Fiecare să rămână la locul lui...

„Dacă avea să fiu în locul liderului de la grupul de laudă şi închinare, avea să aleg alte cântece.” „Dacă aş fi avut fii, i-aş fi educat altfel.” „Dacă aş pregăti o supă italiană, aş fi pregătito altfel.” „Dacă aş fi în locul tău, o astfel de rochie nu aş fi purtat.” „Dacă aş fi în locul ei, nu aş fi procedat astfel.” – cât de des spunem, sau auzim astfel de vorbe. Dacă nu spunem, atunci ne gândim. Fiecare din noi este bun la capitolul de a da sfaturi, atunci când oamenii de lângă noi, nu procedează aşa cum nouă ne-ar plăcea, aşa cum noi am fi voit... „Ascultă-mă, eu ştiu ce vorbesc.” – vorbim noi compătimitor. Dar de fapt noi ştim ce spunem, când încercăm să dăm sfaturi?

Fiecare om se crede mai deştept, mai frumos, mai decent, mai bun, mai inteligent, mai sfinţi etc. (lista poate continua), decât alţii. Chiar dacă nu aveţi parte de toate calităţile bune, atunci, desigur majoritatea vă aparţin.

Gândind astfel despre noi, deci pe alţii îi punem cu o treaptă, sau două mai jos decât pe noi. “Soţul meu este mai respectabil decât la sora A”, “Fiicele mele mai mult slujesc la biserică, decât fiicele surorii B”, “Eu cânt mai curat, şi nu sub fonogramă, ca sora B.”, “Mai bine ca sora G. să tacă la adunarea femeilor pentru rugăciune, nici să vorbească, nici să se roage nu poate.” Deci, dacă la mine este mai bine decât la celelalte surori, înseamnă că pot să le dau sfaturi, cu privire la felul cum să-şi educe fiicele, ce trebuie să-i spună soţului, pentru ca el să se schimbe, cum trebuie să se roage şi să cânte?

A treia oară după învierea Sa, Isus s-a arătat ucenicilor săi. Acolo a avut loc o conversaţie importantă între Isus şi Petru… „Simone, fiul lui Iona, Mă iubeşti tu mai mult decât aceştia?” „Da, Doamne”, I-a răspuns Petru, „ştii că Te iubesc.” Isus i-a zis: „Paşte mieluşeii Mei.”

¹⁶ I-a zis a doua oară: „Simone, fiul lui Iona, Mă iubeşti?” „Da, Doamne”, I-a răspuns Petru, „ştii că Te iubesc.” Isus i-a zis: „Paşte oiţele Mele.”

¹⁷ A treia oară i-a zis Isus: „Simone, fiul lui Iona, Mă iubeşti?” Petru s-a întristat că-i zisese a treia oară: „Mă iubeşti?” Şi I-a răspuns: „Doamne, Tu toate le ştii, ştii că Te iubesc.” Isus i-a zis: „Paşte oile Mele!

¹⁸ Adevărat, adevărat îţi spun că, atunci când erai mai tânăr, singur te încingeai şi te duceai unde voiai, dar, când vei îmbătrâni, îţi vei întinde mâinile şi altul te va încinge şi te va duce unde nu vei voi.”

¹⁹ A zis lucrul acesta ca să arate cu ce fel de moarte va proslăvi Petru pe Dumnezeu. Şi, după ce a vorbit astfel, i-a zis: „Vino după Mine.” Ioan 21

Hristos, Cel Care a fost răstignit şi a înviat, la povăţuit pe Petru în direcţia corectă. Se pare, că este totul: Hristos este înainte, dar tu cu pace în inimă mergi după El. Dar nu.

²⁰ Petru s-a întors şi a văzut venind după ei pe ucenicul pe care-l iubea Isus, acela care, la cină, se rezemase pe pieptul lui Isus şi zisese: „Doamne, cine este cel ce Te vinde?”

²¹ Petru s-a uitat la el şi a zis lui Isus: „Doamne, dar cu acesta ce va fi?” Ioan 21

După cum Isus i-a răspuns lui Petru, deasemenea ne răspunde şi FIECĂRUIA dintre noi:

²² Isus i-a răspuns: „Dacă vreau ca el să rămână până voi veni Eu, ce-ţi pasă ţie? Tu vino după Mine!” Ioan 21

Ce-ţi pasă ţie, cum cântă fratele şi se îmbracă sora, cum femeile fac mâncare la bucătărie în timpul evenimentelor desfăşurate la biserică, sau cum cei, care sunt de serviciu direcţionează maşinile la parcare? Ce-ţi pasă ţie de slujirea lor, când Domnul ţi-a dat şi ţie posibilitatea să slujeşti? Ce-ţi pasă ţie de calea pe care o parcurg ei, urmându-L pe Hristos, când Domnul a hotărât pentru tine o cale proprie?

Eu nu spun aici, că trebuie să fim indiferenţi cu privire la felul de vieţuire, ale fraţilor şi surorilor noastre. Noi – Biserica Lui Isus Hristos, noi – o singură familie, şi trebuie să ne pese de nevoile fraţilor şi surorilor noastre, să ne rugăm pentru ei, să-i susţinem în nenorociri “Romani 12:15 Bucuraţi-vă cu cei ce se bucură; plângeţi cu cei ce plâng.” DAR SCOPUL MEU ESTE CĂ SĂ VĂ FERESC DE O ÎNGRIJIRE EXCESIVĂ ŞI EXAGERATĂ, CARE ÎNTRECE ORICE GRANIŢĂ, ŞI CARE SE TRANSFORMĂ ÎN CONDAMNARE.

Apostolul Pavel a scris: ³ Prin harul care mi-a fost dat, eu spun fiecăruia dintre voi să nu aibă despre sine o părere mai înaltă decât se cuvine, ci să aibă simţiri cumpătate despre sine, potrivit cu măsura de credinţă pe care a împărţit-o Dumnezeu fiecăruia. (Romani 12) Apostolul îi îndeamnă pe credincioși, ca ei să nu aibă o părere mai înaltă despre sine, decât se cuvine, ci să aibă simțiri cumpătate despre sine, să privească real la abilitățile pe care le au, să nu-și atribuie ceva ce nu au. Nu întotdeauna receturile, care v-au ajutat, vor putea ajuta şi pe alţii, nu toate torturile care vă plac, le-ar plăcea şi la alţii, oraşul vostru natal, nu este natal şi pentru alţii, nu la toţi le place ca câinii să locuiască în cameră, felul în care vă place să vă îmbrăcaţi, nu îi va plăcea şi la alţii, copilăria voastră se deosebeşte de copilăria celorlalţi oameni, părinţii voştri nu sunt părinţii tuturor. Nu îmbrăcaţi pe toţi cu aceiaşi mărime la haine.

Nu încercaţi să încălţaţi o încălţăminte străină. Nu încercaţi să vă duceţi pe un drum străin. Nu tindeţi să vă aşezaţi pe un fotoliu străin. Fiecare are calea sa, pe care Domnul a hotărâto. Deci, înainte de a spune, sau de a gândi „Dacă avea să fiu în locul lui, eu avea... ” gândiţi-vă, de ce vă trebuie un loc străin? Voi aveţi locul vostru, şi pe locul voastru slujiţi-L pe Domnul.

Dragii mei, rămâneţi în locul în care v-a pus Domnul. Dacă ar fi trebuit să fiţi în locul surorii voastre, sau fratelui, Domnul v-ar fi pus anume acolo. Dar El a decis să fiţi în locul potrivit, acolo unde v-a pus acum, pentru ca să vă smeriţi înaintea Lui, şi să-I mulţumiţi. Încredeţi-vă în dragostea, cunoştinţa şi suveranitatea Lui! Şi slujiţi-vă fraţii şi surorile în locul vostru, cu darurile cu care v-a înzestrat Duhul Sfânt, pentru ca Hristos să fie proslăvit în voi şi prin voi!

- Drag Dumnezeu! Iartă-mă pentru că se întâmplă să fiu cointeresat de lucrarea altei persoane şi neglijent faţă de lucrarea proprie; pentru că judec pe alţii, anticipând acţiunile lor, când îmi trebuie să lucrez liniştit şi să mă gândesc la lucrările mele! Ajută-mă să ţin minte, că multe presupuneri greşite, şi ratări în slujirea creştină, sunt legate de faptul, că pe noi ne „interesează mai mult” lucrările altora, decât Tu Însuşi şi chemarea Ta pentru noi! Protejează-mă de curiozitatea inutilă şi de dorinţa excesivă de a „cerceta” viaţa altor oameni! Fie ca preocuparea mea principală să fie, de a mă dedica mai întâi Ţie! Ajută-mă, ca iubindu-te pe Tine, să am simţiri cumpătate despre sine, să îmi îndeplinesc slujirea şi cu stăruinţă să Te urmez, fără a risipi energie, timp pentru a interveni acolo unde nu trebuie! În numele Lui Isus Hristos te rog, amin.

²¹ Petru s-a uitat la el şi a zis lui Isus: „Doamne, dar cu acesta ce va fi?”

²² Isus i-a răspuns: „... ce-ţi pasă ţie? Tu vino după Mine!” Ioan 21

Traducere: Repalov Veaceslav