"Gestionarea mâniei sau Aprinderea / stingerea „focului” [1 Samuel 28.18]"

Categorie: Studiu biblic

Samuel i-a spus lui Saul : „N-ai ascultat de glasul Domnului şi n-ai făcut pe Amalec să simtă aprinderea [ebr. charon] mâniei Lui : de aceea îţi face Domnul aşa astăzi”. (I Samuel 28 : 18)

Introducere

Focul este un termen de comparaţie folosit pentru a descrie mânia, îngâmfarea, patima, pofta, egoismul … Sunt domenii ale vieţii în care atunci când producem un incendiu urmările sunt foarte greu de stins, de aceea trebuie să fim foarte atenţi la felul în care folosim chibriturile, în toate aceste arii ale vieţii !

Să observăm câteva exemple din Biblie (aşa cum apar în traducerea Cornilescu), în care focul (aprinderea) reprezintă :

• îngâmfarea. „Cel mândru şi trufaş se cheamă batjocoritor : el lucrează cu aprinderea [ebr. ebrah, preaplin, aroganţă, furie] îngâmfării”. (Proverbe 21 : 24)
• patima. „Măgăriţă sălbatică deprinsă cu pustiul, care gâfâie în aprinderea patimii ei, cine o va împiedica să-şi facă pofta ? Toţi cei ce o caută n-au nevoie să se ostenească : o găsesc în luna ei”. (Ieremia 2 : 24) Adică întotdeauna este predispusă spre aşa ceva.
• puterea (poate fi dată de funcţia deţinută de cineva la un moment dat). „Apoi aprinderea i se îndoaie, întrece măsura, şi se face vinovat, căci puterea lui o ia ca dumnezeu al lui !” (Habacuc 1 : 11)
• pofta. „ … nu în aprinderea poftei, ca Neamurile care nu cunosc pe Dumnezeu”. (I Tesaloniceni 4 : 5)

Dar ebraicul charon este folosit în special pentru aprinderea mâniei. Putem observa trei stadii ale unui incendiu :

• stingerea imediată / treptată a conflictului poate urma după aprinderea chibritului,
• alimentarea focului ce aduce arderea şi
• consecinţele incendiului date de creşterea temperaturii (cât de arzător este focul, eficienţa sporită fiind dată de temperatura ridicată ce vine în urma alimentării focului, cu vorbe, atitudini sau fapte care-l întărâtă şi pe cel ce a aprins focul şi pe cel aprins / ţinta / victima).

Biblia ne atrage atenţia în special asupra gestionării mâniei (focului) atunci când se află în faza de început, deoarece ce se întâmplă după aceea, este mult mai greu de controlat, (decât acceptarea unor lucruri minore care pot fi iertate mai uşor) …

Mânia (focul)

I. Stingerea din faşă a mâniei / incendiului (înainte de-a începe)

„ … i-ai acoperit toate păcatele ; – (Oprire) Ţi-ai abătut toată aprinderea şi Te-ai întors din iuţimea mâniei Tale”. (Psalmul 85 : 3)

Aici sunt descrise trei faze ale gestionării mâniei :

• acoperirea,
• abaterea şi
• întoarcerea.

Acoperirea constă în căutarea unor motive care justifică comportarea celui mânios, (de ce vorbeşte, se poartă aşa) cu mine.

Abaterea se poate referi la distragerea atenţiei de la provocare înspre altceva. Spunerea unui lucru care trezeşte zâmbetul, poate avea un astfel de efect, (focul putând fi stins prin nealimentarea lui cu lemne uscate).

Întoarcerea, trecerea peste ofensă / ceea ce s-a întâmplat, este posibilă când omul este plin cu Duhul Sfânt şi poate accepta ceea ce i s-a spus / făcut, foarte uşor (fără a le pune la suflet, fără a se lăsa afectat de ce s-a petrecut, chiar dacă acele lucruri sunt foarte grave).

Apa stinge focul, iar pompierii vin pentru stingerea unui incendiu cu apă suficientă.

„Dacă slăbeşti în ziua necazului, mică îţi este puterea”. (Proverbe 24 : 10)

Duhul Sfânt este simbolizat şi prin apă. Domnul Isus a spus :

„Cine crede în Mine, din inima lui vor curge râuri de apă vie, cum zice Scriptura.” Spunea cuvintele acestea despre Duhul pe care aveau să-L primească cei ce vor crede în EL”. (Ioan 7 : 38 – 39)

Pentru a putea trece peste ceva urât (care s-a întâmplat), este nevoie de puterea interioară care vine de la Duhul Sfânt, (în special prin rugăciune).

II. Alimentarea mâniei (incendiului)

„De aceea aşteptaţi numai, zice Domnul, până în ziua când Mă voi scula la pradă : căci am hotărât să strâng neamurile, să adun împărăţiile, ca să-Mi vărs urgia peste ele, toată aprinderea mâniei Mele ; căci toată ţara va fi mistuită de focul geloziei Mele”. (Ţefania 3 : 8)

Reacţionarea la mânia provocatorului cu mânia celui provocat, aduce înteţirea focului, amplificarea conflictului : cearta, izbucnirile care nu mai sunt uşor de controlat.

III. Consecinţele incendiului (mâniei necontrolate)

„Nebunul piere ucis de mânia lui, prostul moare ucis de aprinderea lui”. (Iov 5 : 2)

Lipsa autocontrolului, care face parte din Roada Duhului (termenul folosit în traducerea Cornilescu fiind înfrânarea poftelor), aduce răul în viaţa interioară a creştinului care nu este atent asupra a ceea ce se petrece în sufletul lui.

Poate urma decesul fizic … adică uciderea (despre care scrie în Iov 5 : 2) nefiind doar o figură de stil, ci o descriere a realităţii consecinţelor mâniei interioare, care poate să ardă în sufletul unui om introvertit.

Introvertit este cel :

„Care este concentrat sau obsedat de propriile trăiri interioare” (Dex).

Un astfel de om poate să nu îndrăznească deloc să-şi exteriorizeaze trăirile interioare care pot fi însă foarte intense … Atât consilierea cât şi medicina psihosomatică se ocupă de acest domeniu.

[Medicina psihosomatică este o : „Disciplină medicală care studiază maladiile fizice, tulburările legate de cauze psihice, de conflicte psihologice, în general inconștiente. (Din fr. psychosomatique, cf. gr. psyche– suflet, soma – corp)”. Dex)]

sursa: https://www.cezareea.ro/