Despre a binecuvanta mancarea

Sursa:

www.resursecrestine.ro

• Autor: Samuel BSV & Paula D

“El a luat cele cinci pâini şi cei doi peşti. Şi-a ridicat ochii spre cer şi a rostit binecuvântarea. Apoi a frânt pâinile şi le-a dat ucenicilor, ca ei să le împartă norodului. Asemenea şi cei doi peşti i-a împărţit la toţi.” Marcu 6:41

Cuvintele “Credincioşi adevărului, în dragoste, să creştem în toate privinţele, ca să ajungem la Cel ce este Capul, Hristos.” cuprind unul din sfaturile sfântului apostol Pavel, în epistola sa către Efeseni, având ca ţintă “desăvârşirea sfinţilor”. Aşadar creştinul trebuie să crească în toate privinţele pentru a putea ajunge la ţinta numită desăvârşire. Însăşi Isus Hristos a spus: “Voi fiţi, dar, desăvârşiţi, după cum şi Tatăl vostru cel ceresc este desăvârşit.” - Matei 5:48 -

Astfel dar, trebuie să ne silim cu toţi să cunoaştem cum a trăit Isus, să luam exemplu Său, pentru ca să putem urma pilda lui Dumnezeu ca nişte copii preaiubiţi; deoarece este scris: “Cine zice că rămâne în El trebuie să trăiască şi el cum a trăit Isus.” - 1 Ioan 2:6 -

În Noul Testament, unde este descrisă o parte din viaţa lui Isus când a fost pe pământ, găsim scris unul din exemplele pe care Domnul Isus Hristos ni le-a lăsat, dându-se El însuşi drept pildă, şi anume: să cerem binecuvântarea prin rugăciune pentru hrana pe care o mâncăm. - Marcu 6:41 -

Conform cu ceea ce Isus a făcut, când a hrănit mulţimile de oameni cu pâine şi peşte, a rosti binecuvântarea însemnează:

1. a binecuvânta: - întâi pe Dumnezeu: - Matei 14:19

- apoi mancarea(hrana): - Luca 9:16; Marcu 8:7

2. a mulţumi: - lui Dumnezeu: – Matei 15:36; Marcu 8:6; Ioan 6:11

Dovada că a binecuvânta mâncarea reprezenta o caracteristică în trăirea Domnului Isus, rezultă şi din ceea ce El a făcut cu ocazia “Cinei cea de taină”, când a procedat la fel:

1. a binecuvântat - întâi pe Dumnezeu: - Matei 26:26; Marcu 14:22

- apoi pâinea azimă şi rodul viţei: - 1 Corinteni 10:16

2. a mulţumit - lui Dumnezeu: - Matei 26:27; Marcu 14:23; Luca 22:17,19; 1 Corinteni 11:23-24

În cartea 1 Samuel 9:13 este scris: ”Când veţi intra în cetate, îl veţi găsi înainte ca să se suie la locul înalt să mănânce; căci poporul nu mănâncă până nu vine el, fiindcă el trebuie să binecuvânteze jertfa; după aceea, mănâncă şi cei poftiţi. Suiţi-vă, dar, căci acum îl veţi găsi.” Deci încă din vechime, oamenii plăcuţi lui Dumenzeu, poporul Său şi profeţii Săi, obişnuiau să nu mănânce până nu se rugau întâi în acest scop.

În viaţa unui creştin, ruga înainte de a servi masa nu trebuie să fie un lucru neînsemnat şi o întâmplare, ci trebuie să fie o lege. De ce? Pentru că:

→ Domnul Isus Hristos obişnuia să binecuvânteze hrana (arătat mai sus)

→ apostolul Pavel în 1 Timotei 4:3 ne învaţă despre “întrebuinţarea bucatelor” spunând că acestea trebuie să fie luate cu mulţumiri de către cei ce cred şi cunosc adevărul.

→ în 1 Corinteni 10:30 este scris: “Dacă mănânc, aducând mulţumiri….”

→ proorocul Samuel şi poporul din vremea aceea nu mâncau fără a se ruga întâi - 1 Samuel 9:13

→ orice făptură (creată pentru a fi mâncată) a lui Dumnezeu este bună, şi nimic nu este de lepădat, dacă se ia cu mulţumiri, adică dacă ceri binecuvântarea Domnului pentru aceasta. - 1 Timotei 4:4

→ mâncarea (hrana) este sfinţită prin cuvântul lui Dumnezeu şi prin rugăciune. - 1 Timotei 4:4-5

→ este scris: “Mulţumiţi totdeauna lui Dumnezeu Tatăl, pentru toate lucrurile, în Numele Domnului nostru Isus Hristos.” - Efeseni 5:20 → era o practică întâlnită la apostolul Pavel şi creştinii contemporani cu el - 1 Corinteni 10:30

Atunci când mânânci, sau te rogi pentru binecuvântarea mâncării, este foarte important să nu uiţi că totul trebuie făcut pentru slava lui Dumnezeu, căci în 1 Corinteni 10:31 este scris: ”Deci fie că mâncaţi, fie că beţi, fie că faceţi altceva: să faceţi totul pentru slava lui Dumnezeu.”

Un lucru de mare importanţă este acela de a face totul în Numele Domnului Isus, adică ruga noastră să fie adresată lui Dumnezeu în Numele lui Isus, pentru ca Tatăl să fie proslăvit în Fiul (Ioan 14:13) Mulţumirea trebuie să fie din inimă, căci dacă nu este din inimă nu aducem cinste Domnului. Tocmai de aceea, Isus mustra într-o anumită împrejurare zicând:: „Norodul acesta se apropie de Mine cu gura şi Mă cinsteşte cu buzele, dar inima lui este departe de Mine.” (Matei 15:8)

Este foarte important să nu uităm, să nu ne îndeplinim neprihănirea noastră înaintea oamenilor, ca să fim văzuţi de ei, căci atunci ruga şi mulţumirea noastră nu ar mai fi primite. (Matei 6:1) Atunci când ne rugăm pentru binecuvântarea hranei, trebuie obligatoriu să nu uităm de cuvintele Domnului Isus, care zic astfel: “Când vă rugaţi, să nu fiţi ca făţarnicii, cărora le place să se roage stând în picioare în sinagogi şi la colţurile uliţelor, pentru ca să fie văzuţi de oameni.” (Matei 6:5) Neprihănirea noastră trebuie să întreacă neprihănirea cărturarilor şi a fariseilor, dacă dorim să intrăm în Împărăţia cerurilor.(Matei 5:20)