Puneți la dispoziția Domnului, nu doar mâinile și capul vostru, dar și inima

³ Ştiu că ai răbdare, că ai suferit din pricina Numelui Meu şi că n-ai obosit.

⁴ Dar ce am împotriva ta este că ţi-ai părăsit dragostea dintâi. Apocalipsa 2:3-4

Domnul i-a onorat cu laude, pe creștinii din Efes, inclusiv pentru răbdarea lor, cu care au trecut prin greutăți, și pentru aceea, că ei fără să obosească, au lucrat pentru El. Dar tragedia bisericii din Efes a fost, că ea și-a părăsit dragostea dintâi. Dragostea ei s-a răcit. Entuziasmul fierbinte din primele zile a dispărut.

Cum e pusă în “contrast”, mustrarea efesenilor de către Hristos, cu ceea ce a scris apostolul Pavel, câțiva zeci de ani mai devreme: ¹⁵ De aceea şi eu, de când am auzit despre credinţa în Domnul Isus care este în voi şi despre dragostea voastră “pentru toţi sfinţii”, ¹⁶ nu încetez să aduc mulţumiri pentru voi, când vă pomenesc în rugăciunile mele. (Efeseni 1:15-16).

Cauza celor întâmplate, este evidentă, în aceea că, după un timp, în biserica din Efes, a prevalat acea generație de credincioși, care, chiar dacă au ținut învățătura sănătoasă și au continuat, fiind constrânși, să-L slujească pe Domnul, totuși în inima lor, nu a fost o dragoste fierbinte și vie, o predare necondiționată Lui, care mai înainte făcea parte din viața acestor credincioși. Curăția doctrinei și moralității lor, dorința lor arzătoare pentru adevăr și lucrările lor pentru Domnul, nu au putut înlocui dragostea dintâi, pe care au părăsit-o.

Cât de mare e nevoia, ca Biserica contemporană, să ia seama la această mustrare! Căci înaintea ochilor Domnului nu e suficientă, ținerea unor tradiții și o “slujire mare”! Hristos dorește, ca credincioșii să pună la dispoziția Lui, nu doar mâinile și capul, dar și inima!

Să ne cercetăm inima! Făcând ceea, pentru ce Hristos i-a lăudat pe credincioșii din Efes, nu suferiți de insuficiență, cădere a nivelului de dragoste sfântă față de Domnul? Nu este înlocuită pasiunea voastră pentru Hristos cu un ritual mecanic și rece? Nu vă îndeamnă Domnul să vă tânguiți din cauza căderii, să vă pară rău, și să vă mustrați și să vă mărturisiți smeriți starea înaintea Lui?

Oare nu trebuie să vă pocăiți din cauza dragostei voastre, care s-a răcit și să vă întoarceți la dragostea dintâi?

Când vă dați seama, că ceva nu e în regulă – primul pas spre îmbunătățire, primul pas către biruința asupra dragostei, care s-a răcit! Fie ca Domnul să ne binecuvânteze, pentru ca să punem la dispoziția Lui, inimile noastre, să-L admirăm și să-L iubim cu o dragoste fierbinte! Pentru numele Lui Cel Sfânt, amin.

Traducere: Repalov Veaceslav