Fără să ne tremure genunchii să întâlnim realităţile vieţii

Aduceţi-vă aminte de relatarea din cartea Numeri (capitolele 13 şi 14), în care poporul lui Israel refuză să se ducă în ţara făgăduită, din cauza că s-au îngrozit de cele spuse despre locuitorii ei.

³³ Apoi, am mai văzut în ea pe uriaşi, pe copiii lui Anac, care se trag din neamul uriaşilor: înaintea noastră şi faţă de ei parcă eram nişte lăcuste.”

¹ Toată adunarea a ridicat glasul şi a început să ţipe. Şi poporul a plâns în noaptea aceea.

² Toţi copiii lui Israel au cârtit împotriva lui Moise şi Aaron şi toată adunarea le-a zis: „De ce n-om fi murit noi în ţara Egiptului sau de ce n-om fi murit în pustia aceasta?

³ Pentru ce ne duce Domnul în ţara aceasta în care vom cădea ucişi de sabie, iar nevestele noastre şi copilaşii noştri vor fi de jaf? Nu este oare mai bine să ne întoarcem în Egipt?”

(Numeri 13:13; 14:1-3)

Observăm, că această frică, care omeneşte pare obişnuită, sau care mai poate fi numită “orizontală” (copii lui Israel - copii lui Anac), poate fi măsurată pe o scară verticală. Dumnezeu prin Moise le dă o astfel de interpretare pentru “anacofobie”: „Până când Mă va nesocoti poporul acesta? Până când nu va crede el în Mine, cu toate minunile pe care le fac în mijlocul lui? (Numeri 14:11). Oamenii nu doar s-au îngrozit de locuitorii înalţi a Canaanului; ei i-au socotit mai presus de Dumnezeu, de făgăduinţele Domnului, de minunile lui măreţe ( pe care ei trebuiau să le ţină minte, deci a trecut nu foarte mult timp de când au ieşit din Egipt).

Orice frică poate fi măsurată pe o scară verticală şi poate să spună foarte mult despre starea inimii noastre înaintea Domnului!

Ce vă provoacă frică, când mergeţi pe calea Domnului? Cum este starea inimii voastre înintea Domnului, în acele realităţi ale vieţii cu care vă confruntaţi?

Nu puneţi realităţile vieţii voastre mai presus de Domnul, de făgăduinţele Lui şi de mila Lui faţă de voi mai înainte! „... Încredeţi-vă în Domnul, Dumnezeul vostru, şi veţi fi întăriţi... ” (2 Cronici 20:20)

- Doamne, în Tine nădăjduiesc şi mă ţin pe calea Ta! Tu eşti ajutorul şi scutul meu! Doar aşa pot să întâlnesc faţă în faţă realităţile vieţii, fără confuzie şi fără să-mi tremure genunchii. În Numele Lui Isus Hristos, amin.

„Ori de câte ori mă tem, eu mă încred în Tine.” (Psalmul 56:3)

Traducere: Repalov Veaceslav