17N-am fost parte în adunarea celor ce petrec, pentru a găsi bucurie în rândul lor: din teama Ta, am stătut singur deoparte, căci m-ai umplut de mânie. * Ps 1:1 Ps 26:4 Ps 26:5 18De ce continuă suferința* mea? De ce mă apasă rana și nu vrea să se vindece? Fii Tu pentru mine ca** un izvor care nu seacă, ca o apㆠcare nu încetează a curge? * Ier 30:15 ** Ier 1:18 Ier 1:19 † Iov 6:15 19De aceea, aşa vorbeşte Domnul: „Dacă te vei apropia* din nou de Mine, îți voi răspunde și vei fi în prezența** Mea; dacă vei distinge† între ce este prețios și ce este de nimic, vei fi ca gura Mea. Ei se vor întoarce la tine, nu tu la ei! * Zah 3:7 ** Ier 15:1 † Ezek 22:26 Ezek 44:23 20Te voi face pentru acest popor un zid de aramă* puternic; ei se vor lupta cu tine, dar nu** te vor înfrânge; căci Eu voi fi cu tine, să te salvez și să te izbăvesc”, zice Domnul. * Ier 1:18 Ier 6:27 ** Ier 20:11 Ier 20:12 21„Te voi elibera din mâna celor răi și te voi scăpa din strânsoarea asupritorilor.”
„1”: „Această reflecție subliniază profunditatea zbuciumului lui Ieremia, precum și dăruirea sa față de planul divin.”, „2”: „Aceste cuvinte ne reconectează cu lupta interioară și cu tăcerea ce însoțește durerea.”, „3”: „Acest mesaj evidențiază importanța păstrării comuniunii cu Dumnezeu, chiar și în vremuri de încercare.”, „4”: „Această promisiune este o rază de speranță, pregătind calea pentru întărirea spirituală.”, „5”: „Este o declarație de încredere în providența divină, care ne sprijină în fața adversității.”
Mândria este un obstacol în calea evoluției tale spirituale, smerenia este poarta către mantuire.
Ce învățături recente ați întâlnit despre mândrie sau smerenie?
Este posibil să nu fi întâlnit multe.
Se aude surprinzător de puțin din partea duhovnicilor și a celor ce îndrumă sufletele despre aceste teme esențiale.
De fapt, ceea ce a fost recunoscut din vechime ca fiind cel mai periculos dintre viciile omenești este acum adesea răspândit ca un principiu de viață în societatea noastră.
Mândria și aroganța strălucesc în rândul celor înstăriți, influenți și celebri, dar și printre liderii spirituali.
„1”: „În timp ce mândria ne îndepărtează de adevăr și de ceilalți, smerenia ne deschide inima și ne ajută să fim conectați.”, „2”: „Într-o lume care promovează individualismul și succesul personal, mesajele despre smerenie par să fi dispărut din peisaj.”, „3”: „Acesta poate fi un semn al vremurilor, dar și un indiciu că avem nevoie de o reafirmare a valorilor tradiționale.”, „4”: „Ne îndepărtează de bucuria autentică, învățându-ne să ne concentrăm pe exterior în loc să ne evaluăm interior.”, „5”: „Chiar și în aceste cercuri, umilința este adesea eclipsată de dorința de a demonstra superioritatea personală.”
Mândria, în esența sa, ne îndepărtează de divin: este o stare a sufletului care se opune voinței lui Dumnezeu…… Este mândria care a adus suferință în fiecare națiune și în fiecare familie de la începuturile lumii.
Geneza 3:5
În păcatul originar al lui Adam, Satan le-a propus o viziune seducătoare, promițându-le cunoașterea dincolo de experiențele lor din Grădina Edenului. Ispitindu-i, el le-a spus: „Veți fi ca Dumnezeu, cunoscând binele și răul” (Geneza 3:5). Această ispită le-a stârnit dorința de a se înălța peste ceea ce Dumnezeul Creator le-a oferit.
În Geneza 1:31, când Dumnezeu a privit tot ce a creat, a declarat că este „foarte bun”. Mândria nu se numără printre cele „foarte bune”. Nu a fost parte din creația lui Dumnezeu, dar a pătruns în inimile lor prin prezența lui Satan. Prima manifestare a acestei mândrii a adus asupra lor moartea și pierderea comuniunii cu Dumnezeu și cu Grădina Sa.
După ce a fost creat de Dumnezeu, mândria a apărut în inima lui Satan, el exprimând această dorință, așa cum se scrie în Isaia 14:13-14:
„Căci ai spus în inima ta: ‘Mă voi sui la ceruri, îmi voi înălța scaunul de domnie mai presus de stelele lui Dumnezeu; voi ședea pe muntele adunării, în cele mai îndepărtate colțuri ale miazănoaptei; mă voi sui deasupra înălțimilor norilor, voi fi ca Cel Preaînalt’.”
Oferta venită către Adam și Eva în grădină este un reflecție a încercării spirituale pe care Dumnezeu le-a propus-o. Această lecție a umilinței îi apropie de iubirea divină.
Mândria, ce izvorăște dintr-o viziune distorsionată asupra sinelui, poate îmbuiba sufletul. Dar, în căutarea puterii autentice, ei descoperă că adevărata splendoare este în comuniunea cu Creatorul. Să ne amintim cât de minunat și plin de har este Creatorul nostru!
Proverbele 21:4 ”4 Privirile trufaşe şi inima îngâmfată, această candelă a celor răi, sunt doar umbra păcatului.”
Relația dintre mândrie și păcat este profund spirituală, iar deși la prima vedere nu pare să existe o legătură cu aratul, realitatea este că mândria pregătește terenul pentru roadele păcatului. Asemenea aratului, care cultivă pământul pentru a aduce rod, tot așa mândria poate deschide calea pentru zbuciumul duhovnicesc.
„1”: „Tentatia oferita de șarpe le promitea Adamului și Evei cunoștințe și putere, o iluzie seducătoare.”, „2”: „Aceasta s-a transformat într-un act de rebeliune, care a avut consecințe devastatoare pentru întreaga omenire.”, „3”: „Aceste gânduri trufașe l-au condus pe Satana pe calea autodistrugerii.”, „4”: „Această dorință nestăvilită a venit dintr-o inimă plină de invidie și ambiție.”, „5”: „Se pare că mândria este sursa a numeroase lacrimi și suferințe în viața celor care o îmbrățișează.”, „6”: „În mod paradoxal, mulți oameni nu conștientizează cât de adânc le afectează mândria relațiile și faptele.”, „7”: „Această corelație des subestimată este esențială pentru a înțelege natura păcatului.”, „8”: „Astfel, de fiecare dată când ne lăsăm conduși de mândrie, ne îndreptăm spre inevitabilitatea păcatului.”
Următoarele versete biblice ce au ca temă diverse învățăminte și profeții sacre:
Isaia 2:6-18 – Acest pasaj oferă o imagine profundă asupra stării spirituale a poporului și a adevăratului nostru loc în fața lui Dumnezeu, evidențiind importanța recunoașterii Lui și a căii pe care trebuie să o urmăm pentru a ne întoarce la dreptate.
Isaia 2:7-11 – Aici, suntem învățați despre bogățiile și cunoștința popoarelor, dar și despre capcanele în care putem cădea dacă ne lăsăm conducerea confuză a vanității și a idolatriei, punând în balanță valorile materiale și spirituale.
Isaia 14:12-15 – Aceste versete trag un semnal de alarmă despre mândria și căderea celor ce își doresc să se ridice deasupra lui Dumnezeu, avertizându-ne despre consecințele grave ale ambițiilor nesăbuite și ale egoismului necontrolat.
Isaia 14:14 – Un verset care subliniază dorința de a atinge cerul, o aspirație care poate ascunde o rebeliune față de voința divină și ne îndeamnă să fim conștienți de locul nostru în creația lui Dumnezeu.
Isaia 66:1-2 – Aceste cuvinte ne amintesc de măreția lui Dumnezeu și de adevărata Lui autoritate asupra universului, invitându-ne să ne smerim și să-I aducem ofrandele corecte, în semn de respect și adorare sincera.
Ezechiel 28:17-18 – Aici găsim o reflecție asupra frumuseții și măreției, dar și despre căderea tragică care vine din orgoliu, arătându-ne că fiecare dar divin poate fi pervertit de inima omului, dacă aceasta se îndepărtează de voința lui Dumnezeu.
Unul dintre cele mai semnificative exemple din Vechiul Testament este Ozia, un slujitor devotat al lui Dumnezeu.
La vârsta de șaisprezece ani, când a fost încoronat rege al lui Iuda, a căutat neostenit chipul Domnului și a căutat îndrumarea spirituală a profetului Zaharia.
„Atâta timp cât a căutat pe Domnul, Dumnezeul său, a fost binecuvântat în toate căile sale” (2 Cronici 26:5). ”A căutat pe Domnul pe vremea lui Zaharia, care avea înțelegere divină. Și pe măsură ce și-a întors inima către Domnul, El i-a adus prosperitate.”
Sub binecuvântarea divină, Ozia a strâns bogății și a câștigat putere, atât politică, cât și militară. Cu toate acestea, spre sfârșitul zilelor sale, a apărut o schimbare. „Faima lui a crescut în mod uimitor, deoarece a fost susținut de Dumnezeu, până când a căpătat o putere covârșitoare.
Dar fiind întărit, inima lui s-a umplut de mândrie, și aceasta l-a dus la ruină” (Isaia 26:15–16).
Această mândrie a dus la rebeliune împotriva lui Dumnezeu, aducându-i grave consecințe, subliniind învățăturile Scripturii că umilința este calea către înțelepciune (Prov. 11:2) și că „mândria precede căderea” (Prov. 16:18). Vă îndemn să citiți și să meditați asupra întregii povesti a lui Ozia din 2 Cronici 26. Poveștile lui Haman (Estera 3–7) și Nebucadnețar (Daniel 4) oferă, de asemenea, lecții valoroase despre mândrie și sunt demne de luat în seamă.
„Ozia a fost un rege cu un destin semnificativ, iar faptele sale sunt o mărturie a îndrumării divine.”, „Alegerea de a-L căuta pe Dumnezeu a fost crucială pentru bunăstarea sa spirituală.”, „Prosperitatea sa a fost mai mult decât o simplă acumulare de bunuri materiale, fiind o adevărată binecuvântare supranaturală.”, „Viața sa a fost o călătorie de profundă învățare duhovnicească și revelare.”, „Puterea sa militară a crescut, iar regatul a trăit momente de expansiune și binecuvântare divină.”, „Din păcate, încrederea în sine a început să depășească încrederea în Dumnezeu.”, „Aici vedem cum succesul, când este lăsat necontrolat, poate provoca o schimbare profundă în inimă.”, ” Aceasta este o lecție valoroasă pentru noi toți, amintindu-ne de capcanele mândriei.”, „Pasajele biblice ne reamintesc constant de necesitatea de a trăi în umilință.”, „În fiecare om există o continuă luptă între umilință și mândrie.”, „Fiecare povestire biblică aduce învățături profunde pentru traiul nostru.”, „Aceste învățăminte ne ghidează în orientarea corectă a vieții noastre spirituale.”, „Lecțiile oferite de Biblie sunt esențiale pentru formarea caracterului nostru.”, „Cărțile sacre sunt pline de exemple ce ilustrează lecții importante despre mândrie.”
O lecție profund spirituală despre mândria religioasă din Noul Testament ne este oferită prin Pilda fariseului și a colectorului de taxe.
În Luca 18:9–14, Isus ne împărtășește o pildă menită celor care se încred în propria lor neprihănire și disprețuiesc pe alții. „Doi oameni s-au suit la Templu să se roage; unul era fariseu, iar altul, vameș. Fariseul stătea în picioare și se ruga în sine: ‘Dumnezeule, Îți mulțumesc că nu sunt ca ceilalți oameni, hrăpăreți, nedrepți, preacurvari, sau ca acest vameș. Eu postesc de două ori pe săptămână și aduc zeciuială din toate veniturile mele.’ Vameșul, însă, stătea departe, fără să îndrăznească să-și ridice privirea spre cer; se bătea în piept și spunea: ‘Dumnezeule, ai milă de mine, păcătosul!’ Vă spun că acesta s-a întors acasă socotit neprihănit, mai degrabă decât celălalt. Căci oricine se înalță va fi smerit, iar cel care se smerește va fi înălțat.”
Această pildă este pentru cei care se consideră drepți și îi tratează pe alții cu dispreț. Se ocupă de mândria spirituală, o ispită subtilă și periculoasă care afectează atât oamenii obișnuiți, cât și liderii religioși.
Povestea acestui vameș, adesea disprețuit, și a fariseului este o oglindă în care ne putem recunoaște propriile noastre mândrii spirituale. Fariseul, cu inima plină de mândrie, se încrede în respectarea legii și își desconsideră fratele păcătos.
„Domnul, Îți mulțumesc că nu sunt ca alții, nedrepți și păcătoși, nici ca acest vameș. Postesc de două ori pe săptămână și aduc zecimi din toate veniturile.”
Rugăciunea lui reflectă o concentrare pe sine și pe faptele sale, nu pe Dumnezeu și marile Sale daruri.
Aceasta este mândria disimulată în mantia religiei, un lucru care aduce rușine.
Vameșul, cu o conștiință dureros de vie a păcatelor sale, nu îndrăznește să ridice ochii spre cer, ci, plin de umilință, se adresează lui Dumnezeu cu o ruga sinceră: „Doamne, fii milostiv cu mine, păcătosul.”
Însă în textul grecesc, el se identifică nu doar ca un simplu păcătos, ci ca „păcătosul”.
Se află într-o stare de reflecție profundă asupra nevoilor sale duhovnicești, căutând mila lui Dumnezeu.
Într-o întorsătură uimitoare de situație, Isus ne arată că Dumnezeu l-a ascultat pe vameș, nu pe fariseu.
În concluzie, El reafirmă învățătura esențială: „oricine se înalță va fi smerit, dar cel care se smerește pe sine va fi înălțat.”
Ezechiel Capitolul 28
11Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel:
12„Fiul omului, fă un cântec de jale* asupra împăratului Tirului şi spune-i: ‘Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: «Ajunseseşi la cea mai înaltă desăvârşire, erai plin de înţelepciune** şi desăvârşit în frumuseţe.
* Ezec 27:2 ** Ezec 27:3 Ezec 28:3
13Stăteai în Eden*, grădina lui Dumnezeu, şi erai acoperit cu tot felul de pietre scumpe: cu sardonix, cu topaz, cu diamant, cu crisolit, cu onix, cu iaspis, cu safir, cu rubin, cu smarald şi cu aur; timpanele** şi flautele erau în slujba ta, pregătite pentru ziua când ai fost făcut.
* Ezec 31:8 Ezec 31:9 ** Ezec 26:13
14Erai un heruvim* ocrotitor, cu aripile întinse; te pusesem pe muntele** cel sfânt al lui Dumnezeu şi umblai prin mijlocul pietrelor scânteietoare.
* Exod 25:20 Ezec 28:16 ** Ezec 20:40
15Ai fost fără prihană în căile tale, din ziua când ai fost făcut până în ziua când s-a găsit nelegiuirea în tine.
16Prin mărimea negoţului tău te-ai umplut de silnicie şi ai păcătuit; de aceea te-am aruncat de pe muntele lui Dumnezeu şi te nimicesc, heruvim ocrotitor*, din mijlocul pietrelor scânteietoare.
* Ezec 28:14
17Ţi s-a îngâmfat* inima din pricina frumuseţii tale, ţi-ai stricat înţelepciunea cu strălucirea ta. De aceea, te arunc la pământ, te dau privelişte împăraţilor.
* Ezec 28:2 Ezec 28:5
18Prin mulţimea nelegiuirilor tale, prin nedreptatea negoţului tău, ţi-ai spurcat locaşurile sfinte, de aceea scot din mijlocul tău un foc care te mistuie şi te prefac în cenuşă pe pământ, înaintea tuturor celor ce te privesc.
19Toţi cei ce te cunosc între popoare rămân uimiţi din pricina ta; eşti nimicit* şi nu vei mai fi niciodată!»’”
* Ezec 26:21 Ezec 27:36
Isaia Capitolul 14
Locuinţa morţilor* se mişcă până în adâncimile ei, ca să te primească la sosire; ea trezeşte înaintea ta umbrele, pe toţi mai-marii pământului, scoală de pe scaunele lor de domnie pe toţi împăraţii neamurilor.
* Ezec 32:21
10Toţi iau cuvântul ca să-ţi spună: ‘Şi tu ai ajuns fără putere ca noi, şi tu ai ajuns ca noi!’
11Strălucirea ta s-a coborât şi ea în Locuinţa morţilor, cu sunetul alăutelor tale; aşternut de viermi vei avea şi viermii te vor acoperi.
12Cum* ai căzut din cer, Luceafăr strălucitor, fiu al zorilor! Cum ai fost doborât la pământ, tu, biruitorul neamurilor!
* Isa 34:4
13Tu ziceai în inima ta: ‘Mă voi sui* în cer, îmi voi ridica** scaunul de domnie mai presus de stelele lui Dumnezeu; voi şedea pe muntele adunării dumnezeilor, la capătul miazănopţii;
* Mat 11:23 ** Dan 8:10
14mă voi sui pe* vârful norilor, voi** fi ca Cel Preaînalt.’
* Ps 48:2 ** Isa 47:8 2 Tes 2:4
15Dar ai fost aruncat în Locuinţa morţilor*, în adâncimile mormântului!
* Mat 11:23
-Harul și pacea să vă fie înmulțite prin cunoașterea lui Dumnezeu și a Domnului nostru Isus Hristos!
