text Studiu biblic

David şi Goliat

Sursa:

www.resursecrestine.ro

• Autor: Samuel

¹² Şi David era fiul efratitului aceluia din Betleemul lui Iuda numit Isai, care avea opt fii. Pe vremea lui Saul, el era bătrân, înaintat în vârstă.
¹³ Cei trei fii mai mari ai lui Isai urmaseră pe Saul la război; întâiul născut din cei trei fii ai lui care porniseră la război se numea Eliab, al doilea Abinadab şi al treilea Şama.
¹⁴ David era cel mai tânăr. Şi, când cei trei mai mari au urmat pe Saul,
¹⁵ David a plecat de la Saul şi s-a întors la Betleem ca să pască oile tatălui său.
¹⁶ Filisteanul înainta dimineaţa şi seara şi s-a înfăţişat astfel timp de patruzeci de zile.
¹⁷ Isai a zis fiului său David: „Ia pentru fraţii tăi efa aceasta de grâu prăjit şi aceste zece pâini şi aleargă în tabără, la fraţii tăi;
¹⁸ du şi aceste zece caşuri de brânză căpeteniei care este peste mia lor. Să vezi dacă fraţii tăi sunt bine şi să-mi aduci veşti temeinice.
¹⁹ Ei sunt cu Saul şi cu toţi bărbaţii lui Israel în Valea Terebinţilor, în război cu filistenii. ”
²⁰ David s-a sculat dis-de-dimineaţă. A lăsat oile în seama unui paznic, şi-a luat lucrurile şi a plecat, cum îi poruncise Isai. Când a ajuns în tabără, oştirea pornise să se aşeze în şiruri de bătaie şi scotea strigăte de război.
²¹ Israel şi filistenii s-au aşezat în şiruri de bătaie, oştire către oştire.
²² David a dat lucrurile pe care le avea în mâinile celui ce păzea calabalâcurile şi a alergat la şirurile de bătaie. Cum a ajuns, a întrebat pe fraţii săi de sănătate.
²³ Pe când vorbea cu ei, iată că filisteanul din Gat, numit Goliat, a înaintat între cele două oştiri, ieşind afară din şirurile filistenilor. A rostit aceleaşi cuvinte ca mai înainte, şi David le-a auzit.
²⁴ La vederea acestui om, toţi cei din Israel au fugit dinaintea lui şi i-a apucat o mare frică.
²⁵ Fiecare zicea: „Aţi văzut pe omul acesta înaintând? A înaintat ca să arunce ocara asupra lui Israel! Dacă-l va omorî cineva, împăratul îl va umple de bogăţii, îi va da de nevastă pe fiică-sa şi va scuti de dări casa tatălui său în Israel. ”
²⁶ David a zis oamenilor de lângă el: „Ce se va face aceluia care va omorî pe filisteanul acesta şi va lua ocara de asupra lui Israel? Cine este filisteanul acesta, acest netăiat împrejur, ca să ocărască oştirea Dumnezeului celui viu? ”
²⁷ Poporul, spunând din nou aceleaşi lucruri, i-a zis: „Aşa şi aşa se va face aceluia care-l va omorî. ”
²⁸ Eliab, fratele lui cel mai mare, care-l auzise vorbind cu oamenii aceştia, s-a aprins de mânie împotriva lui David. Şi a zis: „Pentru ce te-ai coborât tu şi cui ai lăsat acele puţine oi în pustie? Îţi cunosc eu mândria şi răutatea inimii. Te-ai coborât ca să vezi lupta. ”
²⁹ David a răspuns: „Ce-am făcut oare? Nu pot să vorbesc astfel? ”
³⁰ Şi s-a întors de la el ca să vorbească cu altul şi i-a pus aceleaşi întrebări. Poporul i-a răspuns ca şi întâiaşi dată.
³¹ Când s-au auzit cuvintele rostite de David, au fost spuse înaintea lui Saul, care a trimis să-l caute.
³² David a zis lui Saul: „Nimeni să nu-şi piardă nădejdea din pricina filisteanului acestuia! Robul tău va merge să se bată cu el. ”
³³ Saul a zis lui David: „Nu poţi să te duci să te baţi cu filisteanul acesta, căci tu eşti un copil, şi el este un om războinic din tinereţea lui. ”
³⁴ David a zis lui Saul: „Robul tău păştea oile tatălui său. Şi, când un leu sau un urs venea să-mi ia o oaie din turmă,
³⁵ alergam după el, îl loveam şi-i smulgeam oaia din gură. Dacă se ridica împotriva mea, îl apucam de falcă, îl loveam şi-l omoram.
³⁶ Aşa a doborât robul tău leul şi ursul, şi cu filisteanul acesta, cu acest netăiat împrejur, va fi ca şi cu unul din ei, căci a ocărât oştirea Dumnezeului celui viu. ”
³⁷ David a mai zis: „Domnul, care m-a izbăvit din gheara leului şi din laba ursului, mă va izbăvi şi din mâna acestui filistean. ” Şi Saul a zis lui David: „Du-te şi Domnul să fie cu tine! ”
³⁸ Saul a îmbrăcat pe David cu hainele lui, i-a pus pe cap un coif de aramă şi l-a îmbrăcat cu o platoşă.
³⁹ David a încins sabia lui Saul peste hainele lui şi a vrut să meargă, căci nu încercase încă să meargă cu ele. Apoi a zis lui Saul: „Nu pot să merg cu armătura aceasta, căci nu sunt obişnuit cu ea. ” Şi s-a dezbrăcat de ea.
⁴⁰ Şi-a luat toiagul în mână, şi-a ales din pârâu cinci pietre netede şi le-a pus în traista lui de păstor şi în buzunarul hainei. Apoi, cu praştia în mână, a înaintat împotriva filisteanului.
⁴¹ Filisteanul s-a apropiat puţin câte puţin de David şi omul care-i ducea scutul mergea înaintea lui.
⁴² Filisteanul s-a uitat şi, când a zărit pe David, a râs de el, căci nu vedea în el decât un copil cu păr bălai şi cu faţa frumoasă.
⁴³ Filisteanul a zis lui David: „Ce, sunt câine, de vii la mine cu toiege? ” Şi, după ce l-a blestemat pe dumnezeii lui,
⁴⁴ a adăugat: „Vino la mine şi-ţi voi da carnea ta păsărilor cerului şi fiarelor câmpului. ”
⁴⁵ David a zis filisteanului: „Tu vii împotriva mea cu sabie, cu suliţă şi cu pavăză, iar eu vin împotriva ta în Numele Domnului oştirilor, în Numele Dumnezeului oştirii lui Israel, pe care ai ocărât-o.
⁴⁶ Astăzi, Domnul te va da în mâinile mele, te voi doborî şi-ţi voi tăia capul; astăzi voi da stârvurile taberei filistenilor păsărilor cerului şi fiarelor pământului. Şi tot pământul va şti că Israel are un Dumnezeu.
⁴⁷ Şi toată mulţimea aceasta va şti că Domnul nu mântuieşte nici prin sabie, nici prin suliţă. Căci biruinţa este a Domnului. Şi El vă dă în mâinile noastre. ”
⁴⁸ Îndată ce filisteanul a pornit să meargă înaintea lui David, David a alergat pe câmpul de bătaie înaintea filisteanului.
⁴⁹ Şi-a vârât mâna în traistă, a luat o piatră şi a aruncat-o cu praştia; a lovit pe filistean în frunte şi piatra a intrat în fruntea filisteanului, care a căzut cu faţa la pământ.
⁵⁰ Astfel, cu o praştie şi cu o piatră, David a fost mai tare decât filisteanul; l-a trântit la pământ şi l-a omorât, fără să aibă sabie în mână.
⁵¹ A alergat, s-a oprit lângă filistean, i-a luat sabia, pe care i-a scos-o din teacă, l-a omorât şi i-a tăiat capul. Filistenii, când au văzut că uriaşul lor a murit, au luat-o la fugă.
⁵² Şi bărbaţii lui Israel şi Iuda au dat chiote şi au pornit în urmărirea filistenilor până în vale şi până la porţile Ecronului. Filistenii, răniţi de moarte, au căzut pe drumul care duce la Şaaraim, până la Gat şi până la Ecron.
⁵³ Şi copiii lui Israel s-au întors de la urmărirea filistenilor şi le-au jefuit tabăra.
⁵⁴ David a luat capul filisteanului şi l-a dus la Ierusalim şi a pus armele filisteanului în cortul său.
⁵⁵ Când a văzut Saul pe David mergând împotriva filisteanului, a zis lui Abner, căpetenia oştirii: „Al cui fiu este tânărul acesta, Abner? ” Abner a răspuns: „Pe sufletul tău, împărate, că nu ştiu. ”
⁵⁶ „Întreabă dar al cui fiu este tânărul acesta”, a zis împăratul.
⁵⁷ Şi, când s-a întors David după ce omorâse pe filistean, Abner l-a luat şi l-a adus înaintea lui Saul. David avea în mână capul filisteanului.
⁵⁸ Saul i-a zis: „Al cui fiu eşti, tinere? ” Şi David a răspuns: „Sunt fiul robului tău Isai, Betleemitul. ” 1 Samuel 17