text Studiu biblic

"Deuteronom 8.2-4 (II), Haina"

Categorie: Studiu biblic

II. Haina

„ Astfel, te-a smerit, te-a lăsat să suferi de foame şi te-a hrănit cu mană, pe care nici tu n-o cunoşteai şi nici părinţii tăi n-o cunoscuseră, ca să te înveţe că omul nu trăieşte numai cu pâine, ci cu orice lucru care iese din gura Domnului trăieşte omul.

Haina nu ţi s-a învechit pe tine şi nici nu ţi s-au umflat picioarele, în timpul acestor patruzeci de ani”. (Deuteronom 8 : 3 – 4)

Ce spune / decide Dumnezeu în Cer, se face pe pământ. Aceste versete exact acest lucru ne învaţă şi ei (poporul Evreu) trebuiau să reţină bine acest lucru, pentru că în context se vorbeşte despre prosperitatea pe care urmau să o aibă, ei poporul aflat tot pe drumuri, de patruzeci de ani.

Erau avertizaţi, ca nu cumva după aceea să-şi aroge merite pe care nu le aveau (a se vedea Deuteronom 8 : 7 – 14, 17 – 20). Noi amintim despre cele scrise în Deuteronom (8 : 4, prima parte : „Haina nu ţi s-a învechit pe tine … în timpul acestor patruzeci de ani”), dar ne putem întreba :

Cine ar mai purta o haină (aceeaşi) timp de patruzeci de ani ?
Şi cine mai ascultă de ceea ce cerea Ioan Botezătorul (în Luca 3 : 11) : „Cine are două haine să împartă cu cine n-are niciuna” ? (Este adevărat că a crescut nivelul de trai şi oamenii nu mai trăiesc ca pe vremuri când hainele bune erau numai hainele de duminică) …

Dumnezeu le-a vorbit prin Moise că :

„ … omul nu trăieşte numai cu pâine, ci cu orice lucru care iese din gura Domnului trăieşte omul. Haina nu ţi s-a învechit pe tine … în timpul acestor patruzeci de ani ”. (Deuteronom 8 : 2 – 3)

[Cu alte cuvinte … nu eşti numai trup, eşti (ai) şi suflet ! Caută să nu ai preocupări doar privind în jos, ci caută să priveşti (mai ales) în sus !]

Dar noi ştim ce spunea Domnul Isus :

„Nu vă strângeţi comori pe pământ, unde le mănâncă moliile şi rugina şi unde le sapă şi le fură hoţii ; ci strângeţi-vă comori în cer, unde nu le mănâncă moliile şi rugina şi unde hoţii nu le sapă, nici nu le fură”. (Matei 6 : 19 – 20)

Cu ce se hrăneşte molia ?

„Iată, Domnul Dumnezeu Mă ajută : cine Mă va osândi ? Într-adevăr se prefac cu toţii în zdrenţe ca o haină : molia îi va mânca”. (Isaia 50 : 9)
„Căci îi va mânca molia ca pe o haină şi-i va roade viermele cum roade lâna ; dar neprihănirea Mea va dăinui în veci, şi mântuirea Mea se va întinde din veac în veac”. (Isaia 51 : 8)

A trebuit ca Moise să le atragă atenţia că ei trăiau o minune continuă. Moliile nu-i afectau, ba mai mult, hainele nu erau afectate de procesul de îmbătrânire … prin care treceau ei. Ei îmbătrâneau … hainele lor nu !

Este interesant de observat cât de amănunţită este purtarea de grijă a Lui Dumnezeu faţă de copii Lui. EL Se ocupă de noi protejându-de până şi de insectele care ne-ar putea face rău … sau dimpotrivă putem avea probleme şi prin animale mari, mici cât şi prin insecte.

Dumnezeu poate trimite (pentru sau împotriva noastră) :

şoarecii : „Chivotul Domnului a fost şapte luni în ţara filistenilor. Şi filistenii au chemat pe preoţi şi pe ghicitori şi au zis : „Ce să facem cu chivotul Domnului ? Arătaţi-ne cum trebuie să-l trimitem înapoi la locul lui.” Ei au răspuns : „Dacă trimiteţi înapoi chivotul Dumnezeului lui Israel, să nu-l trimiteţi cu mâna goală, ci aduceţi lui Dumnezeu o jertfă pentru vină ; atunci vă veţi vindeca şi veţi şti pentru ce nu s-a îndepărtat mâna Lui de peste voi.” Filistenii au zis : „Ce jertfă pentru vină să-I aducem ?” Ei au răspuns : „Cinci umflături de aur şi cinci şoareci de aur, după numărul domnitorilor filistenilor, căci aceeaşi urgie a fost peste voi toţi şi peste domnitorii voştri. Faceţi nişte chipuri după umflăturile voastre şi nişte chipuri după şoarecii voştri care pustiesc ţara şi daţi slavă Dumnezeului lui Israel : poate că va înceta să-Şi apese mâna peste voi, peste dumnezeii voştri şi peste ţara voastră. Pentru ce să vă împietriţi inima, cum şi-au împietrit inima egiptenii şi faraon ? Nu i-a pedepsit El, şi n-au lăsat ei atunci pe copiii lui Israel să plece ?” (I Samuel 6 : 1 – 6)
un peşte : „Domnul a trimis un peşte mare să înghită pe Iona, şi Iona a stat în pântecele peştelui trei zile şi trei nopţi”. (Iona 1 : 17)
un vierme : „Şi Iona a ieşit din cetate şi s-a aşezat la răsărit de cetate. Acolo şi-a făcut un umbrar şi a stat sub el, până va vedea ce are să se întâmple cu cetatea. Domnul Dumnezeu a făcut să crească un curcubete care s-a ridicat peste Iona ca să facă umbră capului lui şi să-l facă să-i treacă mânia. Iona s-a bucurat foarte mult de curcubetele acesta. Dar a doua zi, la răsăritul soarelui, Dumnezeu a adus un vierme care a înţepat curcubetele, şi curcubetele s-a uscat. Când a răsărit soarele, Dumnezeu a făcut să sufle un vânt uscat de la răsărit, şi soarele a bătut peste capul lui Iona, şi Iona a leşinat. Atunci a dorit să moară şi a zis : „Mai bine să mor decât să trăiesc !” Dar Dumnezeu a zis lui Iona : „Bine faci tu de te mânii din pricina curcubetelui ?” El a răspuns : „Da, bine fac că mă mânii până la moarte !” Atunci şi Domnul a zis : „Ţie îţi este milă de curcubetele acesta, care nu te-a costat nicio trudă şi pe care nu tu l-ai făcut să crească, ci într-o noapte s-a născut şi într-o noapte a pierit. Şi Mie să nu-Mi fie milă de Ninive, cetatea cea mare, în care se află mai mult de o sută douăzeci de mii de oameni care nu ştiu să deosebească dreapta de stânga lor, afară de o mulţime de vite !” (Iona 4 : 5 – 11)
lei : „Împăratul Asiriei a adus oameni din Babilon, din Cuta, din Ava, din Hamat şi din Sefarvaim şi i-a aşezat în cetăţile Samariei în locul copiilor lui Israel. Au pus stăpânire pe Samaria şi au locuit în cetăţile ei. Când au început să locuiască aici, nu se temeau de Domnul, şi Domnul a trimis împotriva lor nişte lei care-i omorau. Atunci au spus împăratului Asiriei : „Neamurile pe care le-ai strămutat şi le-ai aşezat în cetăţile Samariei nu cunosc felul în care să slujească Dumnezeului ţării, şi El a trimis împotriva lor nişte lei care le omoară, pentru că nu cunosc felul în care trebuie să slujească Dumnezeului ţării.” Împăratul Asiriei a dat următoarea poruncă : „Trimiteţi pe unul din preoţii pe care i-aţi luat de acolo în robie ; să plece să se aşeze acolo şi să le înveţe felul în care să slujească Dumnezeului ţării.” Unul din preoţii care fuseseră luaţi robi din Samaria a venit de s-a aşezat la Betel şi le-a învăţat cum să se teamă de Domnul”. (II Împăraţi 17 : 24 – 28)
lăcusta : „Din vremea părinţilor voştri voi v-aţi abătut de la poruncile Mele şi nu le-aţi păzit. Întoarceţi-vă la Mine, şi Mă voi întoarce şi Eu la voi, zice Domnul oştirilor. Dar voi întrebaţi : „În ce trebuie să ne întoarcem ?” Se cade să înşele un om pe Dumnezeu cum Mă înşelaţi voi ? Dar voi întrebaţi : „Cu ce Te-am înşelat ?” Cu zeciuielile şi darurile de mâncare. Sunteţi blestemaţi câtă vreme căutaţi să Mă înşelaţi, tot poporul în întregime ! Aduceţi însă la casa vistieriei toate zeciuielile, ca să fie hrană în Casa Mea ; puneţi-Mă astfel la încercare, zice Domnul oştirilor, şi veţi vedea dacă nu vă voi deschide zăgazurile cerurilor şi dacă nu voi turna peste voi belşug de binecuvântare. Şi voi mustra pentru voi pe cel ce mănâncă (lăcusta), şi nu vă va nimici roadele pământului, şi viţa nu va fi neroditoare în câmpiile voastre, zice Domnul oştirilor. Toate neamurile vă vor ferici atunci, căci veţi fi o ţară plăcută, zice Domnul oştirilor”. (Maleahi 3 : 7 – 12)

În II Cronici 25 : 8 sunt scrise cuvintele prin care Dumnezeu îi vorbeşte unui împărat (şi când este vorba de ascultare sau de neascultare, nu conteaza faţa / funcţia omului) :