text Studiu biblic

Cât mă poate costa o jertfă / un cadou ? Cum să ofer un cadou de Sărbători ? (II) [Text : 2 Samuel 24.24]

Categorie: Studiu biblic

Jertfa bine primită de Dumnezeu sau Ce cadou să dau de Sărbători ?

Perioada sărbătorilor prilejuite de Naşterea Domnului Isus, este cunoscută ca fiind şi o perioadă a cadourilor, a darurilor făcute.

Oare contează ce dau, valoarea acelui ceva, aspectul exterior etc., sau pot da orice, oricum ?

Să învăţăm de la Dumnezeu şi în această privinţă, observând în Lege cum trebuia adus un cadou pentru Dumnezeu, deoarece atunci când ÎI dau ceva unui copil al Lui Dumnezeu, Lui îi dau acel ceva ; (a se vedea Matei 25 : 40, unde Domnul Isus / Împăratul, a spus :

„Adevărat vă spun că, ori de câte ori aţi făcut aceste lucruri unuia din aceşti foarte neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie Mi le-aţi făcut”).

În Levitic 19 : 5 scrie :

„Când veţi aduce Domnului o jertfă de mulţumire, s-o aduceţi aşa ca să fie primită”. Aceasta înseamnă că Dumnezeu priveşte şi contabilizează darurile care I Se aduc !

Ce condiţii trebuie să îndeplinească omul care dăruieşte ceva ?

1. Darul lui să nu fie făcut de formă, (să dea resturi, lucruri fără valoare)

„Când aduceţi ca jertfă
o vită oarbă, nu este rău lucrul acesta ? Când aduceţi
una şchioapă sau
bolnavă, nu este rău lucrul acesta oare ? Ia adu-o dregătorului tău ! Te va primi el bine pentru ea, va ţine el seama de ea ? – zice Domnul oştirilor.
Şi acum, vă rog, rugaţi-vă lui Dumnezeu să aibă milă de noi ! Vă va primi El cu bunăvoinţă când mâinile voastre fac astfel de lucruri ? – zice Domnul oştirilor.
Cine din voi va închide porţile, ca să n-aprindeţi degeaba focul pe altarul Meu ? N-am nicio plăcere de voi, zice Domnul oştirilor, şi darurile de mâncare din mâna voastră nu-Mi sunt plăcute !” (Maleahi 1 : 8 – 10)

Ce conta că vita era oarbă, şchioapă sau bolnavă, din moment ce oricum avea să moară, iar carnea ei avea acelaşi gust cu al uneia sănătoase ? În plus şi mirosul jertfei era de aceeaşi calitate cu al unei jertfe aduse dintr-o vită sănătoasă !

Prin Maleahi, Dumnezeu le-a arătat că EL nota această degradare a ascultării faţă de El, adică aduc jertfă, dar ÎI dau resturile de care nu mai am nevoie, (vita pe care nu pot să o vând pentru că este nefolositoare pentru arat, fiind oarbă, sau carnea care nu poate fi consumată, vita fiind bolnavă).

2. Darul să fie de cea mai bună calitate

În Levitic 22 : 21

„Dacă un om aduce Domnului din boi sau din oi o jertfă de mulţumire, fie pentru împlinirea unei juruinţe, fie ca dar de bunăvoie, vita pentru jertfă să fie fără cusur, ca să fie primită ; să n-aibă niciun cusur în ea”.

După ce este scrisă aceasă poruncă, Moise repetă porunca din Levitic 19 : 5 (scriind exact aceleeaşi cuvinte, ca să arate / să întărească, cât de importantă este cerinţa Lui Dumnezeu) :

„Când veţi aduce Domnului o jertfă de mulţumire, s-o aduceţi aşa ca să fie primită”. (Leviticul 22 : 29) Altfel spus, dacă tot vrei să faci ceva pentru Dumnezeu, fă acel lucru cât poţi de bine.

Actualizat în 2018, poate suna şi astfel :

Dacă tot dai un ban la Biserică, (cu gândul că I-L dai direct Lui Dumnezeu), pregăteşte o bancnotă cât se poate de bună, alege-o pe cea mai frumoasă pe care-o ai, nu da orice şi oricum, deoarece semeni ceva (prin dărnicia ta), iar recolta va fi asemenea …
Iar un al doilea sfat este acesta : Dă consistent, nu te zgârci cu Dumnezeu, pentru că nici tu nu ai vrea ca El să se zgârcească cu tine :
„Să ştiţi : cine seamănă puţin, puţin va secera ; iar cine seamănă mult, mult va secera”. (II Corinteni 9 : 6)

Gândeşte-te (imaginează-ţi) că suma aceea nu o dai pentru totdeauna (şi că nu ai rămas fără ea), ci faptul că tu depui într-un cont al tău care este deschis în Cer, iar banca are grijă să-ţi dea dobândă pe măsura Harului ! Iar Harul Lui Dumnezeu este … cât cuprinde !

3. Darul să fie dat din inimă, prin credinţă

„Şi, fără credinţă, este cu neputinţă să fim plăcuţi Lui ! Căci cine se apropie de Dumnezeu trebuie să creadă că El este şi că răsplăteşte pe cei ce-L caută”. (Evrei 11 : 6)

Un exemplu de jertfă bine primită (şi de jertfă care nu a fost primită deloc), este scris în Geneza 4 : 3 – 5 :

„După o bucată de vreme, Cain a adus Domnului o jertfă de mâncare din roadele pământului. Abel a adus şi el o jertfă de mâncare din oile întâi născute ale turmei lui şi din grăsimea lor.
Domnul a privit cu plăcere spre Abel şi spre jertfa lui ; dar spre Cain şi spre jertfa lui n-a privit cu plăcere. Cain s-a mâniat foarte tare şi i s-a posomorât faţa”.

Care a fost diferenţa dintre ei ? În Evrei (11 : 4) este notat un lucru foarte important :

„Prin credinţă
a adus Abel lui Dumnezeu o jertfă mai bună decât Cain. Prin ea
a căpătat el mărturia că este neprihănit, căci Dumnezeu a primit darurile lui. Şi prin ea
vorbeşte el încă, măcar că este mort”.

Pasajul din Geneza 4, poate fi rezumat astfel :

Unui Prieten bogat (Dumnezeu), doi cunoscuţi care-I erau datori i-au adus fiecare câte-un cadou.
Unul dintre ei se înţelegea bine cu El, dar pe celălalt nu-l interesa prea mult relaţia cu EL, dar considera probabil că este moral să-I dai şi Lui ceva … din moment ce EL ţi-a dat totul.

[Ce i-a dat Dumnezeu lui Cain (şi fiecăruia dintre noi în primul rând) ? Viaţa !? În Geneza 4 : 1, scrie că Eva a spus : „Am căpătat un om cu ajutorul Domnului !” Din context înţelegem că este vorba de Eva deoarece în versetul imediat următor scrie că : „A mai născut şi pe fratele său Abel”, Geneza 4 : 2]

În funcţie de gândirea fiecăruia a fost şi relaţia cu Dumnezeu, dar şi cadoul adus. La fel este şi acum când mă gândesc la cel căruia vreau să-i fac un cadou. În funcţie de cât de mult ţin la el / ea, va fi şi cadoul …

De aceea, dacă mai am pe cineva cu care nu mă înţeleg, pot să-mi reabilitez relaţia cu el. Îi voi face o bucurie şi-mi voi face o bucurie numai prin simpla împăcare, (chiar dacă poate nu e uşoară), primul pas este greu : să pun mâna pe telefon şi să formez numărul, sau să plec spre domiciliul persoanei respective … după aceea totul vine de la sine !

Contează :