Să nu ne mai înnegrim țara!

Am intrat cu soția seara la magazinul Linella din Chișinău și, în timp ce soția făcea celelalte cumpărături, eu am mers la secția de mezeluri și carne. Este o singură secție destul de mare și lungă și s-a întâmplat să fie doar o singură vânzătoare și mulți cumpărători pe toată întinderea acelei vitrine. În timp ce așteptam, alături de mine vorbeau un domn cu o doamnă care, posibil, era soția și indignați ziceau: “Ce să faci? Așa este doar în Moldova aceasta a noastră….” M-am gândit că de multe ori aud astfel de reproșuri și nu cred că este un lucru bun să gândim așa.

Altădată eram la biroul de eliberare a pașapoartelor și chiar dacă se mișca destul de repede rândul, o doamnă dorea să ne impresioneze pe toți cât de “civilizată” este și cât de multă lume a văzut și tot se indigna cu voce tare, zicând că Moldova este rămasă în urmă, că uite în Italia ce bună este viața, ca și cum acolo nu ar exista rânduri. Chiar săptămâna trecută am venit din Italia și am văzut că există și acolo rânduri. La aeroport mi s-a părut că agenții cedau mult în operativitate celor de la Chișinău și când am mers la cafeneaua din aeroport ni s-a spus că comanda ne poate fi adusă doar în 40 de minute și când am rugat să ne ofere ce poate fi gătit într-un timp mai scurt nu ne-a fost oferită nicio soluție. Eu cred că în Moldova la aeroport sau în alt loc avea să ne fie oferită o soluție. Să mă înțelegeți corect, nu mă plâng că ar fi fost rău în Italia. Mi-a plăcut de italieni și i-am găsit amabili, dar vreau doar să arăt că rânduri există și în alte țări ale lumii și nu este cazul să ne blamăm țara pentru aceasta. Am mai auzit plângerea aceasta că “așa este doar la noi la Moldova” și din partea celor care veneau din Rusia, dar și acolo tot sunt rânduri. După ce treci controlul la pașapoarte în aeroportul din Moscova, vei aprecia înalt viteza cu care se face acest control la aeroportul din Chișinău. Este adevărat că există o mare diferență și în ceea ce privește fluxul de pasageri. Din nou, ce vreau să punctez este că în toate țările lumii există rânduri și peste tot trebuie să avem răbdare și nu să ne vorbim de rău țara pe care ne-a dat-o Dumnezeu.

Când israeliții au primit ca moștenire de la Dumnezeu țara Canaan, Moise a trimis douăsprezece iscoade ca să cerceteze țara și astfel să poată face un plan bun în vederea cuceririi. La întoarcerea lor, însă, zece au vorbit negativ, căci au lăsat în umbră binecuvântările țării și au scos în evidență doar ceea ce lor li se părea rău și de neînvins. Când s-au întors de la cercetarea țării…

Iată ce au istorisit lui Moise: „Ne-am dus în ţara în care ne-ai trimis. Cu adevărat, este o ţară în care curge lapte şi miere şi iată-i roadele. Dar poporul care locuieşte în ţara aceasta este puternic, cetăţile sunt întărite şi foarte mari. Ba încă am văzut acolo şi pe fiii lui Anac. Amaleciţii locuiesc ţinutul de la miazăzi; iebusiţii şi amoriţii locuiesc muntele şi canaaniţii şi hetiţii locuiesc lângă mare şi de-a lungul Iordanului. ” Caleb a potolit poporul care cârtea împotriva lui Moise. El a zis: „Haidem să ne suim şi să punem mâna pe ţară, căci vom fi biruitori! ” Dar bărbaţii care fuseseră împreună cu el au zis: „Nu putem să ne suim împotriva poporului acestuia, căci este mai tare decât noi. ” Şi au înnegrit înaintea copiilor lui Israel ţara pe care o iscodiseră. Ei au zis: „Ţara pe care am străbătut-o, ca s-o iscodim, este o ţară care mănâncă pe locuitorii ei; toţi aceia pe care i-am văzut acolo sunt oameni de statură înaltă. Apoi, am mai văzut în ea pe uriaşi, pe copiii lui Anac, care se trag din neamul uriaşilor: înaintea noastră şi faţă de ei parcă eram nişte lăcuste. ” Toată adunarea a ridicat glasul şi a început să ţipe. Şi poporul a plâns în noaptea aceea. (Numeri 13: 27–14: 1)

Atitudinea aceasta de nemulțumire și cârtire este una care supără fața lui Dumnezeu. Așa a fost atunci și așa este și acum. De ce ne plângem când Dumnezeu ne-a dat o țară atât de frumoasă și binecuvântată? De ce am devenit ca niște copii de bani gata care se plâng și sunt supărați pe părinții lor tocmai pentru lucrurile de care ar trebui să mulțumească și să fie recunoscători? Și partea rea mai este că această nemulțumire și cârtire se transmite rapid și la alții, cum a fost atunci, în poporul Israel.

Mi-aș fi dorit și eu să aștept mai puțin în rând la carne, dar când s-a apropiat vânzătoarea am întrebat-o de ce este doar una singură. Ea mi-a explicat că celelalte vânzătoare locuiesc departe și nu este transport și de aceea în fiecare seară după orele 21: 00 rămâne doar una singură să deservească. Când am mers să plătesc, am cerut cartea pentru reclamații și sugestii și am lăsat o notă prin care am solicitat să fie seara cel puțin două vânzătoare la acea secție.
Am speranțe că conducerea magazinului va aprecia sugestia mea și va face schimbările necesare.

Dumnezeu să ne ajute să fim mulțumitori, căci este scris: “Toate zilele celui nenorocit sunt rele, dar cel cu inima mulţumită are un ospăţ necurmat. ” (Proverbe 15: 15) Să nu facem cumva prin nemulțumirea noastră de țară așa încât toate zilele ne sunt rele aici. O inimă mulțumită este un mare câștig și binecuvântare.