Înţelepciunea lumii erodează societatea iar Înţelepciunea Divină zideşte biserica

Într-o lume din ce în ce mai decăzută, din ce în ce mai depravată, plină de înţelepciune demonică, ne întrebăm care ar trebui să fie rolul bisericii?

            Înţelepciunea lumii îşi împinge adepţii să câştige poziţii importante ca să poată să-şi lărgească sfera de influenţă, şi ea să facă regulile. Ce este extrem de interesant este că sub denumiri pompoase de genul new age sau gândire liberă se naşte de fapt înţelepciunea diabolică care erodează întreaga societate.

            Sub ideea unei gândiri libere, neîngrădită de constrângeri religioase, pentru că înţelepciunea lumii este de părere că religia a frânat progresul omenirii extrem de mult, s+a dat frâu liber poftelor sexuale care trebuie experimentate înainte de căsătorie ca nu cumva să te alegi cu un partener cu care să nu te potriveşti din acest punct de vedere. Iar efectul este vizibil în societate:

1.      Avorturi din ce în ce mai multe

2.      Tot mai mulţi oameni trăiesc în concubinaj nemaifiind nevoie de căsătorie

3.      Sodomismul atinge cote din ce în ce mai mari

Rezultatul este următorul: acum avem generaţii de copii care nu mai ştiu cine le este tată pentru că mama a avut prea mulţi concubini ca să le mai poată ţine evidenţa sau copii crescuţi în familii de homosexuali sau lesbiene care din punct de vedere emoţional sunt terminaţi şi ajung să se sinucidă la vârste fragede pentru că nu au avut parte de siguranţa pe care doar un tată o poate oferi ei trăind într-o familie de lesbiene sau afectiunea pe care doar o mamă o poate oferi ei trăind într-o familie de homosexuali. Înţelepciunea lumii face ravagii pentru că de fapt este înţelepciune drăcească.

Mulţi spun că pe măsură ce o societate se dezvoltă economic se îndepărtează tot mai mult de Dumnezeu pentru că nu mai are acea dependenţă imediată de puteri supranaturale pentru aşi asigura hrana pe ziua de mâine, societatea oferind omului posibilitatea să se descurce singur. Biblia spun unii a fost scrisă acum 2000 de ani pentru oameni simpli ca să poată fi manipulaţi, dar acum omul a ajuns mai inteligent şi nu are nevoie de aşa ceva. Dar într-o astfel de societate care se crede perfectă pentru că a ajuns la un stadiu înalt de dezvoltare, putrezirea începe din interior: oamenii o duc bine dar cu toate acestea sunt tot mai nefericiţi şi nu ştiu de ce – pentru că nu mai cred în nimic, sunt atei. In decursul a una-două generaţii care au gustat din prosperitate, bisericile au devenit goale pentru că oamenii nu mai au nevoie de Dumnezeu şi încet încet cele care nu sunt monumente arhitecturale acum sunt demolate ca să facă loc altor clădiri moderne de birouri în care înţelepciunea lumii lucrează de dimineaţa până seara. Şi aşa oamenii sunt prinşi în capcana carierei la locul de muncă. Lucrează de dimineaţa până seara la birou ca să poată creşte ierarhic, astfel încât să aibă bani ca să-şi întemeieze o familie, dar surpriză, ajung la 35 – 40 ani când sunt stabili financiar dar nu mai pot avea copii pentru că sunt prea stresaţi iar lucrul acesta se reflectă direct asupra trupului, sau dacă totuşi reuşesc să aibă copii, din cauză că-i au la vârste destul de înaintate nu la 15 – 18 ani ca bunicii lor (de care râd că au fost reduşi mintal pentru că au făcut copii aşa de repede), copiii au şanse foarte mari să se nască cu sindromul DOWN ori autism. Astfel arată o societate după înţelepciunea lumii (sau înţelepciunea diabolică) căci este scris: voi prăpădi înţelepciunea celor înţelepţi şi voi nimici priceperea celor pricepuţi.

Însă într-o astfel de societate, noi biserica lui Hristos ce ar trebui să facem? Societatea noastră este profund ateizată, puţini mai cred cu adevărat în Dumnezeu dincolo de apartenenţa la un cult sau altul. Dar şi societatea din vremea lui Isus era aproape la fel, pentru că păstrau doar o formă de închinare dar l-au scos afară pe Dumnezeu din viaţa lor, este acelaşi lucru. Ne uităm la Domnul Isus şi vedem practic comportamentul care ar trebui să-l aibă azi Biserica. El nu a avut o viaţă obscură încercând să nu supere pe nimeni prin vorbele sale, ci din contră, a fost un adevărat razboinic al luminii, şi-i confrunta direct pe farisei şi cărturari, nu se ascundea după deget, ci le expunea cât se poate de clar adevărul şi le închidea gura. Îi plăcea să se apropie de oameni care erau sinceri, fără mască, o văduvă, un orb, un olog, o samariteancă şi pentru că vedea credinţă în ei le dădea vindecare trupească dar mai ales sufletească. Dar faţă de cei care erau aroganţi nu putea să fie indiferent şi îi confrunta direct şi brutal de multe ori. Avea un caracter care impunea respect. În persoana Lui, înţelepciunea divină s-a manifestat în toată splendoarea. Putem să mergem cu gândul la secvenţa femeii prinse în preacurvie; i-au adus înainte această femeie ca să o judece şi să o condamne conform legii, dar El stătea liniştit şi scria ceva în praful drumului. Cărturarii şi fariseii erau oameni care respectau cu stricteţe  legea dar au pierdut esenţa ei, Isus care era însuşi legea, putea să vadă dincolo de ea şi dă dovadă de o înţelepciune ieşită din comun Cine din voi este fără pată să arunce cel dintâi cu piatra în ea. Nimeni nu se aştepta la un asemenea răspuns, însă a fost un răspuns care a făcut posibilă salvarea unei femei păcătoase, care de atunci încolo a stat în jurul Domnului, şi o găsim şi la cruce, dar de asemenea i-a izbit pe farisei şi cărturari cu adevărul în faţă, probabil nici unul din ei nu s-a căit cu adevărat.

Şi acum dacă aducem lucrurile în dreptul nostru, la fel ar trebui să facem şi noi, să-i confruntăm pe oameni cu adevărul astfel încât să poată lua fiecare o decizie în dreptul său. Întradevăr noi nu suntem Fiul lui Dumnezeu, însă acelaşi Duh care era peste El, ni l-a lăsat şi nouă, ca fiecare din noi să fim luminaţi şi capabili să proclamăm adevărurile lui Dumnezeu într-o societate stricată.

Biserica are de dus un război sfânt pentru Dumnezeu, nu cruciade de felul celor care au fost în istorie şi nu au făcut deloc cinste Bisericii, ci un război mânat de înţelepciunea divină. Cum arată războiul spiritual de azi? Toată Biserica este în tranşee, la adăpost, doar doi treiau curajul să se avânte pe câmpul de luptă strigând înainte către cer! şi toate săgeţile celui rău  se îndreaptă spre ei, sunt ţinte sigure pentru că doar ei au avut curajul sa se ridice din tranşee şi să confrunte lumea cu adevărul. Cum putem avea treziri spirituale? nu dacă am avea evanghelişti mai buni, sau păstori şcoliţi prin afara ţării, ci dacă fiecare din noi am ieşi din tranşee şi am cere Duhului Sfânt să nedea înţelepciunea divină ca să putem semăna adevărul într-o lume a minciunii, să putem aprinde lumini într-o lume a întunericului.

Biserică, Mântuitorul ne întreabă dacă suntem gata să pornim pe câmpul de luptă mânaţi de înţelepciunea divină?