Caut un om... dar nu găsesc niciunul.

Din punct de vedere pământesc atunci când rostim cuvântul „om”, facem referire la o persoană. Însă când rostește Dumnezeu cuvântul „om”, expresia aceasta are un înțeles deosebit.

În Gen. 1/26 citim că gândul lui Dumnezeu a fost acesta: „Să facem om după chipul Nostru, după asemănarea Noastră și el să stăpânească peste tot pământul”.

De fapt nu omul trebuia să stăpânească pământul, ci Dumnezeu prin intermediul omului. Omul trebuia să fie „unealta de lucru” în mâna lui Dumnezeu - fiind purtătorul chipului Său

Raționament: (Înainte de 1989 întâlneam chipul conducătorului țării peste tot: în școli, în birouri, chiar și pe fabrici - era un semn al autorității și stăpânirii lui.

Când au întrebat fariseii pe Domnul Isus dacă se cuvine să plătească bir Cezarului, El le-a cerut un ban să vadă dacă chipul Cezarului era pe ban. Chipul fiind pe ban era o dovadă a stăpânirii Cezarului.)

Foarte important: Dumnezeu a dorit ca dovadă a stăpânirii Lui, să nu pună chipul Său pe bani, nici în școli, nici în birouri, nici chiar pe pereții bisericilor - ci a dorit să-L pună direct în om, iar omul să fie purtătorul chipului Său.

Imaginați-vă acum 7 miliarde de oameni ar purta „chipul lui Dumnezeu”, ar fi cea mai bună dovadă că pământul este stăpânit de Dumnezeu.

Numai că oamenii refuză să poarte chipul lui Dumnezeu și și-au însușit „chipul veacului acestuia” (Romani 12/2b) iar Domnul Isus a recunoscut: „Iată vine stăpânitorul acestei lumi” - adică diavolul.

Dar de ce este diavolul stăpânitorul acestei lumi? (1Ioan 5/19) - deoarece toată lumea zace în cel rău. Însă intenția inițială a lui Dumnezeu a fost cu totul alta.

În Gen. 5/2 citim: „Dumnezeu i-a făcut parte bărbătească și parte femeiască, și le-a dat numele de „OM”

Această expresie dumnezeiască „OM”, face referire direct la caracterul nobil și divin a lui Dumnezeu. În cuvântul „om” sunt „încorporate” toate virtuțiile dumnezeiești.

Dar ce înseamnă să fii om?

Iov 1/1: „În țara Uț era un om”(un singur om în toată țara Uț?) Da, deoarece Iov era:

- fără prihană, curat la suflet, temător de Dumnezeu și se abătea de la rău.

„În Ierusalim era un om cu numele de Simion”. El ducea:

- o viață sfântă, era cu frica lui Dumnezeu și Duhul Sfânt era peste el.

„În Cezaria era un om cu numele de Corneliu”. El era:

- cucernic, temător de Dumnezeu împreună cu toată casa lui și se ruga totdeauna lui Dumnezeu.

Dumnezeu a dorit ca omul să fie cu adevărat „om”. Auzim atât de des reproșurile unora față de alții: „Tu nu mai ești om” - cum adică nu mai sunt om?

Expresia aceasta face referire la „știrbirea calității de om”.

În scurgerea timpului calitatea de „om” s-a pervertit și denaturat atât de mult încât Dumnezeu a zis: „Caut un om dar nu găsesc niciunul ”(Ieremia 5/1).

Deși trăim într-o lume plină de oameni nu s-a găsit nici un „om”.

Dumnezeu a deplâns decăderea omului de la standardul inițial și a zis: „Boul și măgarul își cunosc stăpânul, dar Israel nu Mă cunoaște. . . (Isaia 1/3)

Nu-i de mirare că Dumnezeu l-a scos pe Nebucadnețar din mijlocul oamenilor și l-a trimis între fiarele câmpului.

Era o dovadă clară că omul și-a pierdut „statutul de om” și tindea spre sălbătăcie.

O expresie spune în felul următor: Umanitate fără divinitate devine bestialitate.

Nu ar trebui să ne mire faptul că făpturi omenești au fost numite în Biblie, câini sau fiare. Aceste expresii scot în evidență cât de josnic poate ajunge făptura lui Dumnezeu - dar lipsită de Dumnezeu.

(Cu ani în urmă am văzut un bărbat în stare de ebrietate uns de noroi încât nu știai dacă-i om sau altă viețuitoare cu două picioare. Cu greu s-a târât până la ușă și a bătut în ea. I-a deschis nevastă-sa și te-ai fi așteptat să-l întrebe: Tu ești mă omule? Dar ea a strigat: Ce-i cu tine măi animalule? La prima vedere sună urât, dar în realitate sunt adevăruri care ne este greu să le rostim cu toată gura.

Cineva a mers la medic, iar medicul l-a întrebat: Cu ce vă pot ajuta? Pacientul s-a destăinuit: Domnule doctor, îmi vine să răcnesc, să lovesc, să sparg ceva. Medicul l-a sfătuit: În această situație dumneavoastră aveți nevoie urgent de o consultație la un medic veterinar... )

Târziu am înțeles de ce unii iubesc mai mult animalele decât pe semenii lor. Tot mai mulți oameni introduc animalele în casă pentru a le ține companie. Explicația: „trăsături comune”

Într-o lume plină de oameni, este de multe ori greu să găsești un om.

Se spune că filosoful Diogene umbla în plină zi cu un felinar aprins în mână prin piețele din Atena. Cunoscuții îl întrebau: Ce cauți Diogene? Caut un om. Dar piața este plină de oameni. Nu, spunea el, eu caut un om cu adevărat om.

Dumnezeu îi caută și El, dar nu-i găsește, iar strigarea Lui devine publică. : „Caut un om” Însă: Nu găsesc niciunul... Au trecut de atunci sute de ani și căutările lui Dumnezeu au rămas aceleași până a venit Domnul Isus.

Pilat a văzut în El cu adevărat un „om”. Duhul lui Dumnezeu i-a adus aminte că omul acesta era căutat și a strigat în auzul tuturor: „Iată omul”! (Ioan 19/5)

Un om după chipul căruia am fost creeat eu și tu.

Venirea lui în lume a avut drept scop aducerea făpturii Sale la starea inițială - după „chipul și asemănarea” Lui. (Efes. 4/24)

Pavel spune și el: Până când Hristos va lua chip în voi? (Gal. 4/19b)

Așadar, suntem chemați să fim „oameni”.

De cele mai multe ori noi le recomandăm celor din jurul nostru să nu se uite la noi, ci să se uite la Domnul Isus - dar unde să-L vadă pe El dacă nu în viața noastră?

David i-a spus viitorului împărat a lui Israel: Îmbărbătează-te - adică fii „bărbat” dar fii și „om”. Deoarece să fii mare, nu-i mirare, să fii „om” e lucru mare.

Unul dintre cele mai frumoase versete îl citim în Apoc. 21:3

„Iată cortul lui Dumnezeu cu oamenii”. Tu ești chemat să fii unul dintre ei.

Un om...