De ce ne iubeşte Dumnezeu atât de mult?

De ce ne iubeşte Dumnezeu atât de mult?

Aceasta e una din cele mai dificile întrebări, dacă ne gândim la ea din perspectiva lui Dumnezeu.

Iată-ne pe noi, făpturile Sale, create după chipul Său cu responsabilitatea de a oglindi şi reflecta gloria şi neprihănirea Sa înaintea întregii lumi. Am refuzat să-L ascultăm, de nenumărate ori, în toate locurile şi în toate felurile. În felul acesta, I-am prezentat caracterul într-un mod denaturat înaintea întregului univers. Biblia ne spune că însăşi natura suspină şi suferă durerile naşterii, aşteptând ziua răscumpărării omenirii, pentru că natura suferă din pricina nelegiuirilor noastre (Romani 8:22).

Când ne gândim cât de neascultători şi de răzvrătiţi am fost împotriva lui Dumnezeu, ne întrebăm ce Îl determină să ne iubească atât de mult. În Romani 5:7, atunci când Pavel e uimit de dragostea pe care Hristos a manifestat-o în moartea Lui, el spune: "Pentru un om neprihănit cu greu ar muri cineva, dar gândiţi-vă că Cel ce e desăvârşit Şi-a dat viaţa pentru cei ce nu sunt desăvârşiţi şi s-a rugat pentru cei ce tocmai Îl ucideau." Acesta e felul de dragoste care transcende orice am putea experimenta în această lume. Cred că singura concluzie pe care o pot trage este că stă în natura lui Dumnezeu să fie iubitor. E parte a caracterului Său intern şi etern.

Noul Testament ne spune că Dumnezeu e dragoste. Poate că e unul din cele mai greşit înţelese versete din Scriptură. Ne amintim cum cu câţiva ani în urmă era la modă să spui că "fericirea e un căţeluş dulce". Aveam aceste scurte definiţii despre ce înseamnă fericirea, şi acelaşi lucru se aplica în cazul dragostei - "Dragostea înseamnă să nu trebuiască niciodată să spui că-ţi pare rău", etc. - toţi fiind foarte interesaţi de ce implică întregul act al dragostei.

Dar atunci când Biblia spune că Dumnezeu e dragoste, acea afirmaţie nu e ceea ce noi am numi o afirmaţie analitică, în care putem inversa subiectul şi predicatul, spunând că dragostea e Dumnezeu. Nu la asta se referă Biblia. Dimpotrivă, ceea ce ne spune aici forma de exprimare ebraică este că Dumnezeu e atât de iubitor iar dragostea Lui e atât de consistentă, de profundă, de adâncă, de transcendentă, o parte atât de integrală a caracterului Său, încât ca să o putem exprima în cel mai complet mod posibil noi spunem că El e dragoste. Putem spune simplu că Dumnezeu e standardul suprem al dragostei.

Care sunt atributele lui Dumnezeu?

Atunci când vorbim despre atributele lui Dumnezeu, ne referim la acele caracteristici care descriu fiinţa lui Dumnezeu. El e unic. El e sfânt. El e omniscient. El e omniprezent. El e omnipotent.

Acestea sunt câteva din diversele cuvinte pe care le folosim ca să descriem natura şi caracterul lui Dumnezeu; sunt caracteristici pe care le atribuim fiinţei lui Dumnezeu. Atunci când descriem atributele cuiva, de obicei facem distincţie între persoană şi atributele sale. De exemplu, poţi spune că mama ta e răbdătoare, dar nu poţi spune că mama ta e răbdare. Şi ai mai spune că mama ta e mai mult decât o simplă listă de trăsături. În acelaşi fel, Dumnezeu nu e doar o listă de atribute. Dar Dumnezeu e diferit de mama ta prin aceea că fiinţa lui Dumnezeu e cea care a definit atributele în primul rând. Câştigând o mai bună înţelegere a lui Dumnezeu, putem învăţa mai multe despre ce e adevărata bunătate, ce sunt adevărul, frumuseţea, răbdarea şi puterea. În acest sens, Dumnezeu este atributele sale. Nu putem spune că e o fiinţă compusă - trei kilograme de omniscienţă, trei kilograme de omniprezenţă, trei kilograme de existenţă intrinsecă, etc. - toate atributele Sale adunate dându-ne conceptul de Dumnezeu. Dimpotrivă, Dumnezeu, în esenţa Sa, în chiar Însăşi Fiinţa Sa, este sfânt, iar acea sfinţenie este imuabilă, ea nu se schimbă niciodată. Tot ce ţine de Dumnezeu e neschimbător iar Dumnezeu este în întregime sfânt. Aceste atribute nu pot fi puse unul peste altul ca nisipul într-o grămadă pentru ca astfel să obţinem imaginea completă a lui Dumnezeu.

Cu toate acestea, prin studierea atributelor individuale ale lui Dumnezeu noi nu Îl disecăm pe Dumnezeu în părţile componente. Pur şi simplu ne concentrăm atenţia pentru o clipă asupra unei dimensiuni sau asupra unui aspect al fiinţei Sale. Acest lucru ne poate fi de mare ajutor să Îl înţelegem pe Dumnezeu, pentru că singurul mod în care Îl putem cunoaşte pe Dumnezeu este prin atributele Sale. Cu cât le înţelegem mai bine, cu atât mai mult Îi înţelegem fiinţa şi caracterul, şi cu atât mai mult suntem motivaţi să I ne închinăm şi să-L ascultăm.

Pentru mai multe informaţii referitoare la atributele lui Dumnezeu, aş vrea să vă sugerez o carte pe care am scris-o exact pe această temă, Caracterul lui Dumnezeu (The Character of God, Servant, 1995), în care discut atributele lui Dumnezeu pentru studierea lor de către laici.