Iacov 4:4 Suflete preacurvare! Nu știți că prietenia lumii este vrăjmășie cu Dumnezeu? Așa că cine vrea să fie prieten cu lumea se face vrăjmaș cu Dumnezeu.
Iacov 4:4 Suflete preacurvare! Nu știți că prietenia lumii este o încercare profundă a relației voastre cu Dumnezeu? Această prietenie poate să devină o piatră de încercare care să testeze felul în care ne raportăm la divinitate. Așadar, oricine își dorește cu adevărat să fie în armonie cu acestă lume efemeră devine inevitabil un adversar al divinului, sărăcind astfel legătura spirituală pe care o avem cu Creatorul nostru.
Unii aleg să se retragă complet de la tehnologia modernă, de la mașini, computere și alte inovații, din frica de a nu cădea în capcana „prieteniei cu lumea”. Aceasta alegere, deși bine intenționată, îi îndepărtează de comunitate și îi face să evite interacțiunea cu majoritatea sufletelor din jur! Acest stil de viață poate crea o izolare profundă, lăsându-i fără conexiuni sociale și fără oportunitatea de a împărtăși bucuriile și provocările vieții cu ceilalți. Astfel, ei se pot trezi că, în încercarea de a se proteja de influențele lumii, își pun în pericol propriul bunăstare spirituală și emoțională.
1 Ioan 2.15-16 spune: „Nu iubiți lumea, nici lucrurile din lume. Dacă iubește cineva lumea, dragostea Tatălui nu este în el. Căci tot ce este în lume: pofta firii pământești, pofta ochilor și lăudăroșia vieții, nu este de la Tatăl, ci din lume.” Totuși, sintagma din Ioan 3.16 ne aduce mângâiere: „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea…” Așadar, Dumnezeu își revarsă iubirea asupra lumii creată de El, dar noi, ca urmași ai Săi, suntem îndemnați să nu ne atașăm de această lume?
Care este esența acestei aparente contradicții?
În Scripturi, termenul „lume” poate desemna atât pământul și universul fizic (Evrei 1.2, Ioan 13.1), cât și sistemul umanist care se opune planului divin (Matei 18.7, Ioan 15.19, 1 Ioan 4.5). Atunci când Biblia afirmă că Dumnezeu iubește lumea, se referă la ființele umane, creația Sa iubită (1 Ioan 4.9). În calitate de copii ai Săi, suntem chemați să ne deschidem inimile și să-i iubim pe ceilalți (Romani 13.8, 1 Ioan 4.7, 1 Petru 1.22). Pilda Samariteanului milostiv ilustrează clar că iubirea nu ar trebui să cunoască limite (Luca 10.30-37). „1”: „Acest verset subliniază conflictul dintre valorile divine și cele ale lumii, în care sunt mereu încercate inimile oamenilor.”, „2”: „Astfel, această dragoste universală a lui Dumnezeu este radical diferită de atracțiile trecătoare ale acestei lumi.”, „3”: „În această lumină, este esențial să discernem între dragostea lui Dumnezeu pentru oameni și dorințele superficiale care ne pot despărți de El.”, „4”: „Iubirea noastră pentru ceilalți reflectă, de asemenea, natura lui Dumnezeu și angajamentul nostru față de convingerile Sale.”, „5”: „Acest principiu de compasiune și ajutor față de semeni trebuie să fie în centrul credinței noastre.”, „6”: „În acest context, suntem chemați să acționăm nu doar cu vorbe, ci și cu fapte concrete pentru a livra iubirea divină în lume.”
Termenul lume în Biblie se referă la sistemul malefic controlat de Satan, care caută să ne distragă de la adorarea lui Dumnezeu.
Orice lucru poate deveni un idol, dacă îi dăm prioritate în inima noastră în locul Domnului.
Fiecare dorință intensă care nu provine din voința lui Dumnezeu poate substitui închinarea noastră.
1 Corinteni 10.31 ”Astfel, fie că mâncați, fie că beți, sau orice altceva faceți, să fie îndreptat spre gloria lui Dumnezeu.”
A iubi lumea constituie o formă de idolatrie. 1 Corinteni 10.7 ”Să nu ne închinăm idolilor, precum au făcut unii dintre ei, căci, după cum este scris: ‘Poporul a șezut să mănânce și să bea și s-au sculat să joace.’ ”
Darul limbilor și al prorociei este esențial pentru unitatea noastră în Duhul. 1 Corinteni 14
Prin urmare, chiar dacă suntem chemați să iubim semenii din lume, este crucial să fim atenți la orice lucru care ar putea ocazional să ne ia locul lui Dumnezeu în inima noastră. „1”: „Acest sistem se caracterizează adesea prin valori și priorități care dezvăluie o distanță față de principiile biblice.”, „2”: „Chiar și activitățile cotidiene, precum mâncarea sau distracțiile, pot deveni obstacole în relația noastră cu El.”, „3”: „Aceasta ne amintește că fiecare acțiune poate fie să ne apropie de Dumnezeu, fie să ne îndepărteze de El.”, „4”: „Prin urmare, este nevoie de o examinare constantă a inimii noastre și o alegere conștientă de a-L pune pe Dumnezeu pe primul loc în viața noastră.”
Conform cu învățăturile Bibliei, ni se oferă doar o fărâmă din viața lui Isus până la maturitate, dar putem să ne imaginăm că El a crescut în mijlocul oamenilor, trăind o existență umană obișnuită.
Oamenii îl percepeau ca „fiul tâmplarului!” Nu s-a retras în pustie, ci a fost prezent printre oameni. În cei trei ani de misiune publică, a fost văzut ca prieten al vameșilor și al păcătoșilor.
(Matei 11:19.) Totuși, El nu a fost un simplu prieten al lumii!
Matei 11:19.: 19 A venit Fiul Omului mâncând și bând, și au spus: ‘Iată un om mâncăcios și băutor de vin, un prieten al vameșilor și al păcătoșilor!’ Totuși Înțelepciunea a fost dovedită prin faptele ei.”
Atunci când ni se amintește să nu ne atașăm de lumea aceasta, Scriptura ne îndeamnă să ne îndepărtăm de valorile corupte ale acestui sistem. Satan, ca dumnezeu al acestei lumi, promovează un set de principii care se opun voinței divine.
2 Corinteni 4.4 ne amintește că ”în mijlocul cărora dumnezeul veacului acestuia a orbit mințile necredincioșilor, ca să nu vadă strălucind lumina Evangheliei gloriei lui Cristos, Care este chipul lui Dumnezeu.”
1 Ioan 2.16 ne avertizează că ” Căci tot ce este în lume: pofta firii pământești, pofta ochilor și lăudăroșenia vieții, nu este de la Tatăl, ci din lume.”
Acestea ne relevă esența acestor tentații: pofta firii pământești, dorințele ochilor și mândria vieții. Fiecare păcat cunoscut se poate regăsi în aceste trei surse; invidia, curvia, mândria, minciuna și egoismul își au originile adânc înrădăcinate aici.
Lumea aceasta este ceea ce lăsăm în urmă atunci când ne apropiem de Cristos.
Isaia 55.6-7 ne îndeamnă să ne întoarcem către Dumnezeu, făcând un pas decisiv pentru a renunța la propriile noastre gândiri. Isaia 55.6-7 – ”Căutați pe Domnul câtă vreme se poate găsi; chemați-L câtă vreme este aproape. Să se lase cel rău de calea lui și omul nelegiuit să se lase de gândurile lui, să se întoarcă la Domnul, care va avea milă de el, la Dumnezeul nostru, care nu obosește iertând.”
Lumea adesea aplaudă păcatul, transmițând un mesaj subtil că trăirea în nelegiuire este o formă de succes.
Divertismentul din mijloacele media ne încurajează să-i invidiem pe păcătoși și să ne comparăm în mod nebunesc cu „oamenii frumoși”, care par să aibă totul, dar adesea ascund o realitate mult mai întunecată.
Proverbe 23.17 ne avertizează: ”17Să nu-ți pizmuiască inima pe cei păcătoși, ci să aibă totdeauna frică de Domnul,” subliniind importanța de a ne concentra pe valorile morale și spirituale, și nu pe aparențele exterioare. Această învățătură ne îndeamnă să ne păstrăm integritatea și să ne căutăm împlinirea în lucruri cu adevărat valoroase.
Geneza 3 ne oferă o viziune asupra neascultării și căderii în păcat a omenirii, evidențiind schimbările profunde pe care acestea le-au adus. Trecând doar trei capitole mai departe, în Geneza 6:5-6, citim: ”Domnul a văzut că răutatea omului era mare pe pământ și că toate întocmirile gândurilor din inima lui erau îndreptate în fiecare zi numai spre rău. I-a părut rău Domnului că a făcut pe om pe pământ și S-a mâhnit în inima Lui.”
– „Atunci Domnul a văzut că răutatea omului era mare pe pământ și că orice intenție a gândurilor inimii lui era numai rău în permanență.” O realitate înfricoșătoare!
La început, Adam și Eva au trăit în comuniune perfectă cu Dumnezeu, fiind inspirați de Duhul Său și de tot ceea ce este sfânt.
Dar în momentul în care au ascultat de șarpe (Satana), ei au fost influențați de un spirit al mândriei și al răului.
Alegerea de a nu-l urma pe Dumnezeu i-a condus la păcat și la o separare dureroasă de Creator.
Așadar, iubirea pentru Dumnezeu și poruncile Lui au fost înlocuite cu dragostea pentru sine.
Acest egotism – dorința de a urma propria voință, indiferent de binele divin – s-a răspândit în întreaga umanitate.
Aceasta este esența „lumii”, care nu este în afară, ci înlăuntrul fiecărei ființe umane.
Biblia denumește această natură umană post-cădere „carne”, o condiție care afectează fiecare persoană de pe acest pământ. „1”: „Această poveste evidențiază conflictul etern dintre bine și rău, care a început cu primele alegeri ale omenirii.”, „2”: „Acest verset subliniază gravitatea alegerilor făcute de omenire și consecințele devastatoare ale neascultării.”, „3”: „Totuși, roboțarea neascultării a fost temporară, deoarece fericirea lor avea să fie în curând sfârșită de ispită.”, „4”: „Această alegere evidentă a avut un impact devastator asupra întregii creații, marcând începutul unei căderi generale.”, „5”: „Păcatul a adus suferință și confuzie nu doar în viața lor, ci și în întreaga lume.”, „6”: „Astfel, umanitatea a început să-și piardă viziunea spirituală și să alunece în întuneric.”, „7”: „Această dorință egoistă de a pune sinele pe primul loc a deschis porțile tuturor relelor.”, „8”: „Lumina divină a fost eclipsată de alegerile greșite și de răul din inimile oamenilor.”, „9”: „Această luptă interioară este ceea ce face ca fiecare om să fie vulnerabil la ispitele care îi înconjoară.”
Să ne îndreptăm cu inimile și gândurile către Împărăția lui Dumnezeu, căutând mai întâi neprihănirea Sa. Matei 6.33 ”Căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și neprihănirea Lui, și toate celelalte vi se vor adăuga.”
Nimeni nu poate sluji doi stăpâni, Matei 6.24, deoarece nu ne putem oferi cu adevărat lui Dumnezeu și lumii în același timp. Matei 6.24 ”Nimeni nu poate sluji la doi stăpâni. Căci ori va urî pe unul și va iubi pe celălalt; ori va ține la unul și va nesocoti pe celălalt: Nu puteți sluji lui Dumnezeu și lui Mamona.”
2 Corinteni 5.17 ”Căci, dacă este cineva în Hristos, este o făptură nouă. Cele vechi s-au dus, iată că toate lucrurile s-au făcut noi.”
Trăim transformarea în cetățeni ai unei alte Împărății.
Filipeni 1.27 ”Numai purtați-vă într-un chip vrednic de Evanghelia lui Hristos, pentru ca, fie că voi veni să vă văd, fie că voi rămâne departe de voi, să aud despre voi că rămâneți tari în același duh și că luptați cu un suflet pentru credința Evangheliei.” * Efes 4:1 Col 1:10 1 Tes 2:12 1 Tes 4:1 ** Fil 4:1 † 1 Cor 1:10 †† Iuda 1:3
Filipeni 3.20 ”Dar cetățenia noastră este în ceruri, de unde așteptăm, cu nădejde, Mântuitorul, pe Domnul Isus Hristos, care va transforma trupul stării noastre smerite și-l va face asemenea trupului slavei Sale, prin puterea cu care va supune toate lucrurile.”
Dorințele noastre se ridică spre cer, începând să adunăm comori eterne. Luca 12.33 ”Vindeți-vă bunurile și dați milostenie. Faceți-vă rost de pungi care nu se veștejesc, o comoară nesecată în ceruri, unde nu se apropie niciun hoț și unde n-o consumă nicio molie.”
1 Timotei 6.18-19 ”Îndeamnă-i să facă bine, să fie bogați în fapte bune, să fie darnici și gata să simtă împreună cu alții, astfel încât să-și strângă pentru vremea viitoare o temelie bună, pentru a apuca adevărata viață.”
– rodnici pentru Împărăția lui Dumnezeu.
Matei 3.8, Faceți deci rod care să reflecte pocăința!
Luca 6.43-45 ”Nu există pom bun care să facă roadă rea și nici pom rău care să facă roadă bună. Căci fiecare pom se cunoaște după roada lui. Nu se strâng smochine din spini, nici nu se culeg struguri din mărăcini. Omul bun scoate din inimă lucruri bune, iar omul rău scoate lucruri rele din inimă; căci din prisosul inimii vorbește gura.”
Ioan 15.1-8 ”Eu sunt adevărata Viță și Tatăl Meu este Vierul. Pe orice mlădiță care este în Mine, dacă nu aduce rod, El o taie, iar pe cea care aduce rod, o curățește, pentru a aduce și mai mult rod. Acum voi sunteți curați prin cuvântul pe care vi l-am spus. Rămâneți în Mine, și Eu voi rămâne în voi. Așa cum mlădița nu poate aduce rod de la sine, dacă nu rămâne în viță, la fel nici voi nu puteți aduce rod dacă nu rămâneți în Mine. Eu sunt Vița, voi sunteți mlădițele. Cine rămâne în Mine și în cine rămân Eu, aduce multă roadă, căci, despărțiți de Mine, nu puteți face nimic. Dacă cineva nu rămâne în Mine, este aruncat afară, ca mlădița neroditoare, și se usucă, apoi mlădițele uscate sunt strânse, aruncate în foc și ard. Dacă rămâneți în Mine și cuvintele Mele rămân în voi, cereți orice veți vrea și vi se va da. Prin aceasta, Tatăl Meu va fi proslăvit, și veți fi astfel ucenicii Mei.”
În Ioan 12.25 ”Cine își iubește viața o va pierde, iar cine își disprețuiește viața în lumea aceasta o va păstra pentru viața veșnică.”
Isus a aprofundat învățătura când a spus: „Cine își iubește viața o va pierde și cine își disprețuiește viața în lumea aceasta o va păstra pentru viața veșnică.” A nu iubi lumea ne îmbogățește sufletul. Isus a subliniat că, dacă ne iubim orice altceva mai mult decât pe El, nu suntem vrednici de dragostea Sa.
Matei 10.37-38 37 ”Cine iubește pe tată ori pe mamă mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine, iar cine iubește pe fiu ori pe fiică mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine. 38 ”Cine nu-și ia crucea lui și nu vine după Mine nu este vrednic de Mine.
Spiritul lui Satana este acum principala influență răului în lume, dușmanul lui Dumnezeu și al umanității, în conformitate cu Scriptura, așa cum se arată în Efeseni 2:2-3, în care am trăit odinioară conform mersului acestei lumi, sub conducerea domnului puterii văzduhului, duhului care lucrează acum în fiii neascultării. Între ei eram și noi toți odinioară, când ne lăsăm călăuziți de poftele firii noastre pământești, împlinind voia firii și a gândurilor noastre, fiind din fire copii ai mâniei, ca și ceilalți.
Mai simplu spus, umanitatea a căzut în păcat, pierzându-se fără speranță, și de aceea, în dragostea Sa infinită, Dumnezeu L-a trimis pe Isus pentru a aduce mântuirea.
Ioan 3:16; Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe Fiul Său, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viața veșnică.
Romani 5:8; Dar Dumnezeu ne arată dragostea Sa, că, pe când noi eram încă păcătoși, Hristos a murit pentru noi.
Isus a devenit o ființă umană și, având parte de slăbiciunile noastre, a fost ispitit ca fiecare dintre noi.
El a fost și a rămas fără păcat, a luptat cu toate poftele din trupul Său. Aceasta a fost o bătălie zilnică și, în momentul ultim, a strigat triumfător: „S-a terminat!” Această influență malefică se observă în comportamentele celor care se lasă atrași de tentații și dorințe egoiste. În ciuda întunericului, harul divin ne oferă o șansă de mântuire prin credința în Hristos. Această iubire divină nu ne scutește doar de condamnare, ci ne îmbogățește cu o viață plină de speranță și scop. Versetul evidențiază sacrificiul Său profund și generozitatea divină, întărind temelia credinței noastre. El a trăit durerea și incertitudinea, identificându-se cu suferințele noastre. Acesta ne arată că Isus, deși divin, a experimentat provocările vieții și a ales întotdeauna să urmeze calea cea bună. Astfel, declarația Sa finală a fost o victorie asupra păcatului și a morții, deschizând astfel calea mântuirii pentru noi.
Orice dorință profundă din inima noastră, care nu este infuzată de Dumnezeu pentru a-I aduce slavă, poate deveni un idol… 1 Corinteni 10.31 – Astfel, fie că mâncați, fie că beți, fie că vă angajați în cualquier activitate, să faceți toate lucrurile pentru gloria lui Dumnezeu.
A iubi lumea este o formă de idolatrie, conform 1 Corinteni 10.7: „Să nu fiți închinători la idoli, precum unii dintre ei, după cum este scris: „Poporul a șezut să mănânce și să bea și s-au sculat să joace.”
1 Corinteni 14
Așadar, în timp ce suntem chemați să-i iubim pe semenii noștri, trebuie sa ne păzim de fiecare lucru care ar putea să ne înalțe mai mult decât pe Dumnezeu.
„1”: „Dacă nu ne îndreptăm privirea spre El și nu ne supunem voinței Sale, riscă să ne închinăm propriei noastre dorințe, ” „2”: „Aceasta ne reamintește că în fiecare faptă, indiferent de mărimea sa, trebuie să ne concentrăm asupra glorificării divine.”, „3”: „Este crucial să ne analizăm grijile și aspirațiile, asigurându-ne că acestea nu devin mai importante decât devoțiunea noastră față de Creator.”
-Harul și pacea să vă fie înmulțite prin cunoașterea lui Dumnezeu și a Domnului nostru Isus Hristos!
