ESTE MOTIVATĂ VREO RECLAMAȚIE, SAU MÂNIA ÎMPOTRIVA DOMNULUI?

În Scriptură sunt nu puține cazuri, când credincioșii cârtesc împotriva Domnului și de fapt Îl învinuiesc, că a făcut vreo nedreptate, sau că a acționat cu cruzime. În așa cazuri ne permitem să gândim: “Deci, dacă Moise a făcut astfel, iar Iov și-a permis să se plângă pe Domnul, atunci mie, unui creștin simplu, cu atât mai mult îmi este permis să cârtesc și să mă supăr pe Domnul”.

Când citim despre sfinții, descriși în Biblie, care uneori au cârtit împotriva Domnului, este important să citim până la sfârșit și să vedem, cum a reacționat la aceasta Dumnezeu. Să luăm ca exemplu plângerea lui Iov. El a suferit de boli cumplite, i-a fost dureros din punct de vedere moral, de aceea nu a mai putut să rabde și s-a plâns, că așa un om neprihănit ca el, trebuie să sufere atât de mult. Dar Dumnezeu nu a regretat că a spus cuvinte aspre: „Cine este cel ce Îmi întunecă planurile prin cuvântări fără pricepere? Încinge-ţi mijlocul ca un viteaz, ca Eu să te întreb, şi tu să Mă înveţi (Iov 38:2,3). Cum a răspuns Iov? A cârtit mai departe? Nu! Dimpotrivă a spus: „Da, am vorbit, fără să le înţeleg, de minuni care sunt mai presus de mine şi pe care nu le pricep… De aceea mi-e scârbă de mine şi mă pocăiesc în ţărână şi cenuşă.” (Iov 42:3,6). Pentru reacția lui, pentru cuvintele pe care le-a spus împotriva Domnului, a fost mustrat aspru.

Tot astfel și proorocul Habacuc, cu amărăciune a cârtit împotriva Domnului, spunând, că nu este drept, să nu pedepsească pe cei nelegiuiți. El a dorit ca Domnul să răspundă. Dar când Dumnezeu i-a răspuns, Habacuc a zis: “Când am auzit lucrul acesta, mi s-a cutremurat trupul; la vestea aceasta, mi se înfioară buzele, îmi intră putrezirea în oase şi-mi tremură genunchii… (Habacuc 3:16a).

Este foarte important să înțelegem rugăciunea, așa cum ne învață Cuvântul Domnului. Învățând totul, ce ne învață Biblia despre aceasta, putem trage următoarea concluzie, că toate îngrijorările le putem arunca asupra Domnului, inclusiv acele îngrijorări, care ne provoacă nedumerire și mânie. În tot același timp, nu trebuie să venim înaintea Domnului, cu cârtire și mâniați, deoarece în niciun caz nu se poate, să-L învinuiești pe Dumnezeu, că este nedrept, sau că a făcut vreo crimă.

- Dragă Dumnezeu! Ajută-mă să nu-Ți întunec planurile prin cuvântări fără pricepere, când nu pot pătrunde și înțelege acțiunile Tale! Smerit mă aplec, și mă supun prin credință în fața mâinii Tale atotputernice, că mă vei înălța la vremea Ta! Arunc asupra Ta toate nevoile și îngrijorările mele, pentru că Tu îmi porți de grijă! (1 Petru 5:6,7) În numele Lui Iisus Hristos te rog, amin.

Traducere: Repalov Veaceslav

“Să omori pe cel bun împreună cu cel rău, aşa ca cel bun să aibă aceeaşi soartă ca cel rău... Cel ce judecă tot pământul nu va face oare dreptate?” (Geneza 18:25)