Pericolul ruperii legamantului

De multe ori ne ferim de texte din Vechiul Testament argumentându-ne că nu sunt pentru noi, sunt doar pentru cei care au trăit înaintea întrupării lui Hristos, noi trăind după Hristos ne bazăm pe Noul Testament.

Însă pornind de la cuvintele Domnului Isus care a spus că a venit să împlinească Legea nu să o desfințeze, ne dăm seama că întreg Noul Testament are ca și rădăcină Vechiul Testament, când înțelegi Vechiul Testament, Noul Testament începe să aibă o altă conotație, ți se deschid ochii mai bine și înțelegi mai deslușit învățăturile Domnului Isus.

Cartea profetului Ieremia este o carte plină de avertizări grele pe care Domnul le trimite poporului Său prin glasul acestui profet. Dumnezeu le arată starea în care sunt, cauza pentru care au ajuns acolo și ce se va întâmpla dacă nu se întorc de la căile lor rele.

În capitolul 11 Dumnezeu le spune că Legământul care a fost încheiat cu părinții lor la muntele Horeb este pe cale să se rupă din cauza păcatelor grosolane pe care ei le fac în mod repetat. Păcatele și-au făcut loc în viața lor din pricina neascultării de Cuvântul lui Dumnezeu, fiecare în loc să împlinească trăind legile date de Domnul a preferat să-și urmeze pofta inimii lor rele.

Legământul presupunea un set de legi care le explica foarte în amănunt modul în care trebuiau să se raporteze la fiecare aspect din viața lor, pornind de la protejarea străinului, a văduvei sau a săracului până la modul în care trebuiau să se închine înaintea lui Dumnezeu. Pe de o parte poporul trebuia să împlinească aceste legi (și nu doar pentru ai face pe placul lui Dumnezeu ci și pentru a avea o societate sănătoasă din toate punctele de vedere) iar Domnul se angaja că-i va binecuvânta. Însă Legământul conținea și reversul acestor lucruri, dacă poporul nu împlinea legea , Domnul avea să-i blesteme.

În momentul istoric descris în capitolul 11 ei se aflau în faza în care erau pe punctul de a gusta din mânia Domnului și de a rupe legământul.

Dacă ar fi să venim în dreptul nostru, ar trebui să ne punem întrebarea daca noi cei care am încheiat cel de al doilea legământ în apa botezului suntem în pericolul de a rupe legământul și a nu ne mai afla astfel sub protectia lui Dumnezeu și pericolul de a pierde viața veșnică?

Dacă primul legământ încheiat în vechime se putea rupe, cel de al doilea pe care l-am încheiat noi în apa botezului, urmează oare același tipar sau este un legământ din care nu putem pierde nimic?

Mergem așadar în Noul Testament pentru a vedea învățătura Fiului lui Dumnezeu cu privire la aceasta: Ioan 15:1 - 8    

Este sau nu este acelaşi tipar cu cel din Vechiul Testament legat de primul legământ? Versetul 2 spune pe orice mlădiţă care este în Mine (şi anume în legământ cu Mine) şi nu aduce roadă El o taie.

Ce este cel mai minunat la Dumnezeul nostru este că nu este un Dumnezeu complicat care să ne lase să ne rupem capul filozofând în încercarea de a găsi răspuns la întrebările cheie ale vieţii. În cazul de faţă întrebarea care trebuie să ne-o punem este ce fel de roadă trebuie să aduc eu? Doar deschidem în Galateni şi acolo găsim ce fel de roade trebuie să aducem fiecare din noi:  dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia, blândeţea, înfrânarea poftelor (Galateni 5:22-23). Le iau pe rând pe fiecare şi îmi fac o radiografie, mă verific să văd dacă am aceste roade în mine. Dacă îmi lipsesc o parte sau toate aceste roade este datorită aceleiaşi greşeli pe care au făcut-o cei din vechime Dar ei n-au ascultat, n-au luat aminte, ci au urmat fiecare pornirile inimii lor rele (Ieremia 11:8). 

Sub presiunea societăţii care dacă ai aceste roade te consideră ori ciudat ori un om slab, poţi de multe ori, fără să-ţi dai seama să nu mai ai roadă ci doar fapte ale firii pămînteşti preacurvia, curvia, necurăţia, desfrânarea, închinarea la idoli, vrăjitoria, vrăjbile, certurile, zavistiile, mâniile, neînţelegerile, dezbinările, certurile de partide, pizmele, uciderile, beţiile, îmbuibările şi alte lucruri asemănătoare cu acestea (Galateni 5:19-21). Iar toate acestea vin încet, pe nesimţitee, dintr-o vorbă rea pe care ai spus-o celui de lângă tine.

Ce risc dacă ajung să se rupă legământul dintre mine şi Domnul? Dacă nu rămâne cineva în Mine, este aruncat afară, ca mlădiţa neroditoare, şi se usucă; apoi mlădiţele uscate sunt strânse, aruncate în foc, ţi ard. (Ioan 15:6) Dar, cât despre fricoşi, necredincioşi, scârboşi, ucigaşi, curvari, vrăjitori, închinătorii la idoli şi toţi mincinoşii, partea lor este în iazul care arde cu foc şi cu pucioasă, adică moartea a doua. (Apocalipsa 21:8). Doar în afaceri se asumă riscuri, poate nici aici nu ar trebui asumate; în viaţa de credinţa trebuie să nu-ţi asumi nici un risc, nici un compromis, pentru că preţul este unul mare, mult prea mare.