Problema presupunerii noastre

Samuel (1 Samuel 16:6-13) avea să-l ungă ca împărat pe un om nepotrivit, pentru că era impresionat de înfățișarea și înălțimea staturii lui Eliab, fratele lui David. El avea presupunerile lui cu privire la felul cum trebuia să fie alesul Domnului. Dar în acea zi Samuel a primit o revelație: “Nu te uita la înfăţişarea şi înălţimea staturii lui, căci l-am lepădat. Domnul nu Se uită la ce se uită omul; omul se uită la ceea ce izbeşte ochii, dar Domnul Se uită la inimă” (1 Samuel 16:7b).

Naaman (2 Împărați 5:1-19) avea să-și piardă oportunitatea de a se vindeca, pentru că avea presupunerile lui, cu privire la felul cum Domnul trebuia să-l vindece. “Eu credeam că va ieşi la mine, se va înfăţişa el însuşi, va chema Numele Domnului Dumnezeului lui, îşi va duce mâna pe locul rănii şi va vindeca lepra” (2 Împărați 5:11). Naaman s-a mâniat și a plecat, după ce Elisei a trimis să-i spună printr-un sol: „Du-te şi scaldă-te de şapte ori în Iordan; şi carnea ţi se va face sănătoasă şi vei fi curat.” Dar slujitorii lui s-au apropiat să-i vorbească şi au zis: „Părinte, dacă prorocul ţi-ar fi cerut un lucru greu, nu l-ai fi făcut? Cu atât mai mult trebuie să faci ce ţi-a spus: ‘Scaldă-te şi vei fi curat.’” (indiferent cât de ilogic pare).

Când pe Isus l-au condamnat la moarte prin răstignire, tuturor li s-a părut, că misiunea Lui s-a finalizat printr-o tragedie. Lumea a crezut că Isus a falimentat. În timp ce se duceau la Emaus, doi din ucenicii Săi vorbeau și se întrebau cu privire la evenimentul tragic, care s-a petrecut recent și spuneau cât sunt de disperați (Luca 24:13-34). Și-au pierdut speranța, pentru că erau convinși, că Isus este mort. Ei aveau presupunerile lor cu privire la ceea ce s-a întâmplat. Dar li s-a arătat Isus, și au înțeles că speranța lor nu era zadarnică.

Milioane de oameni dintre neamuri trebuiau să audă Evanghelia, și Domnul i-a poruncit lui Petru, să se ducă la un teritoriu necunoscut (Faptele apostolilor 10:9-23), dar Petru se împotrivea, din cauza că știa că nu trebuie să se atingă de nimic necurat. El avea presupunerile lui cu privire la ce este curat. Dar când Domnul i-a spus, Petru a înțeles, că nu trebuie să numească spurcat, ceea ce Domnul a curățit. Așa ușa credinței a fost deschisă și pentru neamuri.

În traducerea extinsă a Psalmului 78:41, este scris că Iudeii “nu au încetat să-L limiteze pe Sfântul Lui Israel”. Dar câte ori noi am limitat acțiunile Domnului în viețile noastre, pentru că noi am avut presupunerile noastre cu privire la cum trebuie El să acționeze?

În Epistola lui Pavel către Efeseni 3:20 este scris, că Domnul “poate să facă nespus mai mult decât cerem sau gândim noi.” Domnul poate să facă nespus mai mult, decât noi putem să-L rugăm, sau să gândim. Cu adevărat dimensiunile posibilităților Lui nu pot fi cuprinse! Gândurile și căile Lui sunt mai presus de gândurile și căile noastre! Domnul face tot ce vrea în ceruri şi pe pământ, în mări şi în toate adâncurile (Psalmul 135:6). Să nu-L limităm pe Sfântul Lui Israel cu propria presupunere cu privire la felul cum El trebuie să acționeze! Să se împlinească voia Lui în toate!

- Doamne, ajută-mă să nu mă împotrivesc dorințelor Tale, să nu pierd oportunitățile, pe care mi le dai, pentru ca să împlinesc planurile Tale în viața mea, și să obțin pe deplin binecuvântările Tale. Tu ai ceva mai bun pentru mine, decât ceea ce gândesc și decât ceea ce presupun. Binecuvântează-mă Doamne, cu binecuvântarea Ta, întinde-mi hotarele, fie ca mâna Ta să fie cu mine, și ferește-mă de nenorocire, așa încât să nu fiu în suferință! (1 Cronici 4:9-10) În numele Lui Isus, amin.

Traducere: Repalov Veaceslav Autor: Igor Opincă