Nevasta lui Lot s-a uitat înapoi şi s-a prefăcut într-un stâlp de sare”. Din păcate, nevasta lui Lot nu a putut să se abțină și și-a încălcat promisiunea, întorcându-se și uitându-se în urma lor, transformându-se într-un stâlp de sare, ca pedeapsă pentru neascultarea ei. (Geneza 19:26)
După ce i-au scos afară, unul din ei a zis : „Scapă-ţi viaţa ; să nu te uiţi înapoi şi să nu te opreşti în vreun loc din câmpie : scapă la munte, ca să nu pieri”. Lot, nepotul lui Avram, locuia în Sodoma, un oraş plin de nelegiuire și păcat, și alegea să trăiască printre oamenii aceia răi. Astfel, când Domnul a hotărât să nimicească orașul, El l-a salvat pe Lot și familia sa, cu condiția să nu se uite înapoi și să ia drumul spre munte. (Geneza 19:12-13) (Geneza 19 : 17)
Răsărea soarele pe pământ când a intrat Lot în Ţoar. Ţoar era o mică aşezare către care Lot şi familia sa se îndreptau în grabă, fiind mai aproape decât muntele. (Geneza 19:17) Atunci Domnul a făcut să plouă peste Sodoma şi peste Gomora pucioasă şi foc de la Domnul din cer. Furia lui Dumnezeu s-a revărsat peste acele cetăți, cu un potop de smoală și foc de la Domnul din cer. (Geneza 19:24)
A nimicit cu desăvârşire cetăţile acelea, toată câmpia şi pe toţi locuitorii cetăţilor şi tot ce creştea pe pământ. Nimicirea celor două orașe și a câmpiei împrejurătoare era o pedeapsă aspră din partea lui Dumnezeu pentru nelegiuirile fără număr ale locuitorilor de acolo. (Geneza 19:25)
(Geneza18 – 26). Această poveste ne învață că este important să ne ascultăm pe Dumnezeu și să-I urmăm poruncile, altfel putem suferi consecințe grave. De asemenea, ne amintește să ne păzim de ispitele acestui lume și de nelegiuirile din jurul nostru, așa cum a făcut Avram, care a trăit potrivit poruncilor lui Dumnezeu și s-a abținut de la a trăi în Sodoma și Gomora. (Geneza 18:22-33)
Te-ai întrebat vreodată cum ar fi să uiți lucrurile care sunt în urmă și să te deschizi pentru ceva nou, ceva care să te ducă mai departe în viață? Dacă da, atunci poate că ar trebui să accepți invitația lui Filipeni 3:13 și să încerci să uiți lucrurile care te țin ancorat în trecut. Este timpul să lași în urmă experiențele negative și să te concentrezi asupra viitorului, pe calea spre o viață împlinită și fericită.
Fraților, nu mă consider că am prins; dar fac un singur lucru, uitând lucrurile care sunt în urmă și întinzându-mă spre cele care sunt înainte, cu dorința de a ajunge și mai departe decât am făcut-o până acum, pentru a atinge ținta finală pentru premiul chemării de sus a lui Dumnezeu în Hristos Isus și pentru a fi bineplăcut în fața Sa prin faptele mele.” (Filipeni 3:13–14,
Când Pavel a spus că „uită lucrurile care sunt în urmă”, el s-a referit la faptul că nu se mai uită înapoi la relațiile, amintirile, eșecurile, ispitele din trecut sau orice ar putea distrage atenția de la o concentrare unică asupra „chemarii sus a lui Dumnezeu în Hristos.
Aceasta înseamnă că trebuie să fim deschiși la noile oportunități, să căutăm mereu să învățăm și să creștem, să ne răspândim aripile și să căutăm să ne bucurăm mai mult de viață.
În orice caz, uitarea de trecut nu înseamnă că trebuie să negăm istoria noastră, ci să purcedem înainte cu încredere, fără bagajele dureroase și nu în ultimul rând să ne concentrăm pe o relație mai bună cu noi înșine, cu cei din jur și cu Dumnezeu. Să nu uităm că fiecare nouă zi este o șansă de a face ceva mai bun și că, prin urmare, merită să căutăm oportunitățile care ne vor duce mai departe și să ne putem împlini fericirea, indiferent de circumstanțele din trecut.
Cuvântul uitare din Filipeni 3:13 înseamnă „a lepăda din minte sau a nu-i acorda atenție”. A „uita” în acest fel poate fi văzut ca o modalitate de a ne elibera de ceea ce ne oppreseaza sau ne limitează, pentru a ne concentra mai bine pe ceea ce este important. În viața noastră, tindem să fim copleșiți de grijile, de fricile și de incertitudinile noastre, dar atunci când ne uităm dincolo de acestea și ne concentram asupra scopurilor noastre, putem obține ceea ce ne dorim.
Pentru a câștiga în alergare, un alergător trebuie să îndepărteze orice distragere a atenției din mintea sa și să se concentreze pe ritmul său și pe respirația sa.
De asemenea, el nu trebuie să-și ia în considerare fiecare pas greșit timpuriu sau să se oprească asupra greșelilor de-a lungul cursului său, ci să se concentreze asupra atingerii liniei de sosire.
Prin urmare, atât în viață cât și în sport, uitarea poate fi o modalitate de a ne ajuta să ne îndeplinim obiectivele și să ne bucurăm de viață într-un mod mai deplin.
„A uita ce este în spate” este felul lui Pavel de a spune: „Nu te uita înapoi!
Nu mai sta in trecut.
El îndemna oamenii să se concentreze pe ceea ce au în față și să depășească lucrurile care i-ar putea împiedica să progreseze mai departe.
Nu lăsa nimic în spatele tău să interfereze cu progresul tău prezent sau cu eforturile viitoare.”
Creșterea personală ca credincios a fost o prioritate constantă în viața lui Pavel. De-a lungul călătoriei sale, el a pus accent pe dezvoltarea spirituală și creșterea personală.
S-a străduit cu fiecare fibră a ființei sale pentru a continua să meargă înainte pentru a câștiga premiul pentru care Dumnezeu îl chemase. A fost un luptător dedicat și nu s-a dat bătut în fața niciunei provocări. În 1 Corinteni 9:25, Pavel a comparat coroana unui atlet cu premiul etern al credinciosului :
„Toți cei care concurează în jocuri sunt antrenați strict. Ei își pun trupul la grele eforturi pentru o recompensă trecătoare, în timp ce noi, ca și creștini, facem același lucru pentru a fi răsplătiți în veșnicie.
Ei o fac pentru a obține o coroană care nu va dura, dar noi o facem pentru a obține o coroană care va dura pentru totdeauna.
În ochii lui Pavel, victoria pe care a aștepta-o depășea cu mult orice alt premiu din această lume.
” Pavel și-a ținut ochii ațintiți asupra liniei de sosire, deoarece întregul său scop și scopul în viață era să-L câștige pe Hristos. Pavel știa că nimic altceva nu contează în afara relației sale cu Hristos și a mers cu hotărâre înspre acest scop.
Indiferent de ce aș fi câștigat în trecut, consider acum acele lucruri drept o pierdere față de valoarea incredibilă pe care o are Hristos în viața mea.
Și nu numai atât, ci consider absolut totul o pierdere în comparație cu dorința mea de a-L cunoaște mai bine pe Hristos Isus, Domnul meu, pentru care am fost dispus să pierd absolut totul.
Așadar, îmi socotesc toate lucrurile ca fiind gunoi, fără valoare și neimportante, pentru a putea dobândi cunoașterea și relația cu Hristos.” (Filipeni 3:7-8).
Când vine vorba de mișcarea înainte, corpurile noastre tind să se miște automat spre locul în care sunt îndreptați ochii. De aceea, atunci când alergăm, este important să îndreptăm privirea către linia de sosire și să ne concentrăm asupra traseului pe care trebuie să îl parcurgem.
Un alergător care continuă să se întoarcă pentru a vedea ce este în spatele lui își va pierde cursa. Același lucru este valabil și în viață – dacă ne concentrăm prea mult asupra trecutului, vom epuiza energia de care avem nevoie pentru a merge înspre viitor.
Înțelegând acest fenomen, Pavel i-a îndemnat pe credincioși să nu mai privească înapoi la trecut și să rămână concentrați asupra obiectivului viitor. Pavel știa că pentru a-și atinge obiectivele era necesar să se concentreze asupra lor și nu să se uite înapoi.
Pavel însuși era hotărât să „uite” sau să „alunge din mintea lui” vechiul mod de viață atunci când a persecutat cu violență biserica lui Dumnezeu și a încercat să o distrugă
(Galateni 1:13)”13Aţi auzit, în adevăr, care era purtarea mea de altădată, în religia iudeilor. Cum, adică, prigoneam peste* măsură de mult Biserica lui Dumnezeu şi făceam prăpăd** în ea
El a înțeles că dacă ar fi continuat să se concentreze asupra acelui vechi mod de viață, nu ar fi putut procura schimbarea și transformarea necesară să devină un apostol eficient.
Prin urmare, este important să ne concentram asupra viitorului și să lăsăm trecutul în urmă pentru a ne atinge obiectivele și a trăi o viață împlinită.
Pavel a renunțat la obstacolele și obstacolele persecuției, întemnițării și abandonului din trecutul său
(2 Corinteni 4:8–9; Suntem încolțiți în toate chipurile, dar nu la strâmtoare; în grea cumpănă, dar nu deznădăjduiți; prigoniți, dar nu părăsiți; trântiți jos, dar nu omorâți. Pavel a învins obstacolele persecuției, întemnițării și abandonului, demonstrând puterea credinței sale în Dumnezeu. (2 Timotei 4:7)
Fapte 16:22–40; 22Norodul s-a ridicat și el împotriva lor, și dregătorii au pus să le smulgă hainele de pe ei și au poruncit să-i bată cu nuiele. Pavel și Sila au fost bătuți cu nuiele și aruncați în temniță, dar nu s-au descurajat și în loc să se plângă, au cântat cântări de laudă lui Dumnezeu. (Fapte 16:22-25) 23După ce le-au dat multe lovituri, i-au aruncat în temniță și au dat în grijă temnicerului să-i păzească bine.
24Temnicerul, ca unul care primise o astfel de poruncă, i-a aruncat în temnița dinăuntru și le-a băgat picioarele în butuci.
25Pe la miezul nopții, Pavel și Sila se rugau și cântau cântări de laudă lui Dumnezeu, iar cei închiși îi ascultau.
26Deodată, s-a făcut un mare cutremur de pământ, așa că s-au clătinat temeliile temniței.
Îndată, s-au deschis toate ușile și s-au dezlegat legăturile fiecăruia.
27Temnicerul s-a deșteptat și, când a văzut ușile temniței deschise, a scos sabia și era să se omoare, căci credea că cei închiși au fugit.
28Dar Pavel a strigat cu glas tare: „Să nu-ți faci niciun rău, căci toți suntem aici.” 29Atunci, temnicerul a cerut o lumină, a sărit înăuntru și, tremurând de frică, s-a aruncat la picioarele lui Pavel și ale lui Sila, 30i-a scos afară și le-a zis: „Domnilor, ce trebuie să fac ca să fiu mântuit?” 31Pavel și Sila i-au răspuns: „Crede în Domnul Isus și vei fi mântuit, tu și casa ta.” 32Și i-au vestit Cuvântul Domnului, atât lui, cât și tuturor celor din casa lui. Temnicerul și casa lui au fost botezați și aduși la credința în Dumnezeu prin vestirea Cuvântului Domnului de către Pavel și Sila. (Fapte 16:30-32) 33Temnicerul i-a luat cu el chiar în ceasul acela din noapte, le-a spălat rănile și a fost botezat îndată, el și toți ai lui. Temnicerul i-a spălat rănile lui Pavel și Sila și i-a botezat pe ei și pe casa lui chiar în noaptea aceea. (Fapte 16:33) 34După ce i-a dus în casă, le-a pus masa și s-a bucurat cu toată casa lui că a crezut în Dumnezeu. Temnicerul și casa lui s-au bucurat împreună cu Pavel și Sila pentru credința lor în Dumnezeu. (Fapte 16:34) Pavel și Sila slobozi 35Când s-a făcut ziuă, dregătorii au trimis pe cei ce purtau nuielele să spună temnicerului: „Dă drumul oamenilor acelora.” 36Și temnicerul a spus lui Pavel aceste cuvinte: „Dregătorii au trimis să vi se dea drumul; acum dar, ieșiți afară și duceți-vă în pace.” 37Dar Pavel le-a zis: „După ce ne-au bătut cu nuiele în fața tuturor fără să fim judecați, pe noi, care suntem romani, ne-au aruncat în temniță, și acum ne scot afară pe ascuns! Nu merge așa! Să vină ei singuri să ne scoată afară!” 38Cei ce purtau nuielele au spus aceste cuvinte dregătorilor. Dregătorii au fost rușinați de faptul că aruncau în temniță cetățeni romani fără nicio judecată, astfel că au cerut personal scuze și i-au eliberat pe Pavel și Sila. (Fapte 16:38-39) Aceștia s-au temut când au auzit că sunt romani.
39Dregătorii au venit să-i potolească, i-au scos afară din temniță și i-au rugat să părăsească cetatea.
40Ei au ieșit din temniță și au intrat în casa Lidiei; și, după ce au văzut și mângâiat pe frați, au plecat.
Fapte 23:10;10Fiindcă gâlceava creștea, căpitanul se temea ca Pavel să nu fie rupt în bucăți de ei.
De aceea a poruncit ostașilor să se coboare, să-l smulgă din mijlocul lor și să-l ducă în cetățuie.
Fapte 25:1–12; 1Festus, când a venit în ținutul său, după trei zile s-a suit de la Cezareea în Ierusalim. Festus s-a întors în Ierusalim după ce a venit în ținutul său și s-a suit la Cezareea. (Fapte 25:1) 2Preoții cei mai de seamă și fruntașii iudeilor i-au adus plângere împotriva lui Pavel. Preoții cei mai de seamă și fruntașii iudeilor i-au adus o plângere împotriva lui Pavel și l-au cerut pe acesta la Ierusalim pentru a-i întinde o cursă. (Fapte 25:2) L-au rugat cu stăruință 3și i-au cerut, ca un hatâr pentru ei, să trimită să-l aducă la Ierusalim. Ei au dorit să-l omoare pe drum. (Fapte 25:3) Prin aceasta îi întindeau o cursă, ca să-l omoare pe drum.
4Festus a răspuns că Pavel este păzit în Cezareea și că el însuși are să plece în curând acolo. Festus le-a cerut liderilor evrei să-l acuze oficial pe Pavel la Cezareea, nu la Ierusalim. (Fapte 25:4) 5„Deci”, a zis el, „cei mai de frunte dintre voi să se coboare împreună cu mine și, dacă este ceva vinovat în omul acesta, să-l pârască.” 6Festus n-a zăbovit între ei decât opt sau zece zile, apoi s-a coborât la Cezareea.
A doua zi, a șezut pe scaunul de judecător și a poruncit să fie adus Pavel.
7Când a sosit Pavel, iudeii, care veniseră de la Ierusalim, l-au înconjurat și au adus împotriva lui multe și grele învinuiri, pe care nu le puteau dovedi.
8Pavel a început să se apere și a zis: „N-am păcătuit cu nimic nici împotriva Legii iudeilor, nici împotriva Templului, nici împotriva Cezarului.” 9Festus, care voia să capete bunăvoința iudeilor, drept răspuns a zis lui Pavel: „Vrei să te sui la Ierusalim și să fii judecat pentru aceste lucruri înaintea mea?” 10Pavel a zis: „Eu stau înaintea scaunului de judecată al Cezarului, acolo trebuie să fiu judecat. Pavel a avut încredere în justiția Cezarului și a cerut să fie judecat înaintea lui. (Fapte 25:10-11) Pe iudei nu i-am nedreptățit cu nimic, după cum știi și tu foarte bine.
11Dacă am făcut vreo nedreptate sau vreo nelegiuire vrednică de moarte, nu mă dau în lături de la moarte, dar, dacă nu este nimic adevărat din lucrurile de care mă pârăsc ei, nimeni n-are dreptul să mă dea în mâinile lor.
Cer să fiu judecat de Cezar.” 12Atunci, Festus, după ce s-a chibzuit cu sfetnicii lui, a răspuns: „De Cezar ai cerut să fii judecat, înaintea Cezarului te vei duce.”
2 Timotei 1:15).Știi că cei ce sunt în Asia toți m-au părăsit; între alții și Figel și Ermogen. Pavel a avut parte de persecuție și a fost părăsit de toți din Asia, inclusiv de prietenii lui. (2 Timotei 1:15)
Aceste versete biblice dezvăluie perspectiva lui Pavel asupra suferinței și a așteptării sale viitoare pe măsură ce se apropia de sfârșitul vieții sale. El a avut încredere că, prin credință în Hristos, va ajunge la mântuire și la viața veșnică. (2 Timotei 1:12)
În schimb, s-a întins spre ceea ce avea înaintea lui. Pavel nu s-a concentrat pe aceste obstacole trecătoare, ci s-a întins spre lucrurile veșnice. (Filipeni 3:13-14) El a avut încredere că Dumnezeu va răsplăti credința sa și va aduce mântuirea pentru sufletul său (Filipeni 3:20-21) El a așteptat cu nerăbdare cerul, învierea trupului său și întâlnirea față în față cu Mântuitorul său:
„Dar cetățenia noastră este în ceruri.
Nu se mai concentrează pe lucrurile din această lume trecătoare, ci se uită înainte la lucrurile veșnice.
Și așteptăm cu nerăbdare de acolo un Mântuitor, Domnul Isus Hristos, care, prin puterea care-i dă putere să pună totul sub stăpânirea lui, va transforma trupurile noastre smerite, astfel încât să fie asemenea trupului Lui glorios”
(Filipeni 3:20). Pentru Pavel, moartea nu a fost sfârșitul, ci a fost o trecere în viața veșnică în prezența lui Dumnezeu în ceruri. (Filipeni 1:23) Pentru el, moartea sa va fi doar o trecere din această viață în prezența lui Dumnezeu în ceruri.
21).. El ne învață că, în ciuda tuturor obstacolelor, putem avea încredere în Dumnezeu și speranța noastră viitoare în El. (1 Corinteni 15:58) Această încredere și speranță a lui Pavel este o lecție importantă și inspirație pentru creștinii de azi.
Cum ne împiedică lucrurile care sunt în urma noastră progresul în creșterea spirituală?
A ține emoții precum amărăciunea și neiertarea ne poate încetini și chiar ne poate ține blocați în trecut. A majoritatea oamenilor le este greu să ierte și, prin urmare, se împiedică în progresul lor spiritual. Ne amintim de durerea pe care ne-au cauzat-o acele persoane sau circumstanțe și ne este greu să trecem peste aceste emoții.
Repetarea conflictelor și repetarea episoadelor dureroase nu va deschide decât răni vechi. De asemenea, continuarea dezbaterilor și relatării poveștilor neplăcute ale trecutului va duce doar la reînvierea rănilor. Petru ne-a îndemnat să terminăm cu aceste lucruri:
„Așa că scăpați de orice comportament rău.
Adoptarea unei atitudini pozitive față de viață și încercarea de a vedea partea plină a paharului ne poate ajuta să ne concentram asupra prezentei și să ne eliberăm de trecut.
Terminați cu toată înșelăciunea, ipocrizia, gelozia și orice vorbire nebună.
În loc să ne concentrăm pe greșelile noastre, trebuie să ne concentrăm asupra ceea ce putem face acum pentru a ne îmbunătăți viața și a ne atinge scopurile spirituale.
La fel ca bebelușii nou-născuți, trebuie să tânjiți lapte spiritual pur, astfel încât să creșteți într-o experiență deplină a mântuirii. În loc să fim blocați de vinovăție și regrete, trebuie să ne concentrăm pe iertare și pe acceptarea faptului că suntem oameni și că facem greșeli. Strigă pentru această hrană” (
1 Petru 2:1–2, 1Lepădaţi* dar orice răutate, orice vicleşug, orice fel de prefăcătorie, de pizmă şi de clevetire * Efes 4:22 Efes 4:25 Efes 4:31 Col 3:8 Evr 12:1 Iac 1:21 Iac 5:9 1 Pet 4:2 2şi, ca* nişte prunci născuţi de curând, să doriţi laptele** duhovnicesc şi curat, pentru ca prin el să creşteţi spre mântuire, * Mat 18:3 Marc 10:15 Rom 6:4 1 Cor 14:20 1 Pet 1:23 ** 1 Cor 3:2 Evr 5:12 Evr 5:13
Vinovația și disperarea față de păcatele trecute ne pot ține, de asemenea, legați de trecut. Dumnezeu ne eliberează de păcatele noastre trecute atunci când ne căim și încercăm să schimbăm. Nu trebuie să ne lăsăm blocați de vinovăție și disperare. Dar Dumnezeu nu ține împotriva noastră păcatele noastre trecute și nici noi nu trebuie
(1 Ioan 1:7–9).Dar, dacă umblăm în lumină, după cum El Însuși este în lumină, avem părtășie unii cu alții; și sângele lui Isus Hristos, Fiul Lui, ne curățește de orice păcat. Prin acceptarea iertării și prin curățarea noastră prin sângele lui Isus Hristos, suntem eliberați să progresăm și să ne creștem spiritual. Dacă zicem că n-avem păcat, ne înșelăm singuri și adevărul nu este în noi. Înțelegerea noastră a păcatelor noastre și a necesității de a ne căi este crucială pentru a putea progresa în apțiunea noastră spirituală.
După ce Dumnezeu l-a eliberat pe Israel din asuprirea sclaviei, poporul s-a uitat înapoi cu dor la Egipt, dar nu i-a dus nicăieri
(Numeri 11:18).18Să spui poporului: ‘Sfinţiţi-vă* pentru mâine şi aveţi să mâncaţi carne, fiindcă aţi plâns în** auzul Domnului şi aţi zis: «Cine ne va da carne să mâncăm? Căci noi† o duceam bine în Egipt!» Domnul vă va da carne şi veţi mânca. În acea zi, poporuI a fost eliberat din sclavia egipteană, dar nu a putut lăsa în urmă mentalitatea sclaviei și a dorit să se întoarcă în Egipt. Cu toate acestea, Dumnezeu le-a dat ocazia să privească înțelept dincolo de trecut și să înceapă o nouă viață
„A uita acele lucruri care sunt în urmă” înseamnă a arunca deoparte „toată greutatea care ne încetinește, mai ales păcatul care ne împiedică atât de ușor” și a alerga „cu răbdare cursa pe care Dumnezeu a pus-o înaintea noastră
. Acest proces de a uita trecutul și de a ține ochii înainte este adesea greu, dar este esențial pentru a alerga cu răbdare „cursa pe care Dumnezeu a pus-o înaintea noastră”. Cu fiecare zi care trece, trebuie să fim tot mai hotărâți să căutăm și să urmăm voia lui Dumnezeu Facem acest lucru ținându-ne ochii pe Isus, campionul care inițiază și desăvârșește credința noastră” ( Evrei 12:1–2, Și noi dar, fiindcă suntem înconjurați cu un nor așa de mare de martori, să dăm la o parte orice piedică și păcatul care ne înfășoară așa de lesne și să alergăm cu stăruință în alergarea care ne stă înainte. Este important să ne îndepărtăm de orice piedică și păcat care ne împiedică să-L urmăm pe Hristos. În loc să ne împotrivim cu încăpățânare și să cădem din nou și din nou, trebuie să ne întoarcem mereu la El și să cerem puterea necesară pentru a-i rămâne credincioși. Să ne uităm țintă la Căpetenia și Desăvârșirea credinței noastre, adică la Isus, care, pentru bucuria care-I era pusă înainte, a suferit crucea, a disprețuit rușinea și șade la dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu. Hristos este singura noastră speranță și soluție la problemele noastre. Dacă vrem să fim cu El, trebuie să renunțăm la tot ce ne împiedică să-L urmăm. Dumnezeu nu ne poate ghida în noul nostru viitor, dacă nu suntem dispuși să-l ascultăm.
Viața creștină este trăită cu ochii noștri îndreptați spre Isus Hristos. O cheie importantă pentru a trăi cu succes viața creștină este să ne concentrăm atenția asupra lui Isus Hristos. Atunci când ne străduim să facem aceasta, vom vedea totul într-o lumină diferită și vom începe să înțelegem planul Său perfect pentru viețile noastre
El este prioritatea supremă care face ca viața noastră să merite trăită. Experiența noastră de viață devine mai plină de bucurie, speranță și pace deoarece știm că Îl avem pe Hristos ca prieten și izvor al iertării și al grației pentru neputințele noastre.
Scopul nostru cel mai înalt este să-L cunoaștem mai bine, așa cum a spus Pavel: „Vreau să-L cunosc pe Hristos – da, să cunosc puterea învierii Lui și a participării la suferințele Lui, devenind ca El în moartea Lui” (Filipeni 3:10).Și să-L cunosc pe El și puterea învierii Lui și părtășia suferințelor Lui și să mă fac asemenea cu moartea Lui; ca să ajung cu orice chip, dacă voi putea, la învierea din morți.. Prin a împlini voia lui Dumnezeu și prin a urma exemplul lui Hristos care a suferit și a murit pentru noi, vom ajunge la a cunoaște rostul nostru în lume și ne vom îndeplini misiunea divină pe care ne-a dat-o.
Luca 9:62 Atunci Isus a spus: „Nimeni care pune mâna la plug și se uită înapoi nu este potrivit pentru Împărăția lui Dumnezeu”. Matei 10:38 Și cine nu-și ia crucea și nu-Mi urmează Mie nu este vrednic de Mine. Evrei 6:1 Să lăsăm deci învăţăturile elementare despre Hristos şi să mergem spre maturitate, fără a pune iarăşi temelia pocăinţei de faptele moarte şi a credinţei în Dumnezeu,
Filipeni 3:12-14 Nu că am și câștigat premiul sau că am și ajuns desăvârșit, dar alerg înainte, căutând să-l apuc, întrucât și eu am fost apucat de Hristos Isus. 1 Corinteni 9:24-27 Nu știți că cei ce aleargă în stadion aleargă toți, dar unul ia premiul? Alergați așadar în așa fel încât să câștigați. Orice luptător se stăpânește în toate lucrurile lui, dar ei o fac pentru o cunună stricăcioasă; noi, pentru una care nu este stricăcioasă. Așadar, eu alerg așa, nu cumva să alerg fără țintă; eu boxez așa, nu cumva să lovesc aerul, ci îmi lovește trupul și îl fac să-mi fie supus, ca nu cumva, după ce am propovăduit altora, să fiu eu însumi dat la o parte. Fraților, eu nu cred că l-am apucat încă, dar fac un singur lucru: uitând ce este în urma mea și aruncându-mă spre ce este înainte, alerg spre țintă, pentru premiul chemării cerești a lui Dumnezeu, în Hristos Isus.. Eclesiastul 9:11 Dar știu că unii și-au pierdut speranța și au spus: „Ce-i de făcut?”. Dacă ai căzut în această categorie, îți spun că trebuie să cauți forța în El și să nu renunți niciodată la visul tău. S-ar putea să fie greu astăzi, dar mâine va fi și mai greu. Dar după mâine, soarele va răsări. Cine știe? Poate că tocmai atunci visul tău va deveni realitate.
-Harul și pacea să vă fie înmulțite prin cunoașterea lui Dumnezeu și a Domnului nostru Isus Hristos!
