Ce este trupul duhovnicesc?

Întrebare:

Ați scris că Hristos a înviat în trup duhovnicesc. Dar cum rămâne cu pasajul biblic unde El i-a spus lui Toma să-și pună degetul în rana lui ca să se convingă că Domnul Isus nu este un duh, ci un trup material adevărat. Explicați, vă rog, aceasta?

Cred că v-a apărut această întrebare, deoarece v-ați gândit că atunci când am spus trup duhonicesc, mă refer la un trup care nu este material, cum ar fi, spre exemplu, afirmația pe care o fac martorii lui Iehova, când spun că Domnul Isus a venit a doua oară pe acest pământ în 1914, dar venirea Lui a fost în trup duhovnicesc, adică nu într-un trup material. De aceea am găsit important să scriu acest articol ca să explic la ce mă refer când zic trup duhovnicesc și cum este definit acesta de Cuvântul lui Dumnezeu.

Capitolul 15 al Epistolei I a lui Pavel către Corinteni a fost dedicat în totalitate subiectului învierii, pentru că acolo la ei au apărut unii care învățau că nu există învierea morților. Începând cu versetul 15, apostolul anticipează o întrebare care ar putea să le apară corintenilor și scrie astfel:

Dar va zice cineva: „Cum învie morţii? Şi cu ce trup se vor întoarce?” Nebun ce eşti! Ce semeni tu nu învie, dacă nu moare mai întâi. Şi când semeni, semeni nu trupul care va fi, ci doar un grăunte, cum se întâmplă: fie de grâu, fie de altă sămânţă. Apoi Dumnezeu îi dă un trup, după cum voieşte; şi fiecărei seminţe îi dă un trup al ei. Nu orice trup este la fel; ci altul este trupul oamenilor, altul este trupul dobitoacelor, altul este trupul păsărilor, altul al peştilor. Tot aşa, sunt trupuri cereşti şi trupuri pământeşti; dar alta este strălucirea trupurilor cereşti, şi alta a trupurilor pământeşti. Alta este strălucirea soarelui, alta strălucirea lunii, şi alta este strălucirea stelelor; chiar o stea se deosebeşte în strălucire de altă stea. Aşa este şi învierea morţilor. Trupul este semănat în putrezire, şi învie în neputrezire; este semănat în ocară, şi învie în slavă; este semănat în neputinţă, şi învie în putere. Este semănat trup firesc, şi învie trup duhovnicesc. Dacă este un trup firesc, este şi un trup duhovnicesc. De aceea este scris: „Omul dintâi, Adam, a fost făcut un suflet viu.” Al doilea Adam a fost făcut un duh dătător de viaţă. Dar întâi vine nu ce este duhovnicesc, ci ce este firesc; ce este duhovnicesc vine pe urmă. Omul dintâi este din pământ, pământesc; Omul al doilea este din cer. Cum este cel pământesc, aşa sunt şi cei pământeşti; cum este Cel ceresc, aşa sunt şi cei cereşti. Şi, după cum am purtat chipul celui pământesc, tot aşa vom purta şi chipul Celui ceresc. (1 Corinteni 15:35-49)

În textul acesta apostolul arată foarte clar că trupul nostru de acum este total diferit de trupul în care vom învia. Trupul acesta este numit firesc, iar cel în care vom învia este trup duhovnicesc. Cu câteva versete mai înainte este scris că după cum toți mor în Adam (adică moare trupul firesc), tot așa toți vor învia în Hristos; dar fiecare la rândul cetei lui. Mai este scris că Hristos este cel dintâi rod, adică El este primul care a înviat cu un astfel de trup duhovnicesc. Să vedem acum, doar în baza acestui capitol 15, care sunt calitățile trupului duhovnicesc în care a înviat Hristos și în care vom învia și noi la venirea Lui.

Iată câți oameni spune apostolul Pavel că L-au văzut pe Domnul Isus înviat în trup duhovnicesc:

V-am învăţat înainte de toate, aşa cum am primit şi eu: că Hristos a murit pentru păcatele noastre, după Scripturi; că a fost îngropat, şi a înviat a treia zi, după Scripturi; şi că S-a arătat lui Chifa, apoi celor doisprezece. După aceea S-a arătat la peste cinci sute de fraţi deodată, dintre care cei mai mulţi sunt încă în viaţă, iar unii au adormit. În urmă S-a arătat lui Iacov, apoi tuturor apostolilor. După ei toţi, ca unei stârpituri, mi S-a arătat şi mie. (1 Corinteni 15:3-8)

Există multe mărturii în Evanghelii. Iată una:

„Femeie”, i-a zis Isus, „de ce plângi? Pe cine cauţi?” Ea a crezut că este grădinarul şi I-a zis: „Domnule, dacă L-ai luat, spune-mi unde L-ai pus, şi mă voi duce să-L iau.” Isus i-a zis: „Marie!” Ea s-a întors şi I-a zis în evreieşte: „Rabuni!”, adică: „Învăţătorule!” (Ioan 20:15-16)

Sau în alte feluri cum sunt nevoiți să procedeze cei ce sunt încă în trup firesc:

În seara aceleiaşi zile, cea dintâi a săptămânii, pe când uşile locului unde erau adunaţi ucenicii erau încuiate, de frica iudeilor, a venit Isus, a stat în mijlocul lor şi le-a zis: „Pace vouă!” (Ioan 20:19)

De către cei care sunt încă în trupuri firești, cum este scris:

Toma, zis Geamăn, unul din cei doisprezece, nu era cu ei când a venit Isus. Ceilalţi ucenici i-au zis deci: „Am văzut pe Domnul!” Dar el le-a răspuns: „Dacă nu voi vedea în mâinile Lui semnul cuielor şi dacă nu voi pune degetul meu în semnul cuielor şi dacă nu voi pune mâna mea în coasta Lui, nu voi crede.” După opt zile, ucenicii lui Isus erau iarăşi în casă; şi era şi Toma împreună cu ei. Pe când erau uşile încuiate, a venit Isus, a stat în mijloc şi le-a zis: „Pace vouă!” Apoi a zis lui Toma: „Adu-ţi degetul încoace şi uită-te la mâinile Mele; şi adu-ţi mâna şi pune-o în coasta Mea; şi nu fi necredincios, ci credincios.” (Ioan 20:24-27)

Deci, trupul duhovnicesc este de cu totul altă calitate, căci este un trup de slavă, nu putrezește și nu este supus neputințelor care afectează trupul firesc. În același timp, trupul duhovnicesc este unul material, care poate fi văzut, auzit, atins și care chiar poate consuma alimente de care consumăm noi, cei ce mai suntem încă în trupuri firești.

Amintesc încă o dată că toți vom învia, unii ca să capete odihna în Împărăția lui Dumnezeu și alții ca să primească pedeasa pentru necredința și păcatele lor și vor avea o pierzare veșnică de la fața lui Dumnezeu. Dumnezeu să ajute pe fiecare cititor al acestui articol să se pocăiască și să urmeze învățătura Domnului Isus ca să aibă viață de fericire în Împărăția Cerurilor.