"De ce am venit pe pamânt daca alegerea e facuta inante sa te nasti"
08 mai 2025
Categorie: Studiu biblic
„Atunci ţărâna se va întoarce pe pământ cum era, şi duhul se va întoarce la Dumnezeu, care l-a dat.” — Eclesiastul 12:7:
Scopul vieții pe pământ
Ca parte a planului lui Dumnezeu, dobândim un corp fizic la naștere. Ne confruntăm cu multe provocări și tentații, dar experimentăm și fericire și iubire.
Pentru a învăța prin credință, Dumnezeu ne-a făcut să uităm viața noastră în rai. De asemenea, ne-a dat libertatea de a alege, astfel încât să putem decide singuri între bine și rău.
Viața pe Pământ a devenit un teren de probă în care deciziile noastre de a trăi o viață bună și de a-L urma pe Dumnezeu ar determina dacă vom fi gata să ne întoarcem și să trăim din nou cu El într-o zi.
Dumnezeu l-a dat pe Fiul Său să fie Mântuitorul nostru
Tatăl Ceresc știa că în timpul acestei vieți, niciunul dintre noi nu va fi perfect. Pentru a birui păcatele și greșelile noastre, Dumnezeu ne-a oferit un Mântuitor. El L-a trimis pe Fiul Său Iubit, Isus Hristos, pentru a ne permite să fim iertați și pentru a ne învăța cum ne putem întoarce la Tatăl nostru Ceresc.
Viața este un ciclu continuu, iar moartea reprezintă o etapă esențială în acest proces. Conform Eclesiastului 12:7, „atunci ţărâna se va întoarce pe pământ cum era, şi duhul se va întoarce la Dumnezeu, care l-a dat.” Această afirmație subliniază ideea că, la final, trupul nostru fizic se va întoarce la pământ, de unde a fost creat, în timp ce sufletul nostru va reveni la Dumnezeu, Creatorul său.
Această perspectivă asupra morții ne oferă o viziune mai amplă asupra existenței umane. Ea ne îndeamnă să trăim o viață în armonie cu valorile divine, conștienți că suntem doar trecători pe acest pământ, iar destinația finală a ființei noastre este uniunea cu Divinitatea. Prin acceptarea acestui adevăr, putem găsi liniște și sens în călătoria noastră pământească.
Esența Nașterii din Nou pentru a Intra în Eternitatea Eternităților cu Dumnezeu
Pasajul biblic din Evanghelia după Ioan 3:1-21 ne dezvăluie o conversație profundă între Isus și Nicodim, un învățător al Legii. Isus îi explică lui Nicodim că pentru a vedea și intra în Împărăția lui Dumnezeu, omul trebuie să se nască din nou, din apă și din Duh. Această naștere din nou reprezintă esența creștinismului – a fi un creștin născut din nou.
Isus subliniază că această naștere din nou este o lucrare a Duhului Sfânt, care suflă unde voiește, iar omul trebuie să se predea în mod activ acestei lucrări divine. Doar prin credința în Fiul lui Dumnezeu, Isus Hristos, omul poate avea viața veșnică și poate fi mântuit de judecata care vine asupra celor ce resping lumina.
Nașterea din nou este deci calea de a intra în eternitatea eternităților alături de Dumnezeu. Este o transformare profundă a ființei umane, o trecere de la întuneric la lumină, de la moarte la viață veșnică.
Renașterea Spirituală: Calea către Împărăția lui Dumnezeu
Conform cuvintelor Mântuitorului Isus Hristos, nimeni nu poate intra în Împărăția lui Dumnezeu fără a se naște din apă și din Duh. Această renaștere spirituală, cunoscută și sub expresia „a te naște din nou”, reprezintă o transformare profundă a ființei noastre, o trecere de la viața trupească la viața duhovnicească.
Carnea naște carne, dar Duhul naște duh. Prin această afirmație, Hristos subliniază faptul că doar prin lucrarea Duhului Sfânt putem dobândi o viață nouă, o viață în comuniune cu Dumnezeu. A te naște din nou înseamnă a fi regenerat, a primi o natură divină, a deveni o nouă creație în Hristos.
Această renaștere spirituală este esențială pentru a intra în Împărăția lui Dumnezeu. Ea nu este o opțiune, ci o necesitate, deoarece doar prin ea putem fi eliberați de puterea păcatului și a morții, și putem trăi în lumina slavei divine. Fie ca fiecare dintre noi să primim această chemare la renaștere, pentru a deveni părtași ai vieții veșnice.
Nașterea nouă, a fi născut din nou, este un act al lui Dumnezeu prin care viața veșnică este împărtășită persoanei care crede (2 Corinteni 5:17). Căci, dacă este cineva în Hristos, este o făptură nouă. Cele vechi s-au dus, iată că toate lucrurile s-au făcut noi (Tit 3:5). El ne-a mântuit nu pentru faptele făcute de noi în neprihănire, ci pentru îndurarea Lui, prin spălarea nașterii din nou și prin înnoirea făcută de Duhul Sfânt (1 Petru 1:3). Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, care, după îndurarea Sa cea mare, ne-a născut din nou, prin învierea lui Isus Hristos din morți, la o nădejde vie (1 Ioan 2:29). Oricine este născut din Dumnezeu nu păcătuiește, pentru că sămânța Lui rămâne în el; și nu poate păcătui, fiindcă este născut din Dumnezeu (1 Ioan 3:9, 4:7, 5:1-4).
Nașterea nouă, a fi născut din nou, este un act al lui Dumnezău prin care viața veșnică este împărtășită persoanei care crede
2 Corinteni 5:17; Căci, dacă este cineva în Hristos, este o făptură nouă. Cele vechi s-au dus, iată că toate lucrurile s-au făcut noi.
Tit 3:5;El ne-a mântuit nu pentru faptele făcute de noi în neprihănire, ci pentru îndurarea Lui, prin spălarea nașterii din nou și prin înnoirea făcută de Duhul Sfânt
1 Petru 1:3; 3 Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, care, după îndurarea Sa cea mare, ne-a născut din nou, prin învierea lui Isus Hristos din morţi, la o nădejde vie
1 Ioan 2:29;Dacă știți că El este neprihănit, să știți și că oricine trăiește în neprihănire este născut din El.
1 Ioan 3:9; Oricine este născut din Dumnezeu nu păcătuiește, pentru că sămânța Lui rămâne în el; și nu poate păcătui, fiindcă este născut din Dumnezeu.
1 Ioan 4:7; Preaiubiților, să ne iubim unii pe alții; căci dragostea este de la Dumnezeu. Și oricine iubește este născut din Dumnezeu și cunoaște pe Dumnezeu.
1 Ioan 5:1-4, 1Oricine crede* că Isus** este Hristosul este născut† din Dumnezeu şi†† oricine iubeşte pe Cel ce L-a născut iubeşte şi pe cel născut din El. * Ioan 1:12 ** 1 Ioan 2:22 1 Ioan 2:23 1 Ioan 4:2 1 Ioan 4:15 † Ioan 1:13 †† Ioan 15:23 2Cunoaştem că iubim pe copiii lui Dumnezeu prin aceea că iubim pe Dumnezeu şi păzim poruncile Lui. 3Căci* dragostea de Dumnezeu stă în păzirea poruncilor Lui. Şi** poruncile Lui nu sunt grele, * Ioan 14:15 Ioan 14:21 Ioan 14:23 Ioan 15:10 2 Ioan 1:6 ** Mica 6:8 Mat 11:30 4pentru că oricine* este născut din Dumnezeu biruieşte lumea; şi ceea ce câştigă biruinţă asupra lumii este credinţa noastră. * Ioan 16:33 1 Ioan 3:9 1 Ioan 4:4
Ioan 1:12, 13 indică faptul că a fi „născut din nou” înseamnă, de asemenea, ideea de a deveni „copii ai lui Dumnezău” prin încrederea în numele lui Isus Hristos.
Întrebarea logică este: „Și trebuie o persoană să fie născută din nou?”
Apostolul Pavel, în Efeseni 2:1, spune:
„Și pe voi, care erați morți prin greșeli și prin păcatele voastre”.
În scrisoarea către romani, el o scris: „Căci toți au păcătuit și sunt lipsiți de slava lui Dumnezău” Romani 3:23. ”Căci toți au păcătuit și sunt lipsiți de slava lui Dumnezeu.”
Păcătoșii sunt „morți” spiritual; când primesc viața spirituală prin credință în Hristos, Biblia compară asta cu o nouă naștere. Doar cei care se nasc din nou își primesc iertarea păcatelor și au o relație cu Dumnezău.
Cum se întîmplă asta?
Efeseni 2:8-9 afirmă: „Căci prin har ai fost mîntuiți, prin credință; și aceasta nu vine de la voi, ci este darul lui Dumnezău; nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni”.
Cînd cineva este mîntuit, el sau ea este născut din nou, spiritual reînnoit și devine un copil al lui Dumnezău prin dreptul de naștere nouă. Încrederea în Isus Hristos, Cel care a plătit pedeapsa păcatului cînd a murit pe cruce, este mijlocul de a fi „născut din nou”.
„Prin urmare, dacă cineva este în Hristos, este o creație nouă: lucrurile vechi au trecut, iată că toate lucrurile s-au făcut noi!” 2 Corinteni 5:17 Căci, dacă este cineva în Hristos, este o făptură nouă. Cele vechi s-au dus, iată că toate lucrurile s-au făcut noi.
Dacă nu ai încredere niciodată în Domnul Isus Hristos ca Mîntuitorul tău, te vei gîndi la îndemnul Duhului Sfînt în timp Și vorbește la inima ta?
Trebu să te naști din nou.
„Iar tuturor celor care L-au primit, adică celor care cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să devină copii ai lui Dumnezău, care nu sunt născuți din sînge, nici din dorința firii lor, nici din voința unui om, ci din Dumnezău” Ioan 1:12-13 Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu; născuți nu din sânge, nici din voia firii lor, nici din voia vreunui om, ci din Dumnezeu.
Conform descrierii din Apocalipsa capitolele 21-22, noul pământ va fi un loc minunat, pregătit ca locuință veșnică pentru cei care cred în Isus Hristos. Biblia ne oferă câteva informații fascinante despre gloria și frumusețea noului cer și a noului pământ, un loc unde dreptatea va domni și unde păcatul nu va mai exista. Va fi un mediu perfect, lipsit de suferință și de răutate, unde cei aleși vor trăi în pace și desăvârșire alături de Dumnezeu. O afirmare puternică a speranței noastre viitoare și a bucuriei veșnice care ne așteaptă în prezența Sa.
Cartea Apocalipsa din Noul Testament al Bibliei dezvăluie mărturii despre „cerul nou și pământul nou”, iar Noul Ierusalim apare ca un simbol al unității cu Dumnezeu, plin de frumusețe și lumină divină. Acest oraș sfânt promite un loc unde durerea și suferința vor fi uitate, iar bucuria și pacea veșnică vor domni. Noul Ierusalim este o imagine a comunității credincioșilor, ce trăiesc în armonie și iubire în prezența lui Dumnezeu. Textul extins ar putea include mai multe detalii despre descrierea Noului Ierusalim din perspectiva religioasă, poate să menționeze simbolurile specifice asociate cu acest oraș sacru și să ofere interpretări mai ample despre semnificația sa spirituală și influența asupra credincioșilor.
Apocalipsa 20 : 1 Apoi am văzut coborându-se din cer un înger care* ţinea în mână cheia adâncului şi un lanţ mare.
Apocalipsa 1:18 ‘ ‘Cel viu. Am fost mort, și iată că sunt viu în vecii vecilor. Eu țin cheile morții și ale Locuinței morților.”
În Apocalipsa 20:1, am privit cum a coborât din cer un înger care ținea în mână cheia adâncului și un lanț mare. Acest pasaj din Biblie arată autoritatea absolută a lui Isus asupra vieții și morții.
Apocalipsa 1:18 „Eu sunt Cel viu. El a învins moartea și deține controlul absolut asupra tuturor lucrurilor, inclusiv asupra destinului oamenilor. Am fost mort, dar acum sunt viu în eternitate. Prin moartea și învierea Sa, Isus a demonstrat puterea și stăpânirea Sa asupra tuturor aspectelor existenței umane. Eu dețin cheile morții și ale Locuinței morților.”
In primele 2 versete se arata cine este Ingerul care detine cheia adancului si care are puterea sa lege sau sa dezlege…Acel Inger este Isus care vorbeste despre El ca a fost ,,mort ,, adica rastignit si a Inviat..EL,Isus a biruit mortea prin moarte!.
Cerurile și pământul actual au fost de multă vreme supuse blestemului lui Dumnezeu din cauza păcatului omenirii. Această stare de stricăciune a fost prezisă încă din vechime și se reflectă în suferința actuală a lumii.
Toată creația „geme ca în durerile nașterii” (Romani 8:22) în timp ce așteaptă împlinirea planului lui Dumnezeu și „fiii lui Dumnezeu să fie descoperiți” (versetul 19). Această așteptare activă este prezentă în fiecare aspect al naturii, evidențiind nevoia de reconciliere finală. Cerul și pământul vor trece (Marcu 13:31) și vor fi înlocuite cu noul cer și noul pământ. Un nou început va aduce cu sine o transformare radicală a întregii existențe create.
În acel moment, Domnul, așezat pe tronul Său, spune: „Eu fac totul nou!” (Apocalipsa 21:5). Această declarație puternică subliniază autoritatea și puterea lui Dumnezeu de a restaura totul.
În noua creație, păcatul va fi complet eradicat și „nu va mai fi blestem” (Apocalipsa 22:3,. O promisiune fermă pentru un viitor lipsit de suferință și consecințele păcatului.
Metoda distrugerii acestei lumi este dezvăluită în 2 Petru 3:10–13 ”
10Ziua Domnului însă va* veni ca un hoţ. În ziua aceea, cerurile** vor trece cu trosnet, trupurile cereşti se vor topi de mare căldură şi pământul, cu tot ce este pe el, va arde.
* Mat 24:43 Luca 12:39 1 Tes 5:2 Apoc 3:3 Apoc 16:15 ** Ps 102:26 Isa 51:6 Mat 24:35 Marc 13:31 Rom 8:12 Evr 1:11 Apoc 20:11 Apoc 21:1
11Deci, fiindcă toate aceste lucruri au să se strice, ce fel de oameni ar trebui să fiţi voi, printr-o* purtare sfântă şi evlavioasă,
* 1 Pet 1:15
12aşteptând* şi grăbind venirea zilei lui Dumnezeu, în care cerurile aprinse vor** pieri şi trupurile cereşti se† vor topi de căldura focului?
* 1 Cor 1:7 Tit 2:13 ** Ps 50:3 Isa 34:4 † Mica 1:4 2 Pet 3:10
13Dar noi, după făgăduinţa Lui, aşteptăm ceruri* noi şi un pământ nou, în care va locui neprihănirea.
* Isa 65:17 Isa 66:22 Apoc 21:1 Apoc 21:27,,
Profetul Isaia a prezis, de asemenea, trecerea cerului și a pământului. Totuși, Domnul îi asigură pe poporul Său că, chiar dacă cerul și pământul trec, mântuirea Lui este sigură
Isaia 51:6” Ridicați ochii spre cer și priviți în jos pe pământ! Căci cerurile vor pieri ca un fum, pământul se va preface în zdrențe ca o haină și locuitorii lui vor muri ca niște muște, dar mântuirea Mea va dăinui în veci și neprihănirea Mea nu va avea sfârșit.
A ști că cerul și pământul vor trece ne oferă o perspectivă în viață. Această lume nu este casa noastră.
„Așteptăm cu nerăbdare un cer nou și un pământ nou, unde sălășluiește neprihănirea”
2 Petru 3:13-14” Dar noi, după făgăduința Lui, așteptăm ceruri noi și un pământ nou, în care va locui neprihănirea. De aceea, preaiubiților, fiindcă așteptați aceste lucruri, siliți-vă să fiți găsiți înaintea Lui fără prihană, fără vină și în pace.”
„Atunci ţărâna se va întoarce pe pământ cum era, şi duhul se va întoarce la Dumnezeu, care l-a dat.” — Eclesiastul 12:7
Dumnezeu l-a dat pe Fiul Său să fie Mântuitorul nostru
Efeseni 1:4 În El, Dumnezeu ne-a ales înainte de întemeierea lumii, ca să fim sfinți și fără prihană înaintea Lui, după ce, în dragostea Lui.
Efeseni 1:4 ne spune că Dumnezeu ne-a ales înainte de întemeierea lumii, ca să fim sfinți și fără prihană înaintea Lui, după ce, în dragostea Lui. Acest lucru arată că planul lui Dumnezeu pentru mântuirea noastră a fost stabilit încă de la început. El L-a dat pe Fiul Său, Isus Hristos, să fie Mântuitorul nostru, pentru ca prin credința în El să putem fi curățiți de păcat și să trăim o viață sfântă și plăcută înaintea Lui. Această alegere divină este o dovadă a dragostei nemărginite a lui Dumnezeu față de noi, Îl lăudăm și Îi mulțumim pentru această minunată lucrare a mântuirii.
Dumnezeu ne-a ales înainte de întemeierea lumii, ca să fim sfinți și fără prihană înaintea Lui, după ce, în dragostea Lui (Efeseni 1:4).
„Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viața veșnică” (Ioan 3:16).
Îl lăudăm și Îi mulțumim pentru această minunată lucrare a mântuirii.
Ioan 3:16 Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viața veșnică.
Dumnezeu ne-a ales dinainte și ne-a predestinat să fim asemenea chipului Fiului Său, pentru ca El să fie întâiul născut dintre mulți frați
Romani 8:29 ”Căci, pe aceia pe care i-a cunoscut mai dinainte, i-a și hotărât mai dinainte să fie asemenea chipului Fiului Său, pentru ca El să fie Cel Întâi Născut dintre mai mulți frați.”
Prin harul Său, Dumnezeu ne-a sfințit și ne-a chemat la o chemare sfântă, nu din cauza faptelor noastre, ci prin planul Său
2 Timotei 1:9 ” El ne-a mântuit și ne-a dat o chemare sfântă, nu pentru faptele noastre, ci după hotărârea Lui și după harul care ne-a fost dat în Hristos Isus, înainte de veșnicii”
El ne-a împăcat prin moartea lui Hristos, ca să ne arate sfinți, fără prihană în fața Lui
Coloseni 1:22 ”prin trupul Lui de carne, prin moarte, ca să vă facă să vă înfățișați înaintea Lui sfinți, fără prihană și fără vină”
Dumnezeu ne-a ales de la început pentru a fi mântuiți prin sfințirea Duhului și prin credința în adevăr
2 Tesaloniceni 2:13 ”Noi însă, frați preaiubiți de Domnul, trebuie să mulțumim totdeauna lui Dumnezeu pentru voi, căci de la început Dumnezeu v-a ales pentru mântuire, în sfințirea Duhului și credința adevărului.”
Suntem copii ai lui Dumnezeu și vom fi ca Hristos când Se va arăta
1 Ioan 3:1-3 ” Vedeți ce dragoste ne-a arătat Tatăl: să ne numim copii ai lui Dumnezeu! Și suntem. Lumea nu ne cunoaște, pentru că nu L-a cunoscut nici pe El. Preaiubiților, acum suntem copii ai lui Dumnezeu. Și ce vom fi nu s-a arătat încă. Dar știm că, atunci când Se va arăta El, vom fi ca El, pentru că Îl vom vedea așa cum este. Oricine are nădejdea aceasta în El se curățește, după cum El este curat.”
Să fim fără prihană și curați, strălucindu-ne ca niște lumini în lume
Filipeni 2:15 ” ca să fiți fără prihană și curați, copii ai lui Dumnezeu, fără vină, în mijlocul unui neam ticălos și stricat, în care străluciți ca niște lumini în lume”
Hristos S-a dat pe Sine Însuși pentru a ne mântui și a ne curăți, ca să fim un popor zelos pentru fapte bune
Tit 2:14 ”El S-a dat pe Sine Însuși pentru noi, ca să ne răscumpere din orice fărădelege și să-Și curățească un norod care să fie al Lui, plin de râvnă pentru fapte bune.”
Suntem chemați să fim sfinți, spălați, sfințiți și neprihăniți în Hristos
1 Corinteni 1:2,”către Biserica lui Dumnezeu care este în Corint, către cei ce au fost sfințiți în Hristos Isus, chemați să fie sfinți, și către toți cei ce cheamă în vreun loc Numele lui Isus Hristos, Domnul lor și al nostru”
1 Corinteni 6:11 ”Și așa erați unii din voi! Dar ați fost spălați, ați fost sfințiți, ați fost socotiți neprihăniți în Numele Domnului Isus Hristos și prin Duhul Dumnezeului nostru.”
Dacă suntem în Hristos, suntem făpturi noi
2 Corinteni 5:17 ” Căci, dacă este cineva în Hristos, este o făptură nouă. Cele vechi s-au dus, iată că toate lucrurile s-au făcut noi.
Să moștenim împărăția pregătită pentru noi de la întemeierea lumii
Matei 25:34 Atunci, Împăratul va zice celor de la dreapta Lui: ‘Veniți, binecuvântații Tatălui Meu, de moșteniți Împărăția, care v-a fost pregătită de la întemeierea lumii.
Conform învățăturii divine, Isus ne-a spus: „Și aceasta este viața veșnică: să Te cunoaștem pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, și pe Isus Hristos, pe care L-ai trimis” (Ioan 17:3). Viața veșnică se descoperă în cunoașterea Ta, singurul Dumnezeu adevărat, și în Isus Hristos, pe care Tu l-ai trimis.
Pentru a primi darul mântuirii divine, trebuie să ne îndreptăm sufletele către Isus. Este esențial să avem încredere în sacrificiul Său pe cruce, care a fost plata pentru păcatele noastre, și în puterea învierii Sale. Așa cum ne învață Scriptura, „Și neprihănirea lui Dumnezeu este prin credință în Isus Hristos, pentru toți cei ce cred” (Romani 3:22).
Viața eternă în cer se împlinește prin credința în Cristos.
Ioan 17:3 Și viața veșnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, și pe Isus Hristos, pe care L-ai trimis Tu.
Romani 3:22 ” și anume neprihănirea dată de Dumnezeu, care vine prin credința în Isus Hristos, pentru toți și peste toți cei ce cred în El. Nu este nicio deosebire.”
Viața eternă în cer este posibilă numai prin credința în Cristos.
Iov 38:4,7 ne oferă o perspectivă fascinantă asupra creației lumii, ridicând întrebări profunde despre rolul nostru în această minunată lucrare a lui Dumnezeu. Aceste versete ne invită să ne gândim la locul nostru în cadrul planului divin, chiar înainte ca pământul să fi fost întemeiat.
Întrebările retorice adresate lui Iov – „Unde erai tu când am întemeiat pământul?” și „Cine i-a hotărât măsurile?” – ne provoacă să recunoaștem limitările noastre în fața misterelor creației. Deși nu avem toate răspunsurile, suntem chemați să ne umilim în fața măreției lui Dumnezeu și să ne bucurăm de privilegiul de a fi părtași la această lucrare divină.
Imaginea stelelor dimineții izbucnind în cântări de bucurie și a fiilor lui Dumnezeu scotând strigăte de veselie sugerează că am existat împreună cu Iov, Ieremia și Domnul Isus Hristos chiar înainte ca pământul să fie creat. Această perspectivă ne invită să reflectăm asupra legăturii noastre profunde cu Creatorul și cu întreaga creație.
Iov 38:4,7”
4Unde erai tu când am întemeiat pământul? Spune, dacă ai pricepere.
5Cine i-a hotărât măsurile, știi?
Sau cine a întins frânghia de măsurat peste el?
6Pe ce sunt sprijinite temeliile lui?
Sau cine i-a pus piatra din capul unghiului
7atunci când stelele dimineții izbucneau în cântări de bucurie
și când toți fiii lui Dumnezeu scoteau strigăte de veselie?
sugerează că am existat împreună cu Iov, Ieremia și Domnul Isus Hristos chiar înainte ca pământul să fie creat.
Filipeni 2 cu 5:11 ”Să aveți în voi gândul acesta, care era și în Hristos Isus: El, măcar că avea chipul lui Dumnezeu, totuși n-a crezut ca un lucru de apucat să fie deopotrivă cu Dumnezeu, ci S-a dezbrăcat pe Sine Însuși și a luat un chip de rob, făcându-Se asemenea oamenilor. La înfățișare a fost găsit ca un om, S-a smerit și S-a făcut ascultător până la moarte, și încă moarte de cruce. De aceea și Dumnezeu L-a înălțat nespus de mult și I-a dat Numele care este mai presus de orice nume; pentru ca, în Numele lui Isus, să se plece orice genunchi al celor din ceruri, de pe pământ și de sub pământ și orice limbă să mărturisească, spre slava lui Dumnezeu Tatăl, că Isus Hristos este Domnul..
Iacov 4:10 „Smeriți-vă în fața Domnului și El vă va înălța”
1 Petru 5:6-7 Smeriți-vă dar sub mâna tare a lui Dumnezeu, pentru ca, la vremea Lui, El să vă înalțe. Și aruncați asupra Lui toate îngrijorările voastre, căci El Însuși îngrijește de voi.
Lorem ipsum dolor sit amet, consectetur adipiscing elit. Ut elit tellus, luctus nec ullamcorper mattis, pulvinar dapibus leo.
Tatăl multor neamuri: Chemarea lui Dumnezeu înainte de naștere
Conform Scripturii, Dumnezeu l-a rânduit pe Avraam să fie „tatăl multor neamuri” (Romani 4:17). Acest lucru implică faptul că Dumnezeu l-a ales și l-a pregătit pentru această chemare încă de dinainte de nașterea lui Avraam.
La fel, Ieremia a fost „pus deoparte” și „numit profet al neamurilor” înainte de a se forma în pântece (Ieremia 1:5). Iar Apostolul Pavel a fost „pus deoparte din pântecele mamei sale” și chemat prin harul lui Dumnezeu să-L vestească pe Fiul Său între neamuri (Galateni 1:15-16).
Aceste exemple ne arată că Dumnezeu are un plan divin pentru viața fiecăruia dintre noi, încă de dinainte de a ne naște. El ne-a cunoscut și ne-a rânduit pentru anumite chemări și lucrări, chiar înainte ca noi să fim formați în pântece.
Așadar, putem avea încredere că Dumnezeu are un scop pentru fiecare viață, încă de la începutul ei. El ne-a creat și ne-a rânduit pentru a împlini planurile Sale minunate.
Dumnezeu Își Pune Întrebări Retorice: Un Studiu al Iov 38:4-8, 11-13
În capitolul 38 din cartea lui Iov, Dumnezeu Însuși intervine și Își pune o serie de întrebări retorice la care răspunsurile sunt pur și simplu „nu!”. Aceste întrebări subliniază suveranitatea și puterea lui Dumnezeu în creație, în contrast cu limitările și neștiința omului.
„Unde erai tu când am întemeiat pământul? Spune, dacă ai pricepere. Cine i-a hotărât măsurile, știi? Sau cine a întins frânghia de măsurat peste el? Pe ce sunt sprijinite temeliile lui? Sau cine i-a pus piatra din capul unghiului, atunci când stelele dimineții izbucneau în cântări de bucurie și când toți fiii lui Dumnezeu scoteau strigăte de veselie? Cine a închis marea cu porți când s-a aruncat din pântecele mamei ei, când am zis: ‘Până aici să vii, să nu treci mai departe; aici să ți se oprească mândria valurilor tale’? De când ești, ai poruncit tu dimineții? Ai arătat zorilor locul lor, ca să apuce capetele pământului și să scuture pe cei răi de pe el?”
Dumnezeu îi pune câteva întrebări retorice la care răspunsurile au fost pur și simplu „nu!”.
Iov 38:4-8 / ” 4Unde* erai tu când am întemeiat pământul? Spune, dacă ai pricepere.
5Cine i-a hotărât măsurile, ştii? Sau cine a întins frânghia de măsurat peste el?
6Pe ce sunt sprijinite temeliile lui? Sau cine i-a pus piatra din capul unghiului
7atunci când stelele dimineţii izbucneau în cântări de bucurie şi când toţi* fiii lui Dumnezeu scoteau strigăte de veselie?
8Cine* a închis marea cu porţi când s-a aruncat din pântecele mamei ei,
Iov 38:11-13” 11când am zis: ‘Până aici să vii, să nu treci mai departe; aici să ţi se oprească* mândria valurilor tale’?
12De când eşti, ai poruncit* tu dimineţii? Ai arătat zorilor locul lor,
13ca să apuce capetele pământului şi să scuture pe cei răi* de pe el?
Textul biblic din Eclesiastul 12:7 ne amintește de ciclul inevitabil al vieții și al morții: „Și praful se întoarce în pământul din care a venit, iar duhul se întoarce la Dumnezeu care l-a dat.” Această afirmație profundă subliniază faptul că, în final, toți ne întoarcem la originea noastră – pământul și Creatorul nostru.
Capitolul 12 din Eclesiastul descrie în detaliu procesul îmbătrânirii și al morții, folosind imagini puternice și simbolice. Aceste cuvinte întunecate ne amintesc de fragilitatea condiției umane și de inevitabilitatea declinului fizic și spiritual. Totuși, chiar și în mijlocul acestei realități sumbre, există un apel la a ne aminti de Creatorul nostru și a-L căuta în zilele tinereții noastre.
Deși moartea poate părea lipsită de sens, textul ne îndeamnă să ne aducem aminte de Dumnezeu, Sursa vieții noastre. În final, duhul nostru se va întoarce la El, iar trupul nostru se va întoarce în pământ. Această perspectivă ne poate oferi o ancoră de speranță și înțelegere în mijlocul ciclului vieții și al morții.
„Și praful se întoarce în pământul din care a venit, iar duhul se întoarce la Dumnezeu care l-a dat”. Eclesiastul 12:7
Eclesiastul 12:1-8 „Adu-ți aminte de Creatorul tău în zilele tinereții tale, înainte să vină zilele de necaz și să se apropie anii când vei spune: „Nu găsesc plăcere în ele”, înainte ca soarele și lumina și luna și stelele să se întunece, iar norii se întorc după ploaie; când păzitorii casei tremură, iar bărbații puternici se aplecă, când râșnițele încetează pentru că sunt puține și cei care privesc prin ferestre se întunecă; când ușile de la stradă sunt închise și sunetul măcinatului se estompează; când oamenii se ridică la sunetul păsărilor, dar toate cântecele lor slăbesc; când oamenii se tem de înălțimi și de pericolele de pe străzi; când migdalul înflorește și lăcusta se târăște și dorința nu se mai stârnește. Apoi oamenii merg la casa lor veșnică, iar cei îndoliați merg pe străzi. Adu-ți aminte de el — înainte ca snurul de argint să fie tăiat și vasul de aur să fie rupt; înainte ca ulciorul să fie spulberat la izvor, și roata ruptă la fântână și praful să se întoarcă în pământul din care a venit și duhul să se întoarcă la Dumnezeu care l-a dat. ‘Fără înţeles! Fără înţeles!’ spune Învățătorul. „Totul este lipsit de sens!”
Observați că referirile la omul „mergând la casa lui veșnică” și la întoarcerea spiritului său „la Dumnezeu care l-a dat” nu sunt folosite pentru a descrie un fel de întoarcere glorioasă la cer. Ele fac parte dintr-un lanț de referințe la moarte, doliu, teroare, decădere, ruptură, zdrobire, estompare și altele asemenea. Acestea sunt cuvinte profunde și întunecate despre tragedie, pierdere și moarte.
Înțelegerea păcatului și a responsabilității în Biblie
În Evanghelia după Ioan, capitolul 9, ucenicii lui Isus l-au întrebat: „Rabi, cine a păcătuit, omul acesta sau părinții lui, că s-a născut orb?” Această întrebare reflectă o credință obișnuită la acea vreme, și anume că orice problemă fizică sau dizabilitate era rezultatul păcatului.
Isus a respins această idee, explicând că boala sau dizabilitatea nu sunt întotdeauna cauzate de păcat. În schimb, El a folosit această ocazie pentru a-și manifesta puterea divină și a-L glorifica pe Dumnezeu.
Textul din Ezechiel 18:20 clarifică faptul că fiecare persoană este responsabilă pentru propriile păcate, nu pentru păcatele altora. Părinții nu pot fi învinuiți pentru păcatele copiilor lor, nici copiii pentru păcatele părinților. Fiecare va purta consecințele propriilor fapte.
Această învățătură biblică ne ajută să înțelegem mai bine natura păcatului și a responsabilității personale în fața lui Dumnezeu. Ea ne îndeamnă să ne concentrăm pe propriile noastre acțiuni și să nu căutăm să ne învinovățim aproapele pentru problemele noastre.
În Sfintele Scripturi, găsim mărturii clare despre existența lui Isus Hristos înainte de a se naște în Betleem.
Așa cum Însuși Isus a declarat: „Și acum, Părinte, proslăvește-mă în prezența Ta cu slava pe care am avut-o cu tine înainte de a începe lumea” (Ioan 17:5).
De asemenea, în Epistola către Evrei, citim despre Melhisedec, care este asemănat cu Fiul lui Dumnezeu, „fără tată, fără mamă, fără spiță de neam, neavând nici început al zilelor, nici sfârșit al vieții”
(Evrei 7:3). Aceste pasaje ne arată că Isus Hristos a existat încă de dinainte de crearea lumii, fiind una cu Tatăl ceresc.
Lumea Noastră și Lumea Lui: Reflecții asupra Cuvintelor lui Isus din Ioan 8:23
În Ioan 8:23, Isus face o distincție clară între El și cei cărora le vorbea: ‘Voi sunteți de jos’, le-a zis El, ‘Eu sunt de sus. Voi sunteți din lumea aceasta, Eu nu sunt din lumea aceasta.’ Aceste cuvinte ne oferă o perspectivă profundă asupra naturii și originii lui Isus, precum și asupra relației noastre cu El.
Isus se declară a fi ‘de sus’, ceea ce sugerează că El are o origine divină, în contrast cu oamenii care sunt ‘de jos’, adică din lumea fizică și trecătoare. El nu face parte din această lume, ci vine dintr-o altă realitate, din dimensiunea spirituală. Această afirmație a lui Isus subliniază separația fundamentală între El și umanitate, între divin și pământesc.
Prin aceste cuvinte, Isus ne invită să ne ridicăm deasupra preocupărilor lumești și să ne concentrăm pe lucrurile veșnice și spirituale pe care El le reprezintă. El ne cheamă să ne alăturăm lumii Sale, să devenim părtași la natura Sa divină și să trăim în conformitate cu valorile Sale transcendente.
Ioan 8:23,Voi sunteți de jos”, le-a zis El, „Eu sunt de sus. Voi sunteți din lumea aceasta, Eu nu sunt din lumea aceasta.
Textul biblic din 1 Corinteni 15:46-50 ne învață despre diferența dintre trupul pământesc și trupul ceresc. Apostolul Pavel subliniază că întâi vine ceea ce este firesc, adică trupul pământesc, iar apoi ceea ce este duhovnicesc, adică trupul ceresc.
Omul dintâi, Adam, este din pământ, pământesc, în timp ce omul al doilea, Isus Hristos, este din cer. Așa cum este cel pământesc, așa sunt și cei pământești, iar așa cum este Cel ceresc, așa sunt și cei cerești. Vom purta chipul celui pământesc, dar vom purta și chipul Celui ceresc.
Apostolul Pavel avertizează că trupul pământesc, carnea și sângele, nu pot moșteni Împărăția lui Dumnezeu, ci doar trupul ceresc, nepieritor. Isus Însuși a subliniat că nimeni nu L-a văzut vreodată pe Dumnezeu Tatăl, nici nu I-a auzit glasul, nici nu I-a văzut fața, deoarece El este Singurul Fiu care L-a făcut cunoscut.
1 Corinteni 15 46Dar întâi vine nu ce este duhovnicesc, ci ce este firesc; ce este duhovnicesc vine pe urmă. 47Omul dintâi este din pământ, pământesc; omul al doilea este din cer. 48Cum este cel pământesc, așa sunt și cei pământești; cum este Cel ceresc, așa sunt și cei cerești. 49Și după cum am purtat chipul celui pământesc, tot așa vom purta și chipul Celui ceresc. 50Ce spun eu, fraților, este că nu pot carnea și sângele să moștenească Împărăția lui Dumnezeu, și că putrezirea nu poate moșteni neputrezirea.
Isus este singura persoană din cer când spune că „primul om”, Adam, este de pe pământ, în timp ce „al doilea om”, Isus, este Domnul. din ceruri.
Isus ne spune, de asemenea, că nimeni nu L-a văzut vreodată pe Dumnezeu, nici nu I-a auzit glasul, nici nu I-a văzut faţa ca El,
Ioan 1:18”Nimeni n-a văzut vreodată pe Dumnezeu; singurul Lui Fiu, care este în sânul Tatălui, Acela L-a făcut cunoscut.”
Ioan 5:37” 37Şi Tatăl, care M-a trimis, a* mărturisit El Însuşi despre Mine. Voi nu** I-aţi auzit niciodată glasul, nu I-aţi văzut deloc faţa
Întărirea Spirituală: Calea către Pace și Sfințenie
Fie ca Dumnezeul păcii însuși să te sfințească complet. Fie ca întregul vostru duh, suflet și trup să fie păstrat fără prihană la venirea Domnului nostru Isus Hristos. 1 Tesaloniceni 5:23
Fie ca Dumnezeul păcii însuși să te sfințească complet. Fie ca întregul vostru duh, suflet și trup să fie păstrat fără prihană la venirea Domnului nostru Isus Hristos. 1 Tesaloniceni 5:23
Oamenii sunt ființe divine, create din „duh, suflet și trup”, așa cum ne dezvăluie cuvântul sacru. Eclesiastul 12:7 ne îndrumă să ne amintim că „până nu se întoarce țărâna în pământ, așa cum a fost, și până nu se întoarce duhul la Dumnezeu, care l-a dat.” Matei 10:28 ne invită să nu ne temem de cei care pot distruge trupul, ci de Cel care deține autoritatea de a pierde atât sufletul, cât și trupul în gheenă. Evrei 4:12 ne relevă faptul că Cuvântul lui Dumnezeu „desparte sufletul și duhul, încheieturile și măduva, judecând simțirile și gândurile inimii.” Romani 8:16 și 1 Corinteni 5:4 discută despre legătura noastră duhovnicească cu Dumnezeu. Deși natura triplă a omului este descrisă în Geneza 2:7, aceste trei componente – trup, suflet și spirit – se conturează în armonii variate pe parcursul Scripturii, atât în Vechiul, cât și în Noul Testament.
Eclesiastul 12:7 /până nu se întoarce țărâna în pământ, cum a fost, și până nu se întoarce duhul la Dumnezeu, care l-a dat.
Matei 10:28 /Nu vă temeți de cei ce ucid trupul, dar care nu pot ucide sufletul; ci temeți-vă mai degrabă de Cel ce poate să piardă și sufletul, și trupul în gheenă.
Evrei 4:12 /Căci Cuvântul lui Dumnezeu este viu și lucrător, mai tăietor decât orice sabie cu două tăișuri: pătrunde până acolo că desparte sufletul și duhul, încheieturile și măduva, judecă simțirile și gândurile inimii.
Romani 8:16 /Însuși Duhul adeverește împreună cu duhul nostru că suntem copii ai lui Dumnezeu.
1 Corinteni 5:4 / 4În Numele Domnului Isus, voi și duhul meu, fiind adunați laolaltă prin puterea Domnului nostru Isus,
Evrei 12:13 ”croiți cărări drepte cu picioarele voastre, pentru ca cel ce șchiopătează să nu se abată din cale, ci mai degrabă să fie vindecat.
Geneza 2:7 ”Domnul Dumnezeu a făcut pe om din țărâna pământului, i-a suflat în nări suflare de viață, și omul s-a făcut astfel un suflet viu.
Dependența noastră de Dumnezeu: Suflarea care ne dă viață
Conform Scripturii, în om este duhul, suflarea Celui Atotputernic, care îi dă pricepere (Iov 32:8). Suntem cu totul dependenți de Dumnezeu în fiecare moment, fiecare suflare pe care o luăm este literalmente o suflare împrumutată de la El. Suflarea lui Dumnezeu este cea care dă viață și moarte (Psalmul 146:3-4).
Nu trebuie să ne încredem în oameni, deoarece suflarea lor trece și planurile lor pier (Psalmul 104:27-30). Toate viețuitoarele depind de Dumnezeu pentru hrana și bunătățile Lui. La fel și noi, suntem dependenți de Dumnezeu pentru fiecare suflare și pentru a fi zidiți și înnoiți.
Dar, de fapt, în om, duhul, suflarea Celui Atotputernic, dă priceperea. Iov 32:8
Psalmul 146:3-4 /Nu vă încredeți în cei mari, în fiii oamenilor, în care nu este ajutor. Suflarea lor trece, se întorc în pământ și în aceeași zi le pier și planurile lor.
Psalmul 104:27-30 – 27Toate aceste viețuitoare Te așteaptă,ca să le dai hrana la vreme.
28Le-o dai Tu, ele o primesc;Îți deschizi Tu mâna, ele se satură de bunătățile Tale.
29Îți ascunzi Tu Fața, ele tremură;le iei Tu suflarea, ele morși se întorc în țărâna lor.
30Îți trimiți Tu suflarea: ele sunt ziditeși înnoiești astfel fața pământului.
Întruparea Divină: Motivul pentru care Isus a avut nevoie de un corp fizic
Conform Scripturii, Isus Hristos, Cuvântul lui Dumnezeu, a fost de la început cu Dumnezeu și Însuși Dumnezeu (Ioan 1:1-2). Cu toate acestea, El „S-a dezbrăcat pe Sine Însuși și a luat un chip de rob, făcându-Se asemenea oamenilor” (Filipeni 2:6-8). De ce a fost necesar ca Fiul lui Dumnezeu să se întrupeze într-un trup fizic? Biblia ne oferă câteva motive importante:
1. Pentru a deveni Mijlocitorul între Dumnezeu și oameni (1 Timotei 2:5) 2. Pentru a putea suferi și muri pe cruce, ispășind astfel păcatele omenirii (Evrei 10:5) 3. Pentru a putea fi un Martor credincios, care a trăit printre oameni și a înțeles pe deplin experiența umană (Evrei 2:17-18)
Prin întruparea Sa, Isus Hristos a demonstrat dragostea și mila lui Dumnezeu față de omenire, devenind Emanuel – „Dumnezeu cu noi” (Matei 1:23). Această minunată adevărată este temelia credinței creștine.
Acesta este unul dintre motivele pentru care Isus avea nevoie de un corp fizic,
Ioan 1:1-2 / 1La început era* Cuvântul, şi Cuvântul era cu** Dumnezeu, şi† Cuvântul era Dumnezeu††. * Prov 8:22 Prov 8:23 Col 1:17 1 Ioan 1:1 Apoc 1:2 Apoc 19:13 ** Prov 8:30 Ioan 17:5 1 Ioan 1:2 † Fil 2:6 1 Ioan 5:7 †† Gen 1:1
2El* era la început cu Dumnezeu.
Filipeni 2:6-8 / El, măcar că avea chipul lui Dumnezeu, totuși n-a crezut ca un lucru de apucat să fie deopotrivă cu Dumnezeu, ci S-a dezbrăcat pe Sine Însuși și a luat un chip de rob, făcându-Se asemenea oamenilor. La înfățișare a fost găsit ca un om, S-a smerit și S-a făcut ascultător până la moarte, și încă moarte de cruce.
Evrei 10:5De aceea, când intră în lume, El zice: „Tu n-ai voit nici jertfă, nici prinos, ci Mi-ai pregătit un trup
Filipeni 2 cu 5:11 ”Să aveți în voi gândul acesta, care era și în Hristos Isus: El, măcar că avea chipul lui Dumnezeu, totuși n-a crezut ca un lucru de apucat să fie deopotrivă cu Dumnezeu, ci S-a dezbrăcat pe Sine Însuși și a luat un chip de rob, făcându-Se asemenea oamenilor. La înfățișare a fost găsit ca un om, S-a smerit și S-a făcut ascultător până la moarte, și încă moarte de cruce. De aceea și Dumnezeu L-a înălțat nespus de mult și I-a dat Numele care este mai presus de orice nume; pentru ca, în Numele lui Isus, să se plece orice genunchi al celor din ceruri, de pe pământ și de sub pământ și orice limbă să mărturisească, spre slava lui Dumnezeu Tatăl, că Isus Hristos este Domnul..
Iacov 4:10 „Smeriți-vă în fața Domnului și El vă va înălța”
1 Petru 5:6-7 Smeriți-vă dar sub mâna tare a lui Dumnezeu, pentru ca, la vremea Lui, El să vă înalțe. Și aruncați asupra Lui toate îngrijorările voastre, căci El Însuși îngrijește de voi.
Deuteronomul 30:15Iată, îţi pun azi înainte viaţa şi binele, moartea şi răul.
Deuteronomul 30:19Iau azi cerul şi pământul martori împotriva voastră că ţi-am pus înainte viaţa şi moartea, binecuvântarea şi blestemul. Alege viaţa, ca să trăieşti, tu şi sămânţa ta,
1 Imparati 3:11Şi Dumnezeu a zis: „Fiindcă lucrul acesta îl ceri, fiindcă nu ceri pentru tine nici viaţă lungă, nici bogăţii, nici moartea vrăjmaşilor tăi, ci ceri pricepere, ca să faci dreptate,
2 Cronici 1:11Dumnezeu a zis lui Solomon: „Fiindcă dorinţa aceasta este în inima ta, fiindcă nu ceri nici bogăţii, nici averi, nici slavă, nici moartea vrăjmaşilor tăi, nici chiar o viaţă lungă, ci ceri pentru tine înţelepciune şi pricepere ca să judeci pe poporul Meu, peste care te-am pus să domneşti,
Estera 4:11„Toţi slujitorii împăratului şi poporul din ţinuturile împăratului ştiu că este o lege care pedepseşte cu moartea pe oricine, fie bărbat, fie femeie, care intră la împărat, în curtea dinăuntru, fără să fie chemat. Numai acela scapă cu viaţă căruia îi întinde împăratul toiagul lui împărătesc de aur. Şi eu n-am fost chemată la împărat de treizeci de zile.”
Proverbele 18:21Moartea şi viaţa sunt în puterea limbii; oricine o iubeşte îi va mânca roadele.
Ezechiel 33:11Spune-le: ‘Pe viaţa Mea’, zice Domnul Dumnezeu, ‘că nu doresc moartea păcătosului, ci să se întoarcă de la calea lui şi să trăiască. Întoarceţi-vă, întoarceţi-vă de la calea voastră cea rea! Pentru ce vreţi să muriţi, voi, casa lui Israel?’
Romani 5:17Dacă deci, prin greşeala unuia singur, moartea a domnit prin el singur, cu mult mai mult cei ce primesc, în toată plinătatea, harul şi darul neprihănirii vor domni în viaţă prin Acel Unul singur, care este Isus Hristos!)
Romani 5:21pentru ca, după cum păcatul a stăpânit dând moartea, tot aşa şi harul să stăpânească dând neprihănirea, ca să dea viaţa veşnică, prin Isus Hristos, Domnul nostru.
Romani 6:4Noi, deci, prin botezul în moartea Lui, am fost îngropaţi împreună cu El, pentru ca, după cum Hristos a înviat din morţi prin slava Tatălui, tot aşa şi noi să trăim o viaţă nouă.
Romani 7:10Şi porunca, ea, care trebuia să-mi dea viaţa, mi-a pricinuit moartea.
Filipeni 1:20Mă aştept şi nădăjduiesc cu tărie că nu voi fi dat de ruşine cu nimic, ci că acum, ca totdeauna, Hristos va fi proslăvit cu îndrăzneală în trupul meu, fie prin viaţa mea, fie prin moartea mea.
2 Timotei 1:10dar care a fost descoperit acum prin arătarea Mântuitorului nostru Hristos Isus, care a nimicit moartea şi a adus la lumină viaţa şi neputrezirea, prin Evanghelie.
Efeseni 4:11-14 ne oferă o perspectivă clară asupra rolului și scopului diferitelor slujbe în Biserică. Dumnezeu a rânduit apostoli, profeți, evangheliști, păstori și învățători pentru a ajuta la desăvârșirea sfinților, în vederea lucrării de slujire și pentru zidirea trupului lui Hristos. Scopul final este ca toți credincioșii să ajungă la unitatea credinței și a cunoștinței Fiului lui Dumnezeu, la statura de om matur, la înălțimea plinătății lui Hristos.
Acest pasaj ne avertizează, de asemenea, împotriva rătăcirii și a amăgirii, îndemându-ne să nu mai fim copii, purtați de orice vânt de învățătură. În Galateni 1:8-9, Apostolul Pavel subliniază importanța de a rămâne credincioși Evangheliei autentice, respingând orice altă învățătură care s-ar abate de la aceasta.
Chemarea noastră este de a crește în unitate și maturitate spirituală, sub îndrumarea slujbelor pe care Dumnezeu le-a rânduit în Biserică, pentru a deveni tot mai asemănători cu Hristos.
Efeseni 4:11-14 ”11 Și El a dat pe unii apostoli, pe alții proroci, pe alții evangheliști, pe alții păstori și învățători 12pentru desăvârșirea sfinților, în vederea lucrării de slujire, pentru zidirea trupului lui Hristos, 13până vom ajunge toți la unirea credinței și a cunoștinței Fiului lui Dumnezeu, la starea de om mare, la înălțimea staturii plinătății lui Hristos; 14ca să nu mai fim copii, plutind încoace și încolo, purtați de orice vânt de învățătură, prin viclenia oamenilor și prin șiretenia lor în mijloacele de amăgire,”
Galateni 1:8-9 Dar chiar dacă noi înșine sau un înger din cer ar veni să vă propovăduiască o evanghelie deosebită de aceea pe care v-am propovăduit-o noi, să fie anatema! Cum am mai spus, o spun și acum: Dacă vă propovăduiește cineva o evanghelie deosebită de aceea pe care ați primit-o, să fie anatema!
