Antisemitism sau prosemitism

Domnul zisese lui Avram: „Ieși din țara ta, din rudenia ta, și din casa tatălui tău, și vino în țara pe care ți-o voi arăta. Voi face din tine un neam mare, și te voi binecuvînta; îți voi face un nume mare, și vei fi o binecuvîntare. Voi binecuvînta pe ceice te vor binecuvînta, și voi blestema pe cei ce te vor blestema; și toate familiile pămîntului vor fi binecuvîntate în tine.

Azi în lume rata antisemitismului crește. Oriunde te uiți națiunile pământului poartă o ură față de Israel de nedescris. Numai dacă ne gândim la ultimii o sută de ani sau cel puțin la al doilea război mondial când Hitler a omorât milioane de evrei.

Dar ce este antisemitismul?

Antisemitismul este acea indignare și ură pe care națiunile lumii o are față de Israel, însă nu numai ca națiune ci și ca și religie. Antisemit nu înseamnă numai să porți o ură rasială față de cineva ci și să-i renegi trăirea, practica.

De-a lungul istoriei când cineva, fie popor sau împărat care voia să prigonească poporul evreu, regurcea la ametode în care ataca credința și precticile acestora. Le interzicea ținerea Sabatului și consumul de mâncare kosher (curată).

Dumnezeu a dat un decret prin chemarea lui Avraam, ca părinte a poporului Israel, că orice persoană dintre națiunile pământului care va blestema pe Israel, VA FI BLESTEMAT iar cine va binecuvânta pe Israel, VA FI BINECUVÂNTAT. Depinde de modul în care aceștia se poartă cu ei. Dumnezeu a spus „căci cine se atinge de voi (Israel) se atinge de lumina ochilor Lui” (Zah. 2:8)

Spațiul nu ne permite pentru un asemenea studiu vast, totuși o să dau două exemple în direcția aceasta. Unul pozitiv și unul negativ.

Haman a fost un antisemit care a voit să extermine, nu numai pe Mardoheu, ci pe poporul lui Mardoheu: pe Israel.

„dar a crezut prea puțin pentru el să pună mîna numai pe Mardoheu, căci i se spusese din ce popor era Mardoheu, și a voit să nimicească pe poporul lui Mardoheu, pe toți Iudeii cari se aflau în toată împărăția lui Ahașveroș” (Estera 3:8).

Finalul lui Haman a fost unul tragic. A murit de spânzurătoarea pe care el a făcut-o.

La judecata care o să fie în momentul în care Domnul Isus va veni, va fi împotriva neamurilor și nu asupra lui Israel: „Cînd va veni Fiul omului în slava Sa, cu toți sfinții îngeri, va ședea pe scaunul de domnie al slavei Sale. Toate NEAMURILE vor fi adunate înaintea Lui. El îi va despărți pe unii de alții cum desparte păstorul oile de capre” (Matei 25:31-32).

De ce numai neamurile? Pentru că ele vor fi cele care se vor sui împotriva lui Israel în vremurile din urmă:

Căci iată că în zilele acelea și în vremile acelea, cînd voi aduce înapoi pe prinșii de război ai lui Iuda și ai Ierusalimului, voi strînge pe toate NEAMURILE, și le voi pogorî în valea lui Iosafat. Acolo, Mă voi judeca cu ele, pentru poporul Meu, pentru Israel, moștenirea Mea, pe care l-au risipit printre neamuri, împărțind între ele țara Mea (Ioel 3:1-2).

Despre o femeia desfrânată cu numele de Rahav, Scriptura spune:

„Înainte de a se culca iscoadele, Rahav s'a suit la ei pe acoperiș, și le-a zis: „Știu că Domnul v'a dat țara aceasta, căci ne-a apucat groaza de voi, și toți locuitorii țării tremură înaintea voastră. Fiindcă am auzit cum, la ieșirea voastră din Egipt, Domnul a secat înaintea voastră apele mării Roșii, și am auzit ce ați făcut celor doi împărați ai Amoriților dincolo de Iordan, lui Sihon și Og, pe cari i-ați nimicit cu desăvîrșire. De cînd am auzit lucrul acesta, ni s'a tăiat inima, și toți ne-am pierdut nădejdea înaintea voastră; căci Domnul, Dumnezeul vostru, este Dumnezeu sus în ceruri și jos pe pămînt. Și acum, vă rog, jurați-mi pe Domnul că veți avea față de casa tatălui meu aceeaș bunăvoință pe care am avut-o eu față de voi. Dați-mi un semn de încredințare că veți lăsa cu viață pe tatăl meu, pe mama mea, pe frații mei, pe surorile mele, și pe toți ai lor, și că ne veți scăpa dela moarte.” Bărbații aceia i-au răspuns: „Sîntem gata să murim pentru voi, dacă nu ne dați pe față; și cînd Domnul ne va da țara aceasta, ne vom purta cu tine cu bunăvoință și credincioșie.” (Iosua 2:8-14).

Ea a făcut un bine poporului Israel, iar acest bine s-a întors asupra ei și a familiei. A fost salvată de pedeapsă dar a fost menționată de Matei în linia genealogigă a Domnului Isus (Matei 1:5).

Aceste două exemple arată foarte clar faptul că, decretul lui Dumnezeu dat lui Avraam, „voi binecuvînta pe ceice te vor binecuvînta, și voi blestema pe cei ce te vor blestema”, rămâne în picioare.