NU TREBUIE SĂ NE SUPĂRĂM PE TOȚI ÎN DUHUL NOSTRU!

“…mai bine cel bun la suflet decât cel îngâmfat. Nu te grăbi să te mânii în sufletul tău, căci mânia locuieşte în sânul nebunilor” (Eclesiastul 7:8,9).

Observă, Eclesiastul nu ne spune aici: încetați să vă mâniați, definitiv. El ne învață, că nu trebuie să ne supărăm pe toți în duhul nostru, să nu ne grăbim să ne mâniem, să nu ne grăbim să ne irităm, ci să fim mai răbdători, mai blânzi!

Cum să ne păzim de reacții, care nu sunt gândite și care sunt izvorâte din mânie? Cum să nu cădem rapid într-o stare de iritare?

Trebuie să primim ceea ce este mai bun pentru noi! Cine se grăbește în așteptările lor izvorâte din mândrie și nu dorește să fie amânate, acela (aceia) se mânie, dacă dorințele lor nu sunt împlinite deodată. Dar Biblia ne învață: “mai bine să fii răbdător, decât îngâmfat”, răbdarea este mai bună decât mândria, decât îngâmfarea. Omul, care nu este în stare să-și stăpânească mânia, într-o situație dificilă, aici este numit nebun. El (ea) este nebun(ă) nu din cauza, că au puțină minte, ci din cauza că nu atrage atenția la, ceea ce se “strânge”, locuiește în inima lui (ei), nu are grijă, ca inima să fie curată. Hristos a arătat la această sursă, zicând: „Dar ce iese din gură vine din inimă, şi aceea spurcă pe om. Căci din inimă ies gândurile rele, uciderile, preacurviile, curviile, furtişagurile, mărturiile mincinoase, hulele…”(Matei 15:18,9).

- Trebuie să ne cercetăm inimile!

Aici acest cuvânt „inimă”, nu se referă la organul, care pompează sângele, ci la sursa omului, de dorințe, de îndemnuri, de iritare și mânie. Trebuie, ca atunci când simțim că ne mâniem, să ne cercetăm inima noastră, care este sursa ei, și dacă motivul inimii – nu este corect – mândria noastră, faptul că ne socotim mai presus decât ceilalți, atunci trebuie să fim în stare s-o stăpânim. Trebuie s-o stăpânim, căci mânia locuiește doar în sânul nebunilor; acolo ea ocupă poziția de frunte; acolo este îngrijită, cu afecțiune, ca pe ceva scump o păzesc în vistierie, și nu doresc să se despartă de ea. O poți stăpâni doar prin smerire. Căci acolo unde este smerire, unde omul aruncă asupra Domnului toate îngrijorările sale, unde omul nu-și îngrijește cu afecțiune supărarea, și nemulțumirea, acolo este prezentă răbdarea!

- „Încredinţează-ţi soarta în mâna Domnului şi El te va sprijini! El nu va lăsa niciodată să se clatine cel neprihănit” (Psalmii 55:22) Nu trebuie să ne îngrijorăm, nu trebuie să ne ducem povara grea de îngrijorări și nu trebuie să ne irităm, când Salvatorul dorește să le ducă în locul nostru. Vindecarea constă în aceea, ca noi să ne liniștim, aruncând asupra (aducând la cunoștința Lui prin rugăciuni) Domnului toate îngrijorările noastre. Căci atunci când ne vom convinge în aceea, că Dumnezeu Se îngrijește de noi, atunci sufletele noastre ușor se îndreaptă spre răbdare și blândețe. De aceea, aruncă asupra Domnului întristarea, nemulțumirea, slăbiciunea, disperarea, suferința ta, și toate lucrurile, care te sufocă! Încredințează-I Domnului soarta ta, și conectează-te la sursa puterii Sale! Fie ca El să te întărească, să te facă mai răbdător (răbdătoare), să te facă să fii liniștit(ă) în credință, și fie ca El să te facă neclintit(ă) în încercările pe care ți le-a rânduit!

- Dumnezeul meu GRIJULIU! Tu ai grijă de mine; Ție Îți pasă de viața mea! Mă smeresc sub mâna Ta atotputernică, mă aplec sub mâna Ta cea tare, Îți aduc la cunoștință toate îngrijorările mele! Doamne, ajută-mă să mă înfrânez; dăruiește-mi răbdarea lui Hristos; ajută-mă să nu mă irit, și să nu batjocoresc; să nu mă grăbesc să-mi exprim nemulțumirea, cu privire la vreun lucru! Ajută-mă să mă feresc de nemulțumire, care în toate încearcă să găsească ceva rău; nu permite să micșorez mila Ta, pe care o manifești față de mine în fiecare zi, ci să fiu mulțumitor (mulțumitoare), să fiu mai bucuros (bucuroasă) datorită dorinței Tale de a mă susține! În numele Domnului Iisus Hristos te rog, amin.

Traducere: Repalov Veaceslav

Autor: Igor Opincă

“Înţelepciunea face pe om răbdător şi este o cinste pentru el să uite greşelile” (Proverbe 19:11)