"Ce să citesc?" - C. H. Mackintosh

Categorie: Studiu biblic
 

Această întrebare care constituie titlul acestei scrieri este o întrebare de o greutate reală şi de importanţă practică. Sunt mai multe chestiuni care se pun decât am vrea noi să recunoaştem. Este un proverb cunoscut ,"Spune-mi cu cine te împrieteneşti ca să-ţi spun cine eşti". Se poate spune , în egală măsură, "Arată-mi biblioteca ta şi o să-ţi spun unde te afli". Ceea ce citim poate fi considerat ca un mare indicator al condiţiei noastre morale, intelectuale şi spirituale. Cărţile noastre sunt hrana noastră mentală şi spirituală, substanţa cu care se hrăneşte omul dinăuntru. De aici importanţa întregii chestiuni referitoare la ceea ce citeşte un creştin. Într-adevăr, putem să recunoaştem faţa de cititorii noştrii că acest subiect ne-a atras atenţia cam târziu. Prin urmare, ne simţim constrânşi în credinţă faţă de Domnul şi faţă de sufletele cititorilor, să spunem câteva cuvinte de avertizare cu privire la ceea ce considerăm o chestiune de o importanţă reală pentru toţi creştinii.

Observăm cu adâncă îngrijorare o antipatie crescândă pentru cititul temeinic, în special printre tinerii creştini, deşi nu se limitează doar la ei. Ziare, romane religioase, poveşti senzaţionale, tot felul de literatură otrăvitoare şi de duzină sunt devorate cu sete, în timp ce volume ce conţin cele mai preţioase şi cu greutate adevăruri zac neglijate în raft. Putem considera toate acestea deplorabile. Putem socoti ca o indicare dintre cele mai îngrijorătoare a unei condiţii spirituale decăzute. Într-adevăr, este greu de imaginat cum cineva care posedă o singură scânteie din viaţa divină poate găsi plăcere în asemenea gunoaie pângăritoare precum cele care se pot vedea în mâinile multora care ocupă locul înalt al credinţei creştine. Apostolul inspirat îndeamnă toţi creştinii: "Ca nişte prunci nou-născuţi, doriţi mult laptele spiritual curat al Cuvântului, ca prin el să creşteţi". Cum putem să creştem dacă neglijăm Cuvântul lui Dumnezeu şi totuşi devorăm ziare şi cărţi uşoare şi fără valoare? Cum este posibil pentru orice creştin să fie într-o stare sănătoasă a sufletului, dacă de abia găseşte câteva momente în grabă să-şi arunce ochii peste un verset sau două din Scriptură, dar care acordă ore întregi cititului cărţilor uşoare şi fără valoare? Putem să fim siguri: ceea ce citim dovedeşte fără dubii cine suntem şi unde ne aflăm. Dacă ce citim este uşor şi frivol, aşa este şi starea noastră. Dacă creştinismul nostru este solid şi serios, va fi în mod distinct evidenţiat de cititul nostru deprins şi voluntar - cititul la care ne îndreptăm pentru recreerea şi înviorarea noastră.

Unii vor spune: “Nu putem să citim mereu Biblia şi cărţi bune”. Le putem raspunde deschis că natura cea nouă nu şi-ar dori vreodată să citească altceva. Acum întrebarea care se pune este: ce dorim noi să îngrijim, natura cea veche sau cea nouă? Dacă dorim să îngrijim pe ultima, putem să fim siguri că ziarele şi literatura uşoară nu sunt mijloace prin care o putem face. Este imposibil ca un creştin serios, cu adevărat spiritual să îşi găsească plăcere în astfel de lecturi. Se poate întâmpla ca un creştin implicat în afaceri sau în viaţa publică să aibă ocazia, în legătură cu afacerea sau datoria sa oficială, să apeleze la cititul ziarelor, dar acesta este cu totul alt lucru decât a-ţi găsi plăcere şi recreere în astfel de lecturi. El nu va găsi mana ascunsă sau grâul vechi al ţării Canaan în ziar. El nu-L va găsi pe Hristos într-un roman senzaţional. Este un lucru trist să auzi un creştin spunând: “Cum putem citi mereu Biblia?” sau “Ce rău este în a citi un roman?”. Toate aceste întrebări evidenţiază faptul că sufletul s-a îndepărtat de Hristos. Acesta este motivul pentru care situaţia este aşa serioasă. Declinul spiritual trebuie să se fi instalat şi să fi făcut un progres alarmant înainte ca un creştin să ajungă să pună astfel de întrebări. De aceea este inutil să argumentezi despre partea bună sau partea rea a lucrurilor. Nu există putinţa de a raţiona corect, nu există capacitatea de a cântări dovezile. „Este moarte în oală!” (2. Samuel 4:40 ). Este nevoie de o restaurare adevarată a sufletului. Trebuie să „aducem făină”, sau cu alte cuvinte să aplicăm un remediu divin stării bolnave a organismului.

Ne simţim nevoiţi să atragem atenţia cititorului creştin asupra acestei mari chestiuni practice. O considerăm a fi de cea mai mare seriozitate. Caracterul spiritual extrem de scăzut al creştinismului dintre noi se datorează, în multe cazuri, cititului literaturii uşoare şi de nimic. Efectul moral al tuturor celor de felul acesta este foarte dăunator. Cum poate un suflet să prospere, cum poate să existe creştere în viaţa divină dacă nu există dragoste adevărată pentru Biblie sau pentru cărţi care descoperă sufletelor noastre conţinutul preţios al Bibliei? Este posibil ca un creştin, care chiar preferă lectura de nimic unei cărţi destinate unei zidiri spirituale adevărate, să se afle într-o stare de suflet sănătoasă? Nu putem crede asta. Suntem convinşi că toţi creştinii serioşi şi sinceri, toţi cei care doresc cu adevărat să înainteze în lucrurile divine, toţi cei care Îl iubesc cu adevărat pe Hristos şi care îşi doresc cerul şi lucrurile cereşti, toţi aceştia vor citi cu sârguinţă Sfânta Scriptură şi se vor folosi cu recunoştinţă de toate cărţile bune, ajutătoare, care le sunt la îndemână. Nu vor avea nici timp nici dorinţă pentru ziare sau literatură uşoară. La aceştia nu vor exista întrebări despre partea buna sau rea a unor astfel de lecturi: ei pur şi simplu nu simt atracţie pentru ele, nu le doresc. Ei au ceva mult mai bun.

Avem încredere că cititorii noştri vor suporta această scriere aşa de deschisă şi directă. Ne simţim constrânşi să ne adresăm aşa având în vedere scaunul de judecată al lui Hristos. Considerăm acest lucru ca fiind una dintre cele mai însemnate şi practice chestiuni care poate să ne intre în atenţie. Rugăm stăruitor pe cititorul creştin să evite şi să întrerupă toate lecturile lumeşti. Să ne întrebăm fiecare când suntem pe cale de a citi o carte sau un ziar: “Mi-ar plăcea ca Domnul meu să vină şi să mă găsească cu asta în mână? Sau pot lua eu asta în prezenţa lui Dumnezeu şi să-I cer binecuvântare pentru citirea ei? O pot citi spre gloria numelui lui Isus?” Dacă nu putem spune “da” la aceste întrebări, atunci prin harul lui Dumnezeu să aruncăm cartea sau ziarul şi să dedicăm timpul nostru liber Cuvântului binecuvântat al lui Dumnezeu sau unor cărţi spirituale scrise despre acesta. Atunci sufletele noastre vor fi hrănite şi întărite; vom creşte în har şi în cunoştinţa şi dragostea Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Hristos, şi roadele dreptăţii vor abunda în viaţa noastră practică, spre gloria lui Dumnezeu.

Se poate ca unii dintre prietenii voştrii să respingă în totalitate obiceiul citirii lecturilor omeneşti. Alţii nu citesc nimic altceva decât Biblia. Ei ne spun că găsesc tot ceea ce vor în această carte fără pereche şi că scrierile omeneşti sunt mai degrabă un obstacol decât un ajutor. Ei bine, cu privire la aceasta, fiecare trebuie să judece pentru sine. Nimeni nu poate face o lege pentru celălalt. Dar cu siguranţă nu ne putem considera superiori din acest motiv. Îl binecuvântăm pe Domnul în fiecare zi din ce în ce mai mult pentru tot ajutorul plin de har dăruit prin scrierile slujitorilor Săi dragi. Le privim ca pe cel mai preţios râu de împrospatare şi binecuvântare spirituală, curgând de la Capul nostru slăvit din ceruri, pentru care nu-L putem preamări vreodată îndeajuns. În curând o să refuzăm să auzim un frate vorbind în adunare sau să-i citim scrierile, ceea ce nu este altceva decât un afluent de slujire dat de Dumnezeu pentru zidirea şi folosul nostru? Trebuie să avem grijă să nu dăm prea mare importanţă slujirii , fie verbale fie scrise, dar posibilul abuz de un lucru nu este un argument valid împotriva folosirii acestuia. Există pericol de fiecare parte, şi fără îndoială este un lucru foarte periculos să dispreţuieşti slujirea. Nici unul dintre noi nu este independent. Este scopul divin ca noi să ne fim de folos unii altora. Nu o putem face fără “ceea ce dă fiecare încheietură”.

Cât de mulţi vor lăuda pe Dumnezeu întreaga veşnicie pentru binecuvântări primite prin cărţi şi tractate! Cât de mulţi sunt cei care nu primesc niciodată măcar un strop de slujire spirituală în afară de ceea ce Domnul le dă prin tipărire. Se va spune , “Au Biblia”. Este adevărat, dar nu toţi au abilitatea de a pătrunde în adâncimile vii sau de a înţelege gloriile morale ale Bibliei. Fără îndoială dacă nu putem avea parte de slujire verbala sau scrisă, Duhul lui Dumnezeu ne poate paşte direct în păşunile verzi ale Sfintei Scripturi. Dar cine va nega faptul că scrierile slujitorilor lui Dumnezeu sunt folosite de Duhul Sfânt ca un factor activ puternic în zidirea oamenilor Domnului în credinţa lor cea mai sfântă? Să nu-L slăvim noi pentru asta? Ar trebui să-L preamărim cu inimi pline şi arzătoare. Şi ar trebui să-L rugăm cu seriozitate să ne acorde pe mai departe binecuvântări prin scrierile slujitorilor Săi - să-şi adâncească exprimarea, să le crească puterea şi să-şi lărgească sfera. Scrierile omeneşti, dacă nu sunt îmbrăcate cu puterea Duhului Sfânt sunt cel mult hârtie de aruncat la coş. Tot astfel şi vocea unui vorbitor în public sau a unui învăţător, dacă acesta nu este un mijloc viu al Duhului Sfânt, nu este altceva decât aramă sunătoare sau un chimval răsunător. Dar Duhul Sfânt ne face atât mijloace pentru binecuvântarea sufletelor cât şi pentru răspândirea adevărului şi considerăm greşeală gravă ca cineva să dispreţuiască un mijloc pe care Dumnezeu îl foloseşte cu plăcere. Într-adevăr rar am întâlnit pe cineva care să refuze ajutorul scrierilor omeneşti, care să nu se fi dovedit extrem de îngust, imatur şi limitat. Aşadar, dacă cineva pretinde a fi independent sau încrezator în sine, îşi va vedea mai târziu sau mai devreme greşeala.

acest articol este preluat şi tradus de pe site-ul www.biblecentre.org

sursa: https://comori.org/