Arhivele regale – 12. Un Elisei pentru Ilie – 1 Regi 19:19-21

Unul din cei șase sute care „nu şi-au plecat genunchii înaintea lui Baal, şi a căror gură nu l-au sărutat“ despre care i-a spus Dumnezeu lui Ilie a fost și Elisei. Am putea foarte bine să-i numărăm și pe părinții lui printre aceștia. La urma urmei, împăratul Ahab nu s-a pocăit și n-a strigat împreună cu poporul pe Carmel „Domnul este adevăratul Dumnezeu“, iar Izabela, ucigașa de profeți ai Domnului era încă foarte puternică și influentă la dreapta lui. În aceste circumstanțe, a accepta chemarea în slujirea profetică a implicat un foarte mare risc.

În limba engleză, ca și în originalul ebraic, numele celor doi oameni sună aproximativ la fel și sunt ușor de confundat: Ilie – Elijah, Elisei – Elisha. Nici sonoritatea, nici ordinea nu sunt întâmplătoare.

„Ilie a plecat de acolo, şi a găsit pe Elisei, fiul lui Şafat, arând. Înaintea lui erau douăsprezece perechi de boi, şi el era cu a douăsprezecea. Ilie s-a apropiat de el, şi
şi-a aruncat mantaua pe el. Elisei a părăsit boii, a alergat după Ilie, şi a zis: ,,Lasă-mă să sărut pe tatăl meu şi pe mama mea, şi te voi urma.“ Ilie i-a răspuns: ,,Du-te, şi apoi întoarce-te: dar gândeşte-te la ce ţi-am făcut.“ După ce s-a depărtat de Ilie, s-a întors şi a luat o păreche de boi pe cari i-a adus jertfă; cu uneltele boilor le-a fiert carnea, şi a dat-o oamenilor s-o mănânce. Apoi s-a sculat, a urmat pe Ilie, şi a fost în slujba lui“ (1 Regi 19:19-21).

Ce putem spune de providența care a rânduit întâlnirea celor doi?

Numele lui Ilie înseamnă „Domnul este adevăratul Dumnezeu“ (Iehova este adevăratul Elohim). Numele lui Elisei înseamnă „Domnul este mântuirea, Domnul ne mântuiește“. Dumnezeu a rânduit ca Elisei să împlinească lucrarea începută de Ilie. Faptele lui se găsesc în 2 Regi 2:19 – 8:15; 9:1-3; 13:14-20.

Elisei este un continuator al misiunii lui Ilie, tot așa cum Iosua a continuat lucrarea lui Moise, iar Domnul Isus l-a avut ca „pregătitor de cale“ pe Ioan Botezătorul.

Între aceste trei perechi de slujitori există paralele fascinante:

Moise a „scos“ ( așa se traduce numele lui) poporul lui Dumnezeu din Egipt și le-a dat identitatea divină la Sinai. Stabilind un tipar divin, Dumnezeu n-a vrut însă ca Moise să intre în Canaan. Cel care avea să conducă poporul în binecuvântările „țării promise“ a fost Iosua.

Prin predicarea pocăinței, Ioan Botezătorul a întors inimile evreilor din păcat la Dumnezeu și le-a spălat identitatea divină prin botezul pocăinței. Lucrarea lui n-a adus mântuirea, ci doar a pregătit inimile pentru venirea Celui care avea să le dea „odihna“ profețită de Moise, prin strămutarea în Împărăția dragostei lui Dumnezeu. Tipologia aceastei succesiuni simbolice este sugerată de Domnul Isus (Mat. 11:14; 17:12-13).

În mod similar, Elisei a fost chemat de Dumnezeu să după mai departe lucrarea divină. La Carmel, Ilie a întors poporul evreu la identitatea divină. Elisei îi va duce pe cei din popor la binecuvântările legământului străvechi. Dacă i-ai fi întrebat pe cei din popor: „Ce a fost Ilie pentru voi?“, răspunsul ar fi fost: „Secetă, suferință și spectacol supranatural“. Elisei avea să clădească pe aceasta minunile nenumărate care au mângăiat și binecuvântat pe cei ce au stăruit în credință.

Ce știm despre Elisei?

În primul rând, știm că a fost fiu într-o familie bogată. Cine ară cu „ douăsprezece perechi de boi“ nu poate fi considerat sărac!

În al doilea rând, știm că Elisei a fost un om bine așezat și frumos armonizat cu cei din familia sa. Acel „lasă-mă să sărut pe tatăl meu şi pe mama mea“ spune foarte clar lucrul acesta.

În al treilea rând, Elisei este un om care răspunde chemării divine, chiar dacă aceasta îl scoate din poziția de fiu și-l așează într-una de slujitor. El a făcut lucrul acesta nu forțat, ci de bună voie: „Ilie i-a răspuns: ,,Du-te, şi apoi întoarce-te: dar gândeşte-te la ce ţi-am făcut“. Este mult mai ușor să răspunzi chemării divine când ești singur cu Ilie, decât atunci când ești în părtășia din sânul familiei. Fără nici o îndoială, avertismentul lui Ilie este îndreptat împotriva acestei situații. Imaginați-vă ce „scenă“ a putut face mama lui Elisei, cât de amarnic a putut ea plânge, cum și-ar fi putut însoți plânsul cu cuvinte ca acestea: „Nu te dau! Nu te las! Izabela o să te omoare!“. Imaginați-vă că tatăl lui Elisei ar fi spus: „Ce vrea acum și Ilie ăsta? A fugit cât l-au ținut picioarele și acum face pe grozavul? Vrea să te facă și pe tine un „erou“ ca el? Unde este Ilie să mă duc eu să stau de vorbă cu el …“

„Gândește-te la ce ți-am făcut“ au fost cuvintele unui avertisment făcut cu foarte multă intuiție.

Elisei a înțeles toate acestea și a luat chemarea divină comunicată prin Ilie  ca pe o chemare la sjujbă. El a fost gata să o împlinească. Viața lui a fost adusă ca o „jertfă vie, plăcută, de bun miros“ înaintea Domnului:

„După ce s-a depărtat de Ilie, s-a întors şi a luat o păreche de boi pe cari i-a adus jertfă; cu uneltele boilor le-a fiert carnea, şi a dat-o oamenilor s-o mănânce“ (1 Regi 19:21a).

Este foarte sugestiv că termenul folosit pentru a descrie noua poziție a lui Elisei în relație cu Ilie este același care a fost folosit și pentru Iosua în relație cu Moise:

„Apoi s-a sculat, a urmat pe Ilie, şi a fost în slujba lui“ (1 Regi 19:21b).

„Moise s-a sculat, împreună cu Iosua, care-i slujea:  … După moartea lui Moise, robul Domnului, Domnul a zis lui Iosua, fiul lui Nun, slujitorul lui Moise …“ (Exod 24:13; Deut. 1:38; Iosua 1:1).

La fel de sugestiv este că Ioan Botezătorul s-a așezat în poziția de slujitor al Celui care avea să vine, ba încă mai jos decât această poziție:

„El este Acela care vine după mine, şi care este înaintea mea; eu nu sunt vrednic să-I desleg cureaua încălţămintelor Lui“ (Ioan 1:27).

Prin ceea ce a făcut, Elisei devine prototipul tuturor celor chemați să slujească. El este gata să renunțe la confort și privilegii, gata să asculte de chemarea divină, gata să părăsească familie, gata să se jertfească, gata să accepte poziții smerite și să facă lucruri aparent lipsite de cinste.

„Apoi s-a sculat, a urmat pe Ilie, şi a fost în slujba lui“ (1 Regi 19:21c).

În felul acesta, Ilie a recăpătat ajutorul de care s-a lepădat singur atunci când a fost în mrejele paralizante ale despresiei: „A ajuns la Beer-Şeba, care ţine de Iuda, şi şi-a lăsat slujitorul acolo“ (1 Regi 19:3). Dumnezeu i l-a dăruit acum pe Elisei, dar nu doar ca slujitor vremelnic, ci ca urmaș de nădejde: „să ungi pe Elisei, fiul lui Şafat, din Abel-Mehola, ca prooroc în locul tău“.

 Va urma.

Sursa:http://barzilaiendan.wordpress.com/