"Cazut de oboseala [Isaia 43.18–19 şi Evrei 12.2-3]"

Categorie: Studiu biblic

Necazul poate avea consecinţe distructive, dacă eu decid să rămân blocat în trecut. Prin proorocul Isaia, Dumnezeu a spus : „Nu vă mai
1. gândiţi la ce a fost mai înainte şi nu vă mai uitaţi la cele vechi ! Iată, voi face ceva nou şi-i gata să se întâmple : să nu-l cunoaşteţi voi oare ?
2. Voi face un drum prin pustiu şi
3. râuri, în locuri secetoase”. (Isaia 43 : 18 – 19)

O întrebare nonsens care a pătruns din vest şi la noi este :

„Cum eşti ?”

O întrebare care de multe ori se pune doar pentru a fi pusă, pentru că de obicei, întrebătorul nu este foarte interesat de răspuns şi uneori chiar foarte puţin şi de cel căruia îi adresează întrebarea.

Omul poate avea o sănătate fizică foarte bună, o casă arătoasă (trupul) în care însă locuieşte un suflet bolnav, care de-abia mai stă pe picioare. Loviturile ce vin din exterior pot aduce căderea interioară.

„Nu vă mai gândiţi la ce a fost mai înainte şi nu vă mai uitaţi la cele vechi !”

Dar unde să privesc ? Răspunsul este dat în cartea Evrei unde scrie :

„Să ne uităm ţintă la Căpetenia şi Desăvârşirea credinţei noastre, adică la Isus, care, pentru bucuria care-I era pusă înainte, a suferit crucea, a dispreţuit ruşinea, şi şade la dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu.

Uitaţi-vă, dar, cu luare aminte la Cel ce a suferit din partea păcătoşilor o împotrivire aşa de mare faţă de Sine, pentru ca nu cumva să vă pierdeţi inima şi să cădeţi de oboseală în sufletele voastre”. (Evrei 12 : 2 – 3)

Oamenii care şi-au pierdut inima, sunt oamenii care trăiesc din punct de vedere fizic, dar nu se pot bucura de viaţă deoarece în lumea lor interioară (care este cât se poate de reală) sunt rămaşi în trecut / la locul necazului de care au avut parte cândva.

Un astfel de exemplu este descris în Evanghelia după Luca 24 : 14, 18 – 19 unde de trei ori scrie că (ucenicii Lui) :

„vorbeau între ei despre tot ce se întâmplase …

nu ştii ce s-a întâmplat în el zilele acestea ?” „Ce ?”, le-a zis El. Şi ei I-au răspuns :

„Ce s-a întâmplat cu Isus din Nazaret, care era un proroc puternic în fapte şi în cuvinte înaintea lui Dumnezeu şi înaintea întregului norod”.

Isus era cu ei, vorbea cu ei iar ei vorbeau despre Isus Cel din trecut. Nu sunt şi eu la fel ? Vorbesc cu EL prin rugăciune dar ştiu eu sigur că EL nu mai este cum a fost cândva şi astfel (din cauza gândirii greşite) nu mă bucur de Isus care este cu mine în fiecare zi !

Scopul acestor gânduri este să contribuie la aducerea vindecării interioare, a bucuriei de viaţă, în aşa fel încât omul să fie sănătos nu doar fizic, ci şi la nivelul sufletului şi al duhului, prin aţintirea privirii (concentrarea) asupra Domnului Isus.

EL a suferit pe nedrept, şi se părea că până şi Tatăl L-a uitat. Dar aceasta a fost „până la o vreme”, după care Dumnezeu a intervenit în viaţa Lui şi totul a revenit la normal.

Concluzii

În pasajul Biblic amintit la început (din Isaia 43 : 18 – 19), poporul evreu era învăţat ca :

1. în primul rând, să fie atenţi la ce gândesc :
   • „Nu vă mai gândiţi la ce a fost mai înainte”. Blocarea în trecut şi privirea spre ce s-a petrecut cândva le „fura” viitorul, deoarece în mintea lor se întorceau spre trecut, mereu şi mereu … pe aceleaşi căi bătătorite de gândurile lor. Şi eu am nevoie să-mi mut privirea interioară din trecut spre viitor, (dinspre necaz spre Dumnezeu) şi să mă încred într-un Dumnezeu Atotputernic şi în promisiunile Lui din Cuvânt.
2. în al doilea rând poporul evreu învăţat ca să ÎL creadă pe Dumnezeu pe Cuvânt :
   • „Voi face un drum prin pustiu”. Pustiul este o reprezentare a necazului tău în care ai rămas blocat şi din care nu mai poţi să ieşi prin puterea ta, dar aşteaptă-te şi crede că Dumnezeu va veni şi în ajutorul tău ! Dar Dumnezeu spunea : „voi face un drum”, altfel spus : Dumnezeu face drumul … dar eu trebuie să-l parcurg. Este acea luptă ca atunci când realizez că gândirea mea iarăşi „fuge” spre trecut eu să îmi îndrept privirea iar şi iar spre Isus, spre promisiunile Lui, spre Duhul Lui Cel Sfânt care sigur mă va ajuta.
3. în al treilea rând poporul evreu era învăţat ca să spere în imposibil :
   • „Voi face … şi râuri, în locuri secetoase.” Este exact cum scrie despre Avraam în Romani 4 : 18 că :
   • „Nădăjduind împotriva oricărei nădejdi, el a crezut, şi astfel a ajuns tatăl multor neamuri, după cum i se spusese : „Aşa va fi sămânţa ta.” Şi eu cred şi astfel sigur ajung acolo unde Dumnezeu mă vrea să fiu !

Ce vrea să însemne aceasta ? Dintr-o situaţie cum nu se poate mai rea, Dumnezeu va scoate ceva foarte bun.

Aşa poate să fie şi viaţa ta. Eşti încercat acum, dar mâine totul poate să fie altfel, din momentul în care Dumnezeu va interveni şi în ajutorul tău.

În Plângerile lui Ieremia 3 : 57 scrie că :

„În ziua când Te-am chemat, Te-ai apropiat şi ai zis : „Nu te teme !” Cheamă-L acum pe Dumnezeu şi aşteaptă-te chiar azi la o intervenţie deosebită din partea LUI !

sursa: https://www.cezareea.ro/