text Studiu biblic

"Caracteristicile omului disponibil [Isaia 55.8-9, Iov 17.11, Iov 23.14]"

Categorie: Studiu biblic

Uneori ni se pare că Dumnezeu intervine în viaţa noastră în cel mai inoportun moment cu putinţă şi ne cere exact ceea ce nu am vrea să facem … dar planurile Lui, ştim că diferă de-ale noastre :

„Căci gândurile Mele nu sunt gândurile voastre, şi căile voastre nu sunt căile Mele, zice Domnul.
Ci cât sunt de sus cerurile faţă de pământ, atât sunt de sus căile Mele faţă de căile voastre şi gândurile Mele faţă de gândurile voastre”. (Isaia 55 : 8 – 9)

I. Planul Lui Dumnezeu se aduce la îndeplinire la timpul Lui … uneori aceasta fiind exact când am altceva de făcut !
II. Planul meu : timp liber, lucru, odihnă.
III. Reacţia mea faţă de voia Lui Dumnezeu (în momentul în care mi se cere schimbarea planului personal) … Disponibilitatea (care poate fi parţială sau totală) sau indisponibilitatea ? Ce mă caracterizează ?

Să observăm şi câteva exemple de oameni cărora le-a fost testată disponibilitatea faţă de Dumnezeu :
1. Elisei … avea şi oameni la lucru, fiind foarte ocupat, dar exact atunci vine Ilie la el !
2. Ornan Iebusitul … era într-o situaţie asemănătoare, şi a fost gata să renunţe la tot !
3. Domnul Isus şi tânărul bogat, (tocmai când să plece Isus … tânărul a venit în fugă) …
4. Filip, care avea mult har (având rezultate deosebite), este chemat să plece de acolo, iar el lasă totul şi pleacă
5. Petru a avut îndemnul de-a face o rugăciune, tocmai când îi era foame (şi era gata masa). Alege ascultarea de Dumezeu în defavoarea îndeplinirii dorinţei / necesităţii personale.
6. Domnul Isus Se autodenumeşte : Uşa.
7. Alte exemple

Chiar dacă este foarte greu, voia Lui Dumnezeu trebuie să primeze în viaţa urmaşilor Lui Christos !

Caracteristica de bază a unui ucenic este ascultarea, iar aici creştinii diferă foarte mult între ei.

Unii ÎL ascultă pe Dumnezeu şi fac imediat ce li se cere,
alţii nu zic că nu fac (dar amână trecerea la fapte), iar
alţii nu vor să-L asculte pe Dumnezeu şi învaţă să asculte (sunt îmblânziţi) prin testele prin care trec după aceea şi care vin fie imediat, fie în timp …

I. Planul Lui Dumnezeu se aduce la îndeplinire la timpul Lui … uneori aceasta fiind exact când am altceva de făcut !

„Ce ! Mi s-au dus zilele, mi s-au nimicit planurile, planurile acelea făcute cu atâta iubire în inima mea … ”. (Iov 17 : 11)

II. Planul meu : timp liber, lucru, odihnă.

„El Îşi va împlini dar planurile faţă de mine şi va mai face şi multe altele”. (Iov 23 : 14)

III. Reacţia mea faţă de voia Lui Dumnezeu (în momentul în care mi se cere schimbarea planului personal) …

Disponibilitatea (care poate fi parţială sau totală) sau indisponibilitatea ? Ce mă caracterizează ?

Să observăm şi câteva exemple de oameni cărora le-a fost testată disponibilitatea faţă de Dumnezeu :

1. Elisei … avea şi oameni la lucru, fiind foarte ocupat, dar exact atunci vine Ilie la el !

„Ilie a plecat de acolo şi a găsit pe Elisei, fiul lui Şafat, arând. Înaintea lui erau douăsprezece perechi de boi, şi el era cu a douăsprezecea. Ilie s-a apropiat de el şi şi-a aruncat mantaua pe el …
Elisei a părăsit boii, a alergat după Ilie şi a zis : „Lasă-mă să sărut pe tatăl meu şi pe mama mea şi te voi urma.” Ilie i-a răspuns : „Du-te, şi apoi întoarce-te : dar gândeşte-te la ce ţi-am făcut.”
După ce s-a depărtat de Ilie, s-a întors şi a luat o pereche de boi pe care i-a adus jertfă ; cu uneltele boilor le-a fiert carnea şi a dat-o oamenilor s-o mănânce. Apoi s-a sculat, a urmat pe Ilie şi a fost în slujba lui”. (I Împăraţi 19 : 19 – 21)

2. Ornan Iebusitul … era într-o situaţie asemănătoare, şi a fost gata să renunţe la tot !

„Îngerul Domnului a spus lui Gad să vorbească lui David să se suie să ridice un altar Domnului în aria lui Ornan, iebusitul.
David s-a suit, după cuvântul pe care-l spusese Gad în Numele Domnului. Ornan s-a întors şi a văzut îngerul, şi cei patru fii ai lui s-au ascuns împreună cu el: treiera grâul atunci. Când a ajuns David la Ornan,
Ornan s-a uitat şi a zărit pe David ; apoi a ieşit din arie şi s-a închinat înaintea lui David, cu faţa la pământ. David a zis lui Ornan :
„Dă-mi locul ariei să zidesc în el un altar Domnului ; dă-mi-l pe preţul lui în argint, ca să se depărteze urgia deasupra poporului.” Ornan a răspuns lui David :
„Ia-l, şi să facă domnul meu împăratul ce va crede ; iată eu dau boii pentru arderea de tot, carele în loc de lemne şi grâul pentru darul de mâncare, toate le dau.” Dar împăratul David a zis lui Ornan :
„Nu ! Vreau să-l cumpăr pe preţul lui în argint, căci nu voi da Domnului ce este al tău şi nu voi aduce o ardere de tot care să nu mă coste nimic”. (I Cronici 21 : 18 – 24)

3. Domnul Isus şi tânărul bogat, (tocmai când să plece Isus … tânărul a venit în fugă) :

„Tocmai când era gata să pornească la drum, a alergat la El un om, care a îngenuncheat înaintea Lui şi L-a întrebat : „Bunule Învăţător, ce să fac ca să moştenesc viaţa veşnică ?” (Marcu 10 : 17)

4. Filip, care avea mult har (având rezultate deosebite), este chemat să plece de acolo, iar el lasă totul şi pleacă.

„Filip s-a coborât în cetatea Samariei şi le-a propovăduit pe Hristos. Noroadele luau aminte cu un gând la cele spuse de Filip, când au auzit şi au văzut semnele pe care le făcea.
Căci din mulţi îndrăciţi ieşeau duhuri necurate şi scoteau mari ţipete ; mulţi slăbănogi şi şchiopi erau tămăduiţi. Şi a fost o mare bucurie în cetatea aceasta …
Un înger al Domnului a vorbit lui Filip şi i-a zis : „Scoală-te şi du-te spre miazăzi, pe drumul care coboară spre Ierusalim la Gaza şi care este pustiu.” Filip s-a sculat şi a plecat …”. (Faptele Apostolilor 8 : 5 – 8, 26 – 27)

5. Petru a avut îndemnul de-a face o rugăciune, tocmai când îi era foame (şi era gata masa). Alege ascultarea de Dumezeu în defavoarea îndeplinirii dorinţei / necesităţii personale.

„A doua zi, când erau pe drum şi se apropiau de cetate, Petru s-a suit să se roage pe acoperişul casei, pe la ceasul al şaselea. L-a ajuns foamea şi a vrut să mănânce. Pe când îi pregăteau mâncarea, a căzut într-o răpire sufletească”. (Faptele Apostolilor 10 : 9 – 10)

6. Domnul Isus Se autodenumeşte : Uşa. Deschis faţă de dorinţele celor care vor să intre în Cer.

„Isus le-a mai zis : „Adevărat, adevărat vă spun că Eu sunt Uşa oilor. Toţi cei ce au venit înainte de Mine sunt hoţi şi tâlhari ; dar oile n-au ascultat de ei.
Eu sunt Uşa. Dacă intră cineva prin Mine, va fi mântuit ; va intra şi va ieşi şi va găsi păşune”. (Ioan 10 : 7 – 9)

7. Alte exemple :