Ce vorbe sunt acestea pe care le schimbaţi între voi pe drum? I Învierea Domnului Isus I Luca 24.15-17

Categorie: Studiu biblic 

Invierea Domnului Isus I Drumul spre Emaus

Efectul vorbelor aruncate

I. În mod normal noi trebuie să ne apropiem de Domnul Isus şi El a promis că Se va apropia de noi
II. Vorbele aruncate îi fac rău şi celui care le aruncă şi celui care este lovit
III. Care este efectul vorbelor aruncate ?

Unii încă mai aruncă cu vorbe (grele) pentru a-i lovi pe cei cu care merg pe acelaşi drum al pocăinţei, deşi şi confraţii lor sunt tot ucenici ai Domnului Isus ca şi ei, numai că ei nu gândesc la fel … dar Domnul intervine. În Evanghelia după Luca 24 : 15 – 17 scrie că :

„Pe când vorbeau ei şi se întrebau, Isus S-a apropiat şi mergea pe drum împreună cu ei. Dar ochii lor erau împiedicaţi să-L cunoască. El le-a zis : „Ce vorbe sunt acestea pe care le schimbaţi între voi pe drum ? [Literal : “Vi le aruncaţi unul altuia”]” Şi ei s-au oprit, uitându-se trişti”.

I. În mod normal noi trebuie să ne apropiem de Domnul Isus şi El a promis că Se va apropia de noi (oricum tot de la El vine voinţa şi înfăptuirea şi în privinţa apropierii de Dumnezeu)

Dar Luca a notat că : „Pe când vorbeau ei şi se întrebau, Isus S-a apropiat şi mergea pe drum împreună cu ei”. (Evanghelia după Luca 24 : 15) În Biblie scrie :

• „Apropiaţi-vă de Mine şi ascultaţi ! De la început, n-am vorbit în ascuns, de la obârşia acestor lucruri, am fost de faţă. Şi acum, Domnul Dumnezeu M-a trimis cu Duhul Său”. (Isaia 48 : 16)
• „Apropiaţi-vă de Dumnezeu, şi El Se va apropia de voi. Curăţaţi-vă mâinile, păcătoşilor ; curăţaţi-vă inima, oameni cu inima împărţită !” (Iacov 4 : 8)
• „Apropiaţi-vă de El, Piatra vie lepădată de oameni, dar aleasă şi scumpă înaintea lui Dumnezeu”. (1 Petru 2 : 4)

II. Vorbele aruncate fac îi rău şi celui care le aruncă şi celui care este lovit

Unul ÎL întristează pe Duhul Sfânt şi poate avea probleme, de aceea apostolul Pavel a scris că nu trebuie să apună soarele peste mânia din suflet … adică până la orele optsprezece cel târziu, să-şi rezolve problemele !

„Mâniaţi-vă, şi nu păcătuiţi.” Să n-apună soarele peste mânia voastră şi să nu daţi prilej diavolului”. (Efeseni 4 : 26 – 27) Ce înseamnă : „Mâniaţi-vă şi nu păcătuiţi” ?

În mod normal, omul se mânie când este acuzat pe nedrept, dar dacă este pocăit nici măcar nu se mânie. „Ştiţi bine lucrul acesta, preaiubiţii mei fraţi ! Orice om să fie grabnic la ascultare, încet la vorbire, zăbavnic la mânie ; căci mânia omului nu lucrează neprihănirea lui Dumnezeu”. (Iacov 1 : 19 – 20)

Cu alte cuvinte : mânia nu-mi face bine, aşa că nu o accept, nu vreau să o primesc ! Ea vine ca un duh care încearcă să se transmită de la omul mânios, la cel căruia îi aruncă vorbele ! Cel în care dă cu vorbele !

„ … şi nu păcătuiţi”. Ce vrea să spună ? Când cineva te enervează poţi să reacţionezi şi tu fel, dar îţi vei face un păcat, deoarece şi tu ai o gură pe care o poţi folosi rău.
(Aşa şi spunea o fetiţă de la grădiniţă de un băieţel : „A făcut o minciună”, nu s-a exprimat cum fac oamenii mari : „A minţit”).

Numai că, dacă eşti pocăit cu adevărat tu deţii un alt model de gură, care are dotări suplimentare. Are senzor de nervi, care detectează mânia şi acţionează imediat anclanşarea (conectarea) unui sistem modern de închidere a buzelor, aşa că omul devine mut.

În Psalmul 39 : 1 – 2 scrie : „Ziceam : „Voi veghea asupra căilor mele, ca să nu păcătuiesc cu limba ; îmi voi pune frâu gurii, cât va sta cel rău înaintea mea.” Am stat mut, în tăcere ; am tăcut, măcar că eram nenorocit ; şi totuşi durerea mea nu era mai puţin mare”. În afară se vede doar decizia interioară : tăcerea!

Omul credincios tace şi poate să se abţină, dar în suflet, aruncă vorba aceea mai departe, el fiind Cel în care trăieşte Isus. Apostolul Petru scria :

„Şi aruncaţi asupra Lui toate îngrijorările voastre, căci El însuşi îngrijeşte de voi”. (I Petru 5 : 7) Credinciosul se eliberează de greutăţile sufleteşti inutile, pe care le aruncă mai departe, deoarece el nu mai trăieşte, ci Christos trăieşte în el :

„Am fost răstignit împreună cu Hristos, şi trăiesc… dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine”. (Galateni 2 : 20)

Aşa că destinatarul vorbei aruncate nu este el, ci Christos din el, şi orice creştin ştie că nu are voie să pună mâna pe ce nu este al lui. Nici el măcar nu este al lui, aşa că îi dă şi vorba cu care a fost lovit, tot Domnului Isus, şi El va hotărî ce va face cu nervosul care nu se controlează.

Un astfel de exemplu de non-reacţie este în Evanghelia după Matei 18 : 31 – 35, unde scrie :

„Când au văzut tovarăşii lui cele întâmplate, s-au întristat foarte mult şi s-au dus de au spus stăpânului lor toate cele petrecute. Atunci stăpânul a chemat la el pe robul acesta şi i-a zis :

„Rob viclean! Eu ţi-am iertat toată datoria, fiindcă m-ai rugat. Oare nu se cădea să ai şi tu milă de tovarăşul tău cum am avut eu milă de tine ?”

Şi stăpânul s-a mâniat şi l-a dat pe mâna chinuitorilor, până va plăti tot ce datora. Tot aşa vă va face şi Tatăl Meu cel ceresc, dacă fiecare din voi nu iartă din toată inima pe fratele său”.

După cum bine vezi, Stăpânul îţi preia mânia şi El la mânie nu reacţionează ca omul. El va decide ce face cu cel care nu ştie cum să-şi folosească gura !

III. Care este efectul vorbelor aruncate ?

Va fi întristat pe nedrept un om şi va avea întristare şi cel care aruncă. Altfel spus, amândoi pierd. Cine câştigă ? Cel rău.

Luca a notat : „Şi ei s-au oprit, uitându-se trişti”. (Luca 24 : 17) Şi în domeniul sufletului este adevărat ce le scria apostolul Pavel creştinilor din Galatia : „Nu vă înşelaţi : „Dumnezeu nu Se lasă să fie batjocorit.” Ce seamănă omul, aceea va şi secera”. (Galateni 6 : 7) Tot apostolul Pavel mai scria :

„Să nu întristaţi pe Duhul Sfânt al lui Dumnezeu, prin care aţi fost pecetluiţi pentru ziua răscumpărării”. (Efeseni 4 : 30). Apostolul Pavel a preluat acest verset din cartea profetului Isaia :

„Dar ei au fost neascultători şi au întristat pe Duhul Lui cel Sfânt ; iar El li S-a făcut vrăjmaş şi a luptat împotriva lor”. (Isaia 63 : 10) Este exact ce a clarificat Domnul Isus în Evanghelia după Matei 18 : 31 – 35. De ce scrie că : „ … li s-a făcut vrăjmaş” ?

Se referă la omul iertat, care nu vrea să trăiască viaţa de credinţă aşa cum trebuie, ci alege să nu ierte. Nici el nu va avea parte de Roada Duhului Sfânt, din moment ce el tocmai la întristat pe Duhul Sfânt, aşa că nu va mai avea acces la puterea lui Dumnezeu, dar va avea parte de închisoarea stărilor sufleteşti negative … mânie, frică, tristeţe etc.

Va gusta sau va mânca pe săturate, din ceea ce-a produs el în sufletul fratelui lui, pe care l-a lovit. În lumea spirituală, dacă nu cunoaştem anumiţi termeni, îi vom înţelege gustându-i ! Să realizăm care este opusul facerii răului : Binele. În Vechiul Testament scrie :

„Gustaţi şi vedeţi ce bun este Domnul ! Ferice de omul care se încrede în El !” (Psalmul 34 : 8 ) Unii doar gustă, alţii mănâncă pe săturate ! Când ? În special în timpul rugăciunilor, de exemplu la stăruinţele pentru botezul în Duhul Sfânt.

Acolo, ajutându-i pe cei ce stăruiesc, eşti binecuvântat ! Gustând din Dumnezeu înţelegi cum este EL cu adevărat şi ajungi să vezi lucrurile aşa cum sunt … sau gustând din ofertele celui rău ai parte de opusul prezenţei vindecătoare a lui Dumnezeu !

Să nu uităm faptul că satan nu a mers doar la Eva (pentru că la Adam a venit ea), ci a încercat să-L ispitească până şi pe Domnul Isus !

Sursa: CEZAREEA