"Pregăteşte-te să întâlneşti pe Dumnezeu ! El este sfânt, fiţi sfinţi! Amos 4:2, 12-13"

Categorie: Studiu biblic

Realităţi veşnice ! „De aceea, îţi voi face astfel, Israele – şi fiindcă îţi voi face astfel, pregăteşte-te să întâlneşti pe Dumnezeul tău, Israele !

Căci iată că El a întocmit munţii, a făcut vântul şi spune omului până şi gândurile lui. El preface zorile în întuneric şi umblă pe înălţimile pământului: Domnul Dumnezeul oştirilor este numele Lui.” (Amos 4 : 12 – 13)

Cine trebuie să fie făcut conştient de faptul că viaţa i se va sfârşi ? Israel, numele lui tradus înseamnă : „Mintea văzătoare de Dumnezeu”. Judecata lui Dumnezeu, de care tocmai erau avertizaţi, avea să constea în decesul fizic, care aducea întâlnirea cu Dumnezeu ! Ce trebuie să iau în considerare pentru a avea o plecare corectă ?

Trei realităţi veşnice :

I. Pregătirea. Pe pământ, omul are timp să se pregătească pentru plecarea de pe pământ.
II. Întâlnirea. Evrei 9 : 27 : „ … oamenilor le este rânduit să moară … iar după aceea vine judecata”.
III. Dumnezeu, EL va decide dincolo, în Cer, în funcţie de alegerea omului, de aici de pe pământ !

I. Pregătirea pentru întâlnirea cu Dumnezeu

De ce trebuia o pregătire ? În Isaia 35 : 8 este scris :

„Acolo se va croi o cale, un drum, care se va numi Calea cea sfântă : niciun om necurat nu va trece pe ea, ci va fi numai pentru cei sfinţi … „. Oamenii de atunci aveau probleme din cauza :

1). păcatelor întreţinute,

2). a vieţii de compromis, care le-a adus

3). cinci feluri de judecăţi, în viaţa personală.

„De aceea, îţi voi face astfel, Israele – şi fiindcă îţi voi face astfel, pregăteşte-te …”. Cine spune aceste cuvinte ? Dumnezeu !
Ce vrea să ne spună Dumnezeu prin : „De aceea” ? Cei ce erau poporul lui Dumnezeu aveau câteva probleme :

1. Păcatele.

„Ascultaţi cuvântul acesta, juncane din Basan, de pe muntele Samariei, voi care asupriţi pe cei sărmani, zdrobiţi pe cei lipsiţi şi ziceţi bărbaţilor voştri : „Daţi-ne să bem !” Domnul Dumnezeu a jurat pe sfinţenia Lui şi a zis : „Iată vin zile pentru voi, când vă vor prinde cu cârligele, şi rămăşiţa voastră, cu undiţe de pescari ; veţi ieşi prin spărturi, fiecare drept înainte, şi veţi fi lepădate în Harmon, zice Domnul.” (Amos 4 : 1 – 3).

2. Viaţa de compromis : Păcat + religiozitate.

Aceasta consta în pelerinaje la locurile sfinte din trecut precum şi jertfe aduse într-un mod nebiblic, (de ex. jertfa de mulţumire adusă cu aluat, [“Niciunul din darurile pe care le veţi aduce ca jertfă de mâncare înaintea Domnului, să nu fie făcut cu aluat; căci nu trebuie să ardeţi nimic cu aluat sau cu miere, ca jertfă de mâncare mistuită de foc înaintea Domnului.” Leviticul 2 : 11], fapt care arată necunoaşterea Bibliei şi implicit o trăire greşită) :

„Duceţi-vă numai la Betel şi păcătuiţi ! Duceţi-vă la Ghilgal şi păcătuiţi şi mai mult ! Aduceţi-vă jertfele în fiecare dimineaţă şi zeciuielile la fiecare trei zile ! Faceţi să fumege jertfe de mulţumire făcute cu aluat ! Trâmbiţaţi-vă, vestiţi-vă darurile de mâncare de bunăvoie ! Căci aşa vă place, copii ai lui Israel, zice Domnul Dumnezeu.” (Amos 4 : 4 – 5).

„Nu mai aduceţi daruri de mâncare nefolositoare, căci Mi-e scârbă de tămâie ! Nu vreau luni noi, Sabate şi adunări de sărbătoare, nu pot să văd nelegiuirea unită cu sărbătoarea !” (Isaia 1 : 13).

3. Judecăţile lui Dumnezeu din viaţa personală, în urma cărora nu s-au pocăit !

În traducerea Gala Galaction (1936), expresia : „tot nu v-aţi întors la Domnul”, (din Biblia trad. Cornilescu), este tradusă cu : „tot nu v-aţi pocăit” (în versetele 6, 10, 11) şi prin : „tot nu v-aţi întors cu pocăinţă la mine”, în versetele 8 şi 9 !

Sunt amintite cinci feluri de intervenţii Divine :

A. Foametea, (lipsa de mâncare) : „Şi Eu, de partea Mea, v-am trimis foametea în toate cetăţile voastre şi lipsa de pâine, în toate locuinţele voastre. Cu toate acestea, tot nu v-aţi întors la Mine, zice Domnul.” (v. 6).

B. Setea care a venit prin secetă : „N-am vrut să vă dau nici ploaie, când mai erau încă trei luni până la secerat; am dat ploaie peste o cetate, dar n-am dat ploaie peste o altă cetate; într-un ogor a plouat, şi altul, în care n-a plouat, s-a uscat. Două, trei cetăţi s-au dus la alta ca să bea apă, şi tot nu şi-au potolit setea. Cu toate acestea, tot nu v-aţi întors la Mine, zice Domnul.” (v. 7 – 8).

C. Scăderea venitului,(care atunci era în special din agricultură şi zootehnie), se făcea prin boli care le-au adus micşorarea recoltei, (rugina în grâu şi tăciunele), sau prin lăcuste, (dăunătorii) : „V-am lovit cu rugină în grâu şi cu tăciune ; grădinile voastre cele multe, viile, smochinii şi măslinii voştri i-au mâncat deseori lăcustele. Cu toate acestea, tot nu v-aţi întors la Mine, zice Domnul !”(v. 9).

D. Bolile fizice incurabile precum şi războaiele care au adus pierderile materiale, (echivalentul lucrurilor care ni se fură) : „Am trimis în voi ciuma, ca în Egipt ; v-am ucis tinerii cu sabia şi am lăsat să vi se ia caii, am făcut să vi se suie în nări duhoarea taberei voastre. Şi cu toate acestea, tot nu v-aţi întors la Mine, zice Domnul.” (v. 10).

E. Catastrofele naturale, (focul din cer) etc. : „V-am nimicit ca pe Sodoma şi Gomora, pe care le-a nimicit Dumnezeu; şi aţi fost ca un tăciune scos din foc. Cu toate acestea, tot nu v-aţi întors la Mine, zice Domnul … ” (Amos 4 : 11).

Problemele pe care le am, ar trebui să-mi dea de gândit !? Este un mod al lui Dumnezeu de-a-mi vorbi, prin care vrea să-mi transmită un mesaj ! Mă avertizează că aşa nu va mai merge multă vreme :

„ … Dumnezeu este mai mare decât omul. Vrei dar să te cerţi cu El, pentru că nu dă socoteală fiecăruia de faptele Lui ? Dumnezeu vorbeşte însă, când într-un fel, când într-altul, dar omul nu ia seama.” (Iov 33 : 12 – 14). Care este acest mesaj ?

Ai probleme în viaţa spirituală, ceva între tine şi Dumnezeu nu este în regulă, iar în ziua Judecăţii, Dumnezeu care este drept va da sentinţa finală : Locul de chin, Iadul !

II. Întâlnirea iniţială cu Dumnezeu, trebuie să fie de pe pământ !

Dincolo va fi prea târziu, acolo va fi judecata ! Ce aştepta Dumnezeu de la poporul Lui ? Să se întoarcă la EL şi implicit să devină ca EL !

De fiecare dată, după o problemă îngăduită de Dumnezeu, EL SE aştepta la ceva de la poporul LUI, la o decizie personală, de schimbarea a vieţii, de aceea vorbeşte prin Amos : „Cu toate acestea, tot nu v-aţi întors la Mine, zice Domnul.” (Amos 4 : 6, 8, 9, 10, 11). De cinci ori este accentuat acest fapt !

În viaţa mea, de câte ori trebuie să intervină Dumnezeu ? Câte şanse să îmi mai dea … până când totul să fie prea târziu ?

De ce trebuie o pregătire pentru întâlnirea cu Dumnezeu ? Pentru că printr-un astfel de comportament, nu este nicio şansă de Cer ! Dumnezeu este sfânt şi nu acceptă nici măcar un păcat ! Pentru a ajunge în Cer, trebuie întoarcerea la Dumnezeu, cuvântul actual fiind pocăinţa, care trebuie să fie urmată de sfinţire.

În Romani 6 : 22 – 23 este scris : „Dar acum, odată ce aţi fost izbăviţi de păcat şi v-aţi făcut robi ai lui Dumnezeu, aveţi ca rod sfinţirea, iar ca sfârşit viaţa veşnică. Fiindcă plata păcatului este moartea, dar darul fără plată al lui Dumnezeu este viaţa veşnică în Isus Hristos, Domnul nostru”. „Căci toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu. Şi sunt socotiţi neprihăniţi, fără plată, prin harul Său, prin răscumpărarea care este în Hristos Isus.” (Romani 3 : 23 – 24).

III. Dumnezeu !

EL este sfânt, (în Amos 4 : 2 este notată sfinţenia LUI). „Sfinţi” este un cuvânt scris de 51 de ori în Biblie !

„Căci Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru ; voi să vă sfinţiţi şi fiţi sfinţi, căci Eu sunt sfânt ; să nu vă faceţi necuraţi … ”. (Leviticul 11 : 44).

„Căci Eu sunt Domnul, care v-am scos din ţara Egiptului ca să fiu Dumnezeul vostru, şi să fiţi sfinţi ; căci Eu sunt sfânt”. (Leviticul 11 : 45).

„Vorbeşte întregii adunări a copiilor lui Israel şi spune-le : „Fiţi sfinţi, căci Eu sunt sfânt, Eu, Domnul Dumnezeul vostru”. (Leviticul 19 : 2).

„Voi să-Mi fiţi sfinţi, căci Eu sunt sfânt, Eu, Domnul ; Eu v-am pus deoparte dintre popoare ca să fiţi ai Mei”. (Leviticul 20 : 26).

„ … Eu sunt sfânt, Eu, Domnul, care vă sfinţesc”. (Leviticul 21 : 8).

„Căci este scris : „Fiţi sfinţi, căci Eu sunt sfânt”. (I Petru 1 : 16).

„Căci Eu sunt „Domnul Dumnezeul vostru ; voi să vă sfinţiţi şi fiţi sfinţi, căci Eu sunt sfânt ; să nu vă faceţi necuraţi … ”. (Leviticul 11 : 44).

„Ci, după cum Cel ce v-a chemat este sfânt, fiţi şi voi sfinţi în toată purtarea voastră”. (I Petru 1 : 15).

Standardul este la Dumnezeu şi EL va decide cine va ajunge în Rai : Numai aceia pe care EL îi consideră sfinţi ! „Fericiţi şi sfinţi sunt cei ce au parte de întâia înviere! Asupra lor a doua moarte n-are nicio putere ; ci vor fi preoţi ai lui Dumnezeu şi ai lui Hristos şi vor împărăţi cu El o mie de ani.” (Apocalipsa 20 : 6).

sursa: https://www.cezareea.ro/