Alegerea eterna neconditionata - partea B

Alegerea eterna neconditionata - partea B - Alegerea lui Dumnezeu
Cei alesi primesc harul mintuitor

Iata ceea ce invata Calvin insusi: \"Daca admitem lucrul acesta, va fi indiscutabil faptul ca vointa libera nu este suficienta pentru a-l face pe om capabil de fapte bune decat in cazul in care este ajutata de har, adica de harul special, pe care nu-l primesc decat cei alesi, prin regenerare\" (II.2.6; 370).
\"Caci cu toate ca numai cei predestinati mantuirii primesc lumina credintei si simt cu adevarat puterea Evangheliei, experienta ne arata totusi ca cei respinsi sunt uneori atinsi de aproape aceleasi sentimente ca si cei alesi, astfel incat nici macar prin gandirea lor ei nu difera deloc de cei alesi... Domnul, pentru a-i face nescuzabili si a-i condamna si mai mult, Se strecoara in mintea lor in masura in care bunatatea Lui poate fi gustata fara Duhul infierii. ...El nu-i considera decat pe cei alesi vrednici sa primeasca radacina vie a credintei in asa fel incat aceasta sa reziste pana la urma\" (III.2.11; 676-677).

\"Daca este limpede ca prin invitatia lui Dumnezeu mantuirea le este oferita gratuit unora, in timp ce altii sunt tinuti departe de accesul la ea, dintr-o data apar probleme mari si dificile, explicabile numai cand mintile reverentioase considera ca pe un lucru stabilit ceea ce ele pot sustine in mod corespunzator cu privire la alegere si predestinare\" (III.21.1; pag. 86-87). \"Daca, pentru a ne invrednici sa primim gloria vietii viitoare, alegerea precede acest har al lui Dumnezeu, ce va gasi Dumnezeu in noi acum care sa Il determine sa ne aleaga?\" (III.22.1; pag. 100).

\"Cu toate ca acum este suficient de clar ca Dumnezeu, prin planul Sau tainic, alege liber pe cine vrea, respingandu-i pe altii, totusi alegerea Sa libera a fost explicata numai pe jumatate inainte de a ajunge la persoanele individuale, carora Dumnezeu nu numai ca le ofera mantuirea, dar le-o si da in asa fel incat pot avea o certitudine cu privire la efectele ei\" (III.21.7; pag. 96).

Doctrina este foarte clara in ceea ce urmeaza: \"Prin urmare, asa cum Scriptura arata clar, noi spunem ca Dumnezeu i-a departajat odinioara prin planul Sau etern si neschimbabil pe cei pe care cu mult timp inainte i-a ales o data pentru totdeauna pentru mantuire si pe cei pe care, pe de alta parte, ii va dedica distrugerii. Noi sustinem ca, in privinta celor alesi, acest plan a fost intemeiat pe indurarea Sa dreapta si de necontestat, dar incomprehensibila, El a inchis usa vietii pentru cei pe care i-a sortit damnarii\" (III.21.7; pag. 98).

\"Bineinteles ca harul lui Dumnezeu merita sa fie proclamat in urma alegerii noastre, doar daca este dat gratuit. Acum, el nu va fi dat gratuit daca Dumnezeu, la alegerea celor care sunt ai Sai, ia in considerare care vor fi faptele fiecaruia\" (III.22.3; pag. 102). \"Probabil ca cineva va rasturna argumentul si va sustine ca numai cei care s-au predat de bunavoie prin credinta sunt considerati fii ai Tatalui. Totusi, Cristos insista numai asupra acestui punct: chiar daca dezertarea unor mari multimi zguduie intreaga lume, planul de neschimbat al lui Dumnezeu ca alegerea nu se va clatina niciodata este mai stabil chiar decat cerurile. Despre alesi se spune ca au fost ai Tatalui inainte ca El sa Il fi dat pe singurul Sau Fiu. -Trebuie sa credem urmatorul lucru: cand declara ca ii cunoaste pe cei pe care i-a ales, El indica in sanul omenirii o specie aparte care se distinge nu prin virtutile ei, ci prin hotararea decretului ceresc. De aici putem deduce ca nimeni nu exceleaza prin propriile eforturi sau prin propria osteneala, vazand ca Cristos Se face pe Sine Autorul alegerii\" (III.22.7; pag. 107-108).

\"...credinta nu este generala pentru ca alegerea este speciala. ...aceste bogatii [citeaza Efeseni 1.3-4, p.h.] nu le apartin, asadar, tuturor, fiindca Dumnezeu a ales numai pe cine a vrut\" (III.22.10; pag. 112).
Sub titlul: Respingerea – un fenomen secundar al alegerii si un act al voii lui Dumnezeu, Calvin scrie: \"Acum, cand aceste lucruri sunt aduse la cunostinta intelegerii umane, insolenta ei este atat de imposibil de stapanit, incat ea incepe sa se agite la intamplare si in chip necugetat, de parca ar fi auzit sunetul unei trambite de lupta. Intr-adevar, multi, ca si cand ar dori sa preintampine un repros la adresa lui Dumnezeu, accepta alegerea, dar in termeni care sa nege condamnarea cuiva. Insa ei o fac cu multa ignoranta si copilareste, deoarece alegerea in sine nu poate sta in picioare fara respingere. Se spune despre Dumnezeu ca ii pune deoparte pe cei pe care ii adopta spre mantuire; ar fi cat se poate de absurd sa se spuna ca altii castiga la intamplare sau obtin prin propriile eforturi ceea ce numai alegerea le poate da unora.
Prin urmare, pe cei pe care Dumnezeu ii trece cu vederea, El ii condamna; si nu face aceasta din nici un alt motiv decat pentru ca vrea sa ii excluda de la mostenirea pe care o randuieste pentru copiii Sai\" (III.23.1; pag. 114-115).

\"Pentru ca noi facem apel numai la decizia voii divine cand este vorba despre crutarea celor pe care El ii accepta ca mostenitori ai Imparatiei Sale, ei trag concluzia ca Dumnezeu \'manifesta subiectivism fata de anumite persoane’, fapt pe care Scriptura il neaga pe tot parcursul ei. Mai departe, ei trag concluzia fie ca Scriptura se contrazice singura, fie ca prin alegerea lui Dumnezeu se iau in considerare meritele. ...In consecinta, nimeni nu ne va contrazice daca vom spune ca Dumnezeu ii alege ca fii pe cei pe care doreste sa-i aleaga, potrivit cu buna placere a voii Sale, fara a tine seama de merite, in timp ce ii leapada si ii condamna pe altii. ...Intreaba ei cum se face ca dintre doi oameni, care nu pot fi deosebiti dupa merit, Dumnezeu, in alegerea Sa, il nesocoteste pe unul, dar il accepta pe celalalt? Eu, in schimb, ii intreb: ,Cred ei ca exista ceva in omul care este acceptat, care sa trezeasca simpatia lui Dumnezeu pentru el?’ Daca ei admit ca nu exista nimic, cum si trebuie sa admita, va reiesi ca Dumnezeu nu tine seama de om, ci cauta in bunatatea Sa motivul pentru a-i face bine. Prin urmare, faptul ca Dumnezeu alege un om dar il respinge pe un altul nu este consecinta respectului fata de om, ci numai a indurarii Sale care ar trebui sa fie libera sa se manifeste si sa se exprime unde si cand vrea El\" (III.23.10; pag. 126-127).

Acum, sa ne uitam la invatatorii contemporani. Steele, et al. spun: \"Din cauza faradelegii lui Adam, stramosii lui intra in lume ca pacatosi pierduti, vinovati.
...Doctrina alegerii pretinde ca Dumnezeu, inainte de intemeierea lumii, a ales anumiti indivizi dintre toti membrii rasei lui Adam sa fie primitorii harului Lui nemeritat. Pe acestia, si numai pe acestia, a hotarat sa-i mantuie.
Mai degraba, El a ales sa mantuiasca pe unii si sa excluda pe altii. Alegerea Lui eterna a anumitor pacatosi pentru mantuire n-a fost bazata pe orice fapt prevazut, nici pe raspuns din partea celor alesi. Deci, alegerea n-a fost determinata de, nici bazata pe, orice ce pot face oamenii, dar a rezultat tot din scopul autohotarat al lui Dumnezeu\" (pag. 27).

Pentru a-si sprijini doctrina, Steele, et al. dau aceste titluri cu pasajele biblice. Mai intai, Dumnezeu are un popor ales: Deuteronom 10.14-15; Psalmul 33.12; 65.4; 106.5; Hagai 2.23; Matei 11.27; 22.14; 24.22, 24, 31; Luca 18.7; Romani 8.28-30, 33; 11.28; Coloseni 3.12; 1 Tesaloniceni 5.9; Tit 1.1; 1 Petru 1.1-2; 2.8-9; Apocalipsa 17.14.

Ideea a doua: Alegerea nu este bazata pe raspunsuri prevazute (Calvinistilor le place sa spuna ca faptele bune sunt \"rezultatul\" nu \"cauza\" alegerii lui Dumnezeu): Dumnezeu este cel care a ales: Marcu 13.20. Dumnezeu a ales inainte de intemeierea lumii: Efeseni 1.4; 2 Tesaloniceni 2.13; 2 Timotei 1.9; Apocalipsa 13.8; 17.8. Dumnezeu a ales anumiti indivizi particulari: Apocalipsa 13.8; 17.8. Dumnezeu a ales, nu pe baza unui merit prevazut nici a unor fapte bune: Romani 9.11-13, 16; 10.20; 1 Corinteni 1.27-29; 2 Timotei 1.9. Faptele bune sunt rezultatul nu temelia (motivul) predestinarii: Efeseni 2.10; Ioan 15.16. Dumnezeu a ales, nu pe baza unei credinte prevazute. Credinta este rezultatul si prin urmare marturisirea (sau dovada) alegerii lui Dumnezeu: Fapte 13.48; 18.27; Filipeni 1.29; 2.12-13; 1 Tesaloniceni 1.4-5; 2 Tesaloniceni 2.13-14; Iacov 2.5. \"…credinta si pocainta sunt darurile lui Dumnezeu si sunt facute in suflet de puterea care reinnoieste a Duhului Sfant\" (pag. 34). Ei spun ca este prin credinta si fapte bune ca cineva intareste chemarea si alegerea: 2 Petru 1.5-11.

Ideea a treia: Alegerea precede mantuirea: Romani 11.17; 2 Timotei 2.10; Fapte 13.48; 1 Tesaloniceni 1.4; 2 Tesaloniceni 2.13-14; Efeseni 1.4; Romani 16.7.