Ai conștiința curată?

Stiu ca este o chestiune absolut personala, dar eu doresc sa discut totusi despre acest subiect! ” Ce legatura ai tu cu constiinta mea? Este un domeniu strict privat!”,  imi vei replica probabil revoltat. Da, ai dreptate, dar ce-ar fi sa facem o amanuntita verificare a modului in care functioneaza constiinta noastra?
 

Constiinta a fost asezata in noi din momentul nasterii si este ceva misterios. Acest „instrument „poate fi comparat cu un organ intern ascuns, un fel de „confident” care depune marturie desprea starea noastra spirituala actuala.
Toti oamenii, chiar si cei ce traiesc in zonele necivilizate, au constiinta. De aceea toti oamenii care nu-L cunosc pe Dumnezeu si ratacesc astfel prin viata isi pot stabili principiile si actiunile in functie de ea.
 

Dumnezeu ne-a dat constiinta pentru a ne putea cerceta sufletul; nici unei creaturi nu i s-a dat acest dar. Este un simt interior ce detecteaza dreptatea sau nedreptatea, corectitudinea sau inselaciunea, sinceritatea sau minciuna, bunatatea sau rautatea, mila sau ura.
 

Textul din Romani 2:14-16 imi spune acest adevar: „Cind Neamurile, macar ca n-au lege, fac din fire lucrurile Legii, prin aceasta ei, cari n’au o lege, isi sint singuri lege; si ei dovedesc ca lucrarea Legii este scrisa in inimile lor;  fiindca despre lucrarea aceasta marturiseste cugetul lor si gindurile lor, cari sau se invinovatesc sau se desvinovatesc intre ele. Si faptul acesta se va vedea in ziua cind, dupa Evanghelia mea, Dumnezeu va judeca, prin Isus Hristos, lucrurile ascunse ale oamenilor.”
Din acest pasaj biblic putem afla cui ii suntem de fapt datori si in fata cui suntem reponsabili pentru faptele si actiunile noastre proprii, inaintea lui Dumnezeu Creatorul si Judecatorul suprem si a Cuvantului Sau, Sfanta Scriptura.
 

Textul din Evrei 4:12-13 ne spune: „Caci Cuvintul lui Dumnezeu este viu si lucrator, mai taietor decit orice sabie cu doua taisuri: patrunde pina acolo ca desparte sufletul si duhul, incheieturile si maduva, judeca simtirile si gindurile inimii. Nici o faptura nu este ascunsa de El, ci totul este gol si descoperit inaintea ochilor Aceluia, cu care avem a face.” Constiinta, acest senzor interior, functioneaza ca un sistem de alarma, delimitand ceea ce este corect si ce nu, in trairea vietii noastre.
 

De exemplu daca gresim, nutrim imediat un sentiment de teama, de rusine si vinovatie. Cel care isi ignora constiinta, initial se va impietri, apoi va fi indiferent, va fi de acord cu pacatul, iar in cele din urma isi va reduce constiinta la tacere. O asemenea stare are consecinte dezastroase, deoarece un sistem de alarma care nu functioneaza permite producerea inevitabile a unei catastrofe.
 

Aceasta „aparatura” minunata -constiinta- care este darul Creeatorului nostru, ne ridica deasupra tuturor celorlalte creaturi, la un nivel moral si etic care ne apropie tot mai mult de Dumnezeu. Daca savarsim un pacat, constiinta ne acuza.
 

La fel au stat lucrurile si atunci cand fii lui Iacov l-au aruncat pe fratele lor, Iosif, in fantana si l-au vandut mai apoi negustorilor madianiti. Fapta lor a produs in ei remuscari pe care le-au inabusit – atitudine care a dus la comiterea de noi pacate: l-au mintit pe tatal lor si pe ei insisi.
Capacitatea noastra de autoevaluare trebuie justificata de o instanta potrivita, daca dorim intradevar ca ea sa functioneze bine. Aceasta instanta este Biblia. Un ac de busola demagnetizata nu foloseste nimanui!
 

Dumnezeu, Cuvantul Sau si Domnul Isus Cristos sunt autoritatile inaintea carora constiinta noastra trebuie sa se plece. Doar atunci ea poate deveni cu adevarat o sursa de ghidare si totodata un izvor de bucurie, iar noi vom fi capabili sa ne conducem corabia vietii printre stanci si abisuri.
 

Apostolul Pavel, ne avertizeaza cu privire la apostazie si amagire: 1TIM 4:1-2: „Dar Duhul spune lamurit ca, in vremile din urma, unii se vor lepada de credinta, ca sa se alipeasca de duhuri inselatoare si de invataturile dracilor, abatuti de fatarnicia unor oameni cari vorbesc minciuni, insemnati cu fierul ros in insus cugetul lor. ”
 

Daca ai constatat ca acul busolei vietii tale este defect si ca ia o constiinta care nu-si indeplineste chemarea, atunci cu siguranta ai nevoie de Isus ! El Se indura de noi toti. Doar El este izvorul vindecator al vietii tale. Isus ne arata calea de iesire din amagirea satanica, deoarece El spune: „Eu sunt calea, adevarul si viata. Nimeni nu vina la Tatal decat prin Mine „. Prin El, prin sangele Lui, primim iertarea pentru pacatele noastre; doar asa constiinta noastra se vindeca si se linisteste!

sursa: https://paginacrestina.wordpress.com