Și în timpul ”tăcerii” Domnului, să-I fiți credincioși

Și în timpul ”tăcerii” Domnului, să-I fiți credincioși

Domnul i-a spus lui Moise și lui Aaron ca să se urce împreună pe munte (Exod 19:24). Moise s-a dus, dar pe Aaron din anumite motive îl observăm în tabără! (Exod 32:1). Nu știm, ce la făcut pe Aaron să se întoarcă în tabără. Iosua a rămas la poalele muntelui timp de patruzeci de zile, în timp ce Moise a fost cu Domnul (Exod 32:17). În timp ce Iosua aștepta lângă munte, poporul din tabără și-a pierdut răbdarea.

Poporul a avut timp, pentru a cugeta, la ceea ce i-a spus Moise mai devreme, și să se pregătească de ceea ce trebuia să fie descoperit, dar în schimb s-au dedat la poftele lor. Ei au fost într-o țară străină, liderul lor le-a lăsat pentru mai mult de o lună, și Dumnezeu tot nu S-a arătat. Ei au decis să vină cu ”o cerere din partea poporului”.”¹ Poporul, văzând că Moise zăboveşte să se coboare de pe munte, s-a strâns în jurul lui Aaron şi i-a zis: „Haide, fă-ne un dumnezeu care să meargă înaintea noastră, căci Moise, omul acela care ne-a scos din ţara Egiptului, nu ştim ce s-a făcut!” (Exod 32:1).

Aparent ei Îl respectau pe Domnul și se temeau de El.”O, Moise, Moise – au implorat ei – El este prea măreț pentru noi. Du-te de vorbește cu El, și spune-ne, ce El va vorbi. Noi vom asculta și vom face ceea ce ne va spune”. Dar în realitate – pentru că au cerut un idol – nu s-au temut de El. Observăm, când Domnul „a tăcut”, s-a manifestat caracterul adevărat al poporului, ei au început să ceară o înlocuire, un „dumnezeu” surogat, care să meargă înaintea lor. Ei doreau să aibă un astfel de „dumnezeu”, care să corespundă viziunii lor. În felul acesta ei: ²⁰ şi au schimbat Slava lor pe chipul unui bou, care mănâncă iarbă. ²¹ Au uitat pe Dumnezeu, Mântuitorul lor, care făcuse lucruri mari în Egipt, (Psalmul 106:20-21). Chiar dacă, Dumnezeul adevărat, Și-a manifestat deseori puterea, și-a arătat compasiunea, totuși ei foarte curând au uitat toate acestea. Inimile lor erau rele.

Ce lecție învățăm?

1. „Tăcerea” Domnului, senzația că ești părăsit, sunt folosite ca instrument, pentru ca să se manifeste caracterul nostru real, să reflecte presupunerile noastre cu privire la Dumnezeu, la căile Sale. În contrast cu poporul Israel, Iosua l-a așteptat pe Moise, să se coboare de pe munte, demonstrând, că are un alt fel de duh. Domnul l-a onorat.

2. Ne este ușor să Îl respectăm profund pe Domnul, când El face minuni, Își manifestă puterea, își arată prezența. El dorește să fim asemenea unor copii, care ascultă, chiar și atunci când tatăl nu veghează. Ascultarea adevărată – ascultăm, chiar și atunci, când nu este nimeni, care să vegheze asupra noastră!

De aceea, dacă s-a abătut asupra voastră senzația, că sunteți părăsiți, țineți minte, că Singurul Dumnezeu, Care a lovit pe Egipteni, a despărțit în două apele de la Marea Roșie, a hrănit poporul Său, cu pâine din cer și i-a condus prin pustiu, este credincios legământului, pe care l-a făcut cu noi! Continuați să vă încredeți în El și atunci, când El „tace”, continuați să așteptați mila Lui și călăuzirea Lui, ca Iosua! Și când vrăjmașul sufletelor noastre vă va inspira gânduri rele despre Domnul, atunci împotriviți-vă lui tari în credință!

Fie ca Domnul să vă binecuvânteze în aceasta! „Norul Domnului” să vă conducă și „mana Lui” să vă însoțească în primirea făgăduințelor Lui! În numele Lui Isus Hristos, Stăpânul nostru, amin.

Autor: Igor Opincă Traducător: Repalov Veaceslav

“…căutaţi necurmat Faţa Lui!” (1 Cronici 16:11)