Plăgi care afectează misiunea în Biserica de astăzi

Categorie: Studiu bliblic

Plăgi care afectează misiunea în Biserica de astăzi

Trăim într-o perioadă în care semnele acestor vremuri ar trebui ca să ne îndrepte privirea spre venirea Domnului Isus Cristos, mai degrabă decât spre criza economica, războaiele și calamitățile care afectează omenirea din ziua de astăzi. În aceste circumstanțe Biserica ar trebui să grăbească venirea Domnului prin mărturisirea Evangheliei până la marginile pământului și vegherea la care suntem îndemnați de Sfânta Scriptură. Totuși, în astfel de condiții și circumstanțe, diavolul urmărește ca Biserica să fie afectată de câteva plăgi, care cuprind întreaga lume. De aceea trebuie să fim foarte atenți la Cuvântul lui Dumnezeu, la sfințirea noastră, la împlinirea lucrului la care Dumnezeu ne-a chemat pe fiecare din noi, prin darul dat de Duhul Sfânt!
Încă din perioada modernă, odată cu nașterea științei moderne, gândirea omenirii a fost influențată în mod negativ de filozofia acelei perioade. Odată cu Hegel (1770-1831), în locul antitezei, avem sinteza ca abordare a adevărului de către omul modern. Hegel a fost poarta de intrare spre linia disperării în omenire. Din acel moment omul nu mai era capabil să deosebească binele de rău și nu mai era capabil să se relaționeze cu Adevărul absolut, ci pur și simplu a fost aruncat într-o disperare care se continuă și în zilele noastre. Ce este tragic, este faptul că această disperare a pătruns și în Biserici, s-a ajuns până acolo încât se pune la îndoială Adevărul absolut, inspirația Scripturii, chiar de la catedrele unor școli creștine.

Doresc să privim la câteva plăgi care au atins Biserica, care ne-a slăbit puterea de mărturie și care afectează mărturia Bisericii creștine în aceste vremuri.

1. Materialismul este una din plăgile prin care oamenii sunt robiți și sunt orbiți de diavolul, ca să nu cunoască și să nu urmeze Adevărul.
Întâlnim această ispită în tot decursul istoriei omenirii și culminează parcă, prin ispitirea Domnului Isus de către diavolul (Luca 4:5-7). De-asemenea este o atenționare pentru Biserica de astăzi, prin mesajul către Biserica din Laodiceea (Apocalipsa 3:14-17), pe care unii teologi îl aplică Bisericii din vremea Sfârșitului. Acest „Sunt bogat, m-am îmbogățit, și nu duc lipsa de nimic”, parca se potrivește la indigo creștinului din ziua de azi. Deasemenea apostolul Pavel (2Tim 3:2) atenționează Biserica despre acest pericol și s-ar putea da și alte exemple în sensul acesta, din Sfânta Scriptură.
Materialismul, a răsturnat sistemul de valori pe care Dumnezeu îl dorește pentru noi. În loc să alergăm să căutăm Împărăția lui Dumnezeu și neprihănirea (Matei 6:33), suntem prinși de aceasta plagă numită materialism și robiți. Cum să mai mergi misionar în aceste condiții, când confortul și alergarea după lucrurile materiale ne ocupă viața și existența? Suntem tentați în fiecare zi să dorim mai mult și mai mult, să muncim dacă s-ar putea 24 de ore și de multe ori nici acestea nu ne ajung. Încet, încet, parcă am fost prinși în mreaja aceasta a materialismului și dacă omenirea a devenit experta în a „învârti” banii, chiar „călcând pe cadavre”, am început și noi creștinii, să devenim „experți”. De-asemenea devenim experți și în a ne motiva acțiunile și suntem foarte constructivi atunci când este să ne motivăm. Nu mai avem timp de Biserică, nu mai avem timp de educația copiilor noștri și nici măcar de relațiile din familie. Ba mai mult decât atât, credem de multe ori că puterea Bisericii ar sta în puterea financiară, uitând că de fapt noi trebuie să fim plini de Duhul Sfânt, pentru a cuceri lumea aceasta de păcat pentru Hristos Domnul. (Fapte cap 1:8)
Care ar fi soluția ca să fim eliberați de aceasta plagă? Nu poate fi o altă soluție decât pocăința noastră, asta o spune și Scriptura. Ar trebui ca fiecare din noi să ne evaluăm viața și să ne stabilim prioritățile în viață. Ar trebui să detronăm materialismul din viața personală, din viața Bisericii și să punem pe Dumnezeu și Împărăția lui în loc. Sigur că ne doare, ne doare rău, trebuie să renunțăm la noi și în același timp să ne dezbrăcăm de noi înșine. Hotărârea însă trebuie să plece de la fiecare din noi, personal.

2. Înțelepciunea lumească este o alta plagă care a robit și a orbit această omenire. Ideile umaniste bântuie rasa umană în zilele acestea și-și fac loc și în Biserica din zilele noastre. Omul este așezat în locul lui Dumnezeu și este declarat dumnezeu chiar, acest curent înlocuind valorile lui Dumnezeu și Adevărul, cu născociri ale minții omenești, de cele mai multe ori izvorâte de la tatăl minciunii.
Înțelepciunea aceasta lumeasca a făcut ravagii în decursul istoriei și de foarte multe ori, chiar cei din poporul lui Dumnezeu în loc să se lase călăuziți de Duhul lui Dumnezeu au acționat lumește. Avem ca exemplu în sensul acesta pe împăratul Saul care a adus arderea de tot acționând după ințelepciunea lui, în loc să asculte de Dumnezeu (1 Samuel 13:13), de-asemenea pe Petru care este mustrat de Domnul Isus, că acționează după gândirea lui (Marcu 8:33). În cazul Bisericii din Laodiceea, Domnul Isus îi recomandă acestei Biserici doctorie pentru ochi, pe motiv că deși se considerau ca oameni care vedeau lucrurile spirituale, Domnul îi declara orbi, ei se lăsau mănați de înțelepciunea lumească. (Apocalipsa 3:17-18).
Înțelepciunea aceasta lumească, ne-a adus în pragul în care în Biserică sunt acceptate în aceste vremuri păcate, pe care Dumnezeu le condamnă categoric, însă omul le găsește explicații și le acceptă în viața Bisericii. Imoralitatea sexuală, divorțurile, îmbrăcămintea indecentă, muzica rock etc, au devenit acceptate în viețile multor creștini deși Dumnezeu condamnă categoric aceste păcate. Deasemenea am devenit foarte buni în programe și strategii, uitând de fapt că Domnul este Capul Bisericii și Duhul Sfânt dorește să ne călăuzească pe noi și nu noi pe El. În aceste vremuri dezbinarea și cearta parcă vor să stăpânească peste foarte multe Biserici, uitând de Iacov, prin care Duhul Sfânt ne descoperă că ”înțelepciunea aceasta nu vine de sus, ci este pamântească, firească, drăcească”.
Care ar fi soluția și în acest caz? Păi soluția ar fi din nou pocăința, recunoașterea stării personale, mărturisirea și începerea unei vieți sub călăuzirea Duhului Sfânt. Doar în felul acesta vom putea să nu fim duși în eroare, Biserica să nu sufere și lucrarea de extindere a Împărăției lui Dumnezeu să-și urmeze cursul, așa cum Duhul Sfânt dorește.

3. Falsitatea (fariseismul) este o alta plagă prin care diavolul a robit și duce în eroare încă pe foarte mulți pe acest pământ.
Încă de la copilul mic, am devenit experți în „actorie”, experți în a spune altora că suntem ceea ce nu suntem. De fapt și acesta este un păcat vechi care îl întâlnim din vremuri străvechi, încă de la Adam, care o face vinovată pe Eva (Geneza 3:12), Cain, care pozează în „nevinovat” (Gen 4:9), Anania și Safira (Faptele Ap 5:3) care pozează în „oameni generoși” și s-ar putea da multe alte exemple. La fel, Domnul Isus condamnă Biserica din Laodiceea, falsitatea și fariseismul de care dă dovadă, arătându-i că de fapt, El îi cunoaște cu exactitate starea. (Apocalipsa 3:17)
Această falsitate își face loc și în zilele noastre, în viețile noastre. De multe ori, dorim să pozăm ceea ce nu suntem și dorim să „arborăm” fața aceea, prin care să fascinăm pe oamenii din jur, uitând că Dumnezeu ne cunoaște și că de fapt nu noi cucerim inimile oamenilor, ci Duhul Sfânt. Uităm de multe ori că suntem în procesul de sfințire pe acest pământ și trebuie să ne verificăm și să ne ajustăm starea, lăsându-L pe Duhul Sfânt să cizeleze în noi Chipul Domnului Isus. ( 2 Corinteni 3:18)
Prin falsitate și fariseism, de fapt devenim imuni la Cuvântul lui Dumnezeu și nu mai împlinim planul lui Dumnezeu cu noi. Prin aceasta are de suferit Biserica și lucrarea lui Dumnezeu. Deasemenea lucrarea de misiune are de suferit, deoarece impactul Evangheliei este atenuat de trăirea noastră, mărturia personală are de suferit și de fapt are loc o distrugere a generațiilor care vin după noi.
Și în acest caz, soluția este pocăința, recunoașterea și mărturisirea acestui păcat, începerea unei vieți noi trăite în sinceritate și în ascultare de Dumnezeu. Lepădarea de acest păcat ar ajuta la o relație mai strânsă între noi credincioșii și la manifestarea dragostei lui Dumnezeu în mijlocul nostru. O astfel de atitudine ar avea un impact deosebit în lucrarea de misiune și în felul acesta vom crește spiritual și Dumnezeu își va împlini lucrarea cu fiecare din noi personal.

Haideți să ne cercetăm înaintea lui Dumnezeu și fiecare din noi să îndrăznim să venim cu pocăință, să ne recunoaștem starea, scadențele din viața noastră și atunci cu siguranță viața noastră, viața Bisericii, va fi revitalizată. În același timp ne vom schimba prioritățile noastre și va fi spre binele nostru, spre binele acestei omeniri flămânde după Adevăr și după Eliberare. Dumnezeu dorește ca într-o omenire cuprinsă de disperare, noi să fim lumini, noi să cucerim lumea și nu lumea să ne cucerească pe noi. Doresc ca îndemnul apostolului Pavel să fie un îndemn și o realitate pentru fiecare din noi: „Și noi, dar, fiindcă suntem înconjurați cu un nor așa de mare de martori, să dăm la o parte orice piedică și păcatul care ne înfășoară așa de lesne și să alergăm cu stăruință în alergarea care ne stă înainte.” (Evrei 12:1)

Sursa: Pagina creștină

Simion Ioanăș