Părintele ceresc ne priveşte neîncetat!

Dumnezeu vede pe toţi locuitorii pământului

Deseori oamenii se autoamăgesc, crezând că pot face orice, căci nimeni nu-i vede. Alteori zic că până aici Dumnezeu vede, mai departe putem face orice, căci aici nu este Dumnezeu şi nu ne vede. Aceste afirmaţii le spun cei răi şi mândri, pe care Biblia îi caracterizează astfel:

Cel rău zice cu trufie: „Nu pedepseşte Domnul! Nu este Dumnezeu! ” Iată toate gândurile lui. Treburile îi merg bine în orice vreme; judecăţile Tale sunt prea înalte pentru el, ca să le poată vedea, şi suflă cu dispreţ împotriva tuturor potrivnicilor lui. El zice în inima lui: „Nu mă clatin, în veci sunt scutit de nenorocire! ”Gura îi este plină de blesteme, de înşelătorii şi de vicleşuguri; şi sub limbă are răutate şi fărădelege. Stă la pândă lângă sate şi ucide pe cel nevinovat în locuri dosnice: ochii lui pândesc pe cel nenorocit. Stă la pândă în ascunzătoarea lui, ca leul în vizuină: stă la pândă să prindă pe cel nenorocit. Îl prinde şi-l trage în laţul lui: se îndoaie, se pleacă şi-i cad săracii în gheare! El zice în inima lui: „Dumnezeu uită! Îşi ascunde faţa, şi în veac nu va vedea! ” (Psalm 10: 4-11).

Aceşti oameni, care, la prima vedere, o duc bine şi au siguranţa zilei de mâine, îşi permit să trăiască după poftele şi îndemnurile lor, fără să se gândească la impactul faptelor asupra celorlalţi sau la sfârşitul lor, afirmând cu trufie că Dumnezeu nu-i va vedea niciodată, iar cei din jurul lor se pare că sunt descurajaţi că aceştia vor scăpa nepedepsiţi, dar nu aşa gândeşte şi Dumnezeu, căci în continuare citim:

Dar Tu vezi, căci Tu priveşti necazul şi suferinţa, ca să iei în mână pricina lor. În nădejdea Ta se lasă cel nenorocit, şi Tu vii în ajutor orfanului. (v. 14) dar…

Cum să procedăm? Să ne răzbunăm sau să –L lăsăm pe Dumnezeu s-o facă? Iată cum descrie Biblia un astfel de caz:

Sarai, nevasta lui Avram, nu-i născuse deloc copii. Ea avea o roabă egipteancă numită Agar. Şi Sarai a zis lui Avram: „Iată, Domnul m-a făcut stearpă; intră, te rog, la roaba mea; poate că voi avea copii de la ea. ” Avram a ascultat cele spuse de Sarai. Atunci Sarai, nevasta lui Avram, a luat pe egipteanca Agar, roaba ei, şi a dat-o de nevastă bărbatului său, Avram, după ce Avram locuise ca străin zece ani în ţara Canaan. El a intrat la Agar, şi ea a rămas însărcinată. Când s-a văzut ea însărcinată, a privit cu dispreţ pe stăpâna sa. Şi Sarai a zis lui Avram: „Asupra ta să cadă batjocura aceasta care mi se face! Eu însumi ţi-am dat în braţe pe roaba mea; şi ea, când a văzut că a rămas însărcinată, m-a privit cu dispreţ. Să judece Domnul între mine şi tine! ” Avram a răspuns Saraiei: „Iată, roaba ta este în mâna ta; fă-i ce-ţi place! ” Atunci Sarai s-a purtat rău cu ea; şi Agar a fugit de ea. Îngerul Domnului a găsit-o lângă un izvor de apă în pustiu, şi anume lângă izvorul care este pe drumul ce duce la Şur. El a zis: „Agar, roaba Saraiei, de unde vii şi unde te duci? ” Ea a răspuns: „Fug de stăpâna mea, Sarai. ” Îngerul Domnului i-a zis: „Întoarce-te la stăpâna ta şi supune-te sub mâna ei. ” Îngerul Domnului i-a zis: „Îţi voi înmulţi foarte mult sămânţa, şi ea va fi atât de multă la număr că nu va putea fi numărată. ” Îngerul Domnului i-a zis: „Iată, acum eşti însărcinată şi vei naşte un fiu căruia îi vei pune numele Ismael; căci Domnul a auzit mâhnirea ta. El va fi ca un măgar sălbatic printre oameni; mâna lui va fi împotriva tuturor oamenilor, şi mâna tuturor oamenilor va fi împotriva lui; şi va locui în faţa tuturor fraţilor lui. ” Ea a numit Numele Domnului care-i vorbise: „Tu eşti Dumnezeu care mă vede! ” căci a zis ea: „Cu adevărat, am văzut aici spatele Celui ce m-a văzut! ”De aceea fântâna aceea s-a numit „Fântâna Celui Viu care mă vede”; ea este între Cades şi Bared. Agar a născut lui Avram un fiu; şi Avram a pus fiului, pe care i l-a născut Agar, numele Ismael. Avram era de optzeci şi şase de ani, când i-a născut Agar pe Ismael. (Facerea 16)

Agar L-a cunoscut pe Dumnezeu care vede şi care cunoaşte absolut totul. Chiar dacă era în pustiu şi nimeni nu ştia ce se întâmplă cu ea, nimănui nu-i păsa de ea, Dumnezeu a văzut nedreptatea care i s-a făcut şi a intervenit în favoarea ei. Ei i se cerea să asculte de Dumnezeu, să se încreadă în El şi promisiunile Lui Dumnezeu, ca un părinte, nu este absent, ci vine în ajutor celui nevinovat şi nenorocit, priveşte starea în care se află, intervine, iar omul nu trebuie decât să se lase în nădejdea lui Dumnezeu şi să asculte, fără să se răzbune singur. Toate aceste categorii de oameni, trebuie să înţeleagă un adevăr:

Dumnezeu este pretutindeni, în tot universul, nu este nici un loc pe acest pământ care să nu fie văzut de Dumnezeu. El vede pe toţi locuitorii pământului, aşa cum găsim scris în cartea Proverbelor:

Ochii Domnului sunt în orice loc, ei văd pe cei răi şi pe cei buni. (Proverbe 15: 3)

Indiferent de ce mod de viaţă alegi să trăieşti, curat sau în păcat, trebuie să ştii că Dumnezeu vede purtarea ta şi paşii tăi, aşa că nu trebuie să ne înşelăm că Părintele ceresc, Cel care ne-a creat, nu ne priveşte neîncetat şi nu ia aminte la felul cum trăim, dar nici să nu ne decepţionăm când suntem nedreptăţiţi, fiindcă şi în aceste situaţii Dumnezeu este în control şi cunoaşte totul, aşa cum citim în următorul pasaj:

Căci căile omului sunt lămurite înaintea ochilor Domnului şi El vede toate cărările lui. (Proverbe 5: 21)

Cunoscând aceste adevăruri, să căutăm

Domnul Iisus Hristos accentuează omniprezenţa Tatălui ceresc atunci când le vorbeşte ucenicilor despre neprihănirea lor:

Luaţi seama să nu vă îndepliniţi neprihănirea voastră înaintea oamenilor, ca să fiţi văzuţi de ei; altminteri, nu veţi avea răsplată de la Tatăl vostru care este în ceruri. Ci tu, când faci milostenie, să nu ştie stânga ta ce face dreapta, pentru ca milostenia ta să fie făcută în ascuns; şi Tatăl tău, care vede în ascuns, îţi va răsplăti. Ci tu, când te rogi, intră în odăiţa ta, încuie-ţi uşa şi roagă-te Tatălui tău, care este în ascuns; şi Tatăl tău, care vede în ascuns, îţi va răsplăti. Ci tu, când posteşti, unge-ţi capul şi spală-ţi faţa, ca să te arăţi că posteşti nu oamenilor, ci Tatălui tău, care este în ascuns; şi Tatăl tău, care vede în ascuns, îţi va răsplăti. (Matei 6: 1-4, 6, 18)

Să trăim curat înaintea lui Dumnezeu, având o neprihănire care să nu fie de ochii lumii, cu scopul ca să ne prezentăm evlavioşi înaintea lor ca să le obţinem laudele, căci şi acest lucru îl vede Dumnezeu, chiar dacă se pare că e în ascuns şi la exterior e totul bine, ci dacă am decis să facem milostenie, rugăciune şi să postim, acestea trebuie să fie sincere şi nu de ochii oamenilor, căci aşa ne va răsplăti Dumnezeu, deoarece

Domnul nu Se uită la ce se uită omul; omul se uită la ceea ce izbeşte ochii, dar Domnul Se uită la inimă. ”(1Samuel 16: 7b)

Înţelegând că Dumnezeu este Cel care vede şi ştie totul, chiar şi lucrurile care ni se par nouă ascunse, să alegem să ascultăm de El şi să ne supunem Lui, urmându-I poruncile şi încrezându-ne în Numele Său, astfel vom trăi în neprihănire şi dependenţă totală de Dumnezeu şi vom fi răsplătiţi de El.

Cum îţi trăieşti viaţa? Cum reacţionezi când eşti nedreptăţit: te răzbuni sau te încrezi în Numele lui Dumnezeu?