De ce întârzie vindecarea de la Dumnezeu?

Să mai privim odată textul din Evanghelia după Ioan capitolul 9 ca să înţelegem cuvintele Domnului Isus:

Când trecea, Isus a văzut pe un orb din naştere. Ucenicii Lui L-au întrebat: „Învăţătorule, cine a păcătuit: omul acesta sau părinţii lui, de s-a născut orb?” Isus a răspuns: „N-a păcătuit nici omul acesta nici părinţii lui; ci s-a născut aşa, ca să se arate în el lucrările lui Dumnezeu. (Ioan 9:1-3)

Omul bolnav din acest pasaj era orb din naştere, deci, el se născuse cu această boală. Ucenicii cunoşteau că păcatul este cauza bolii şi mai cunoşteau că poţi fi bolnav din cauza păcatului propriu sau boala poate fi o consecinţă a păcatelor părinţilor. Domnul Isus spune că în cazul acestui bărbat orb din naştere, nu se aplică nici un caz şi nici altul, adică nu păcatul este cauza bolii. Nu vrea să spună Domnul Isus că nu are păcat acest orb din naştere sau părinţii lui nu au avut păcat. Biblia ne învaţă că toţi oamenii au păcătuit şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu. Tot ce vrea să spună Domnul Isus este că nu păcatul este cauza pentru care acest om s-a născut orb ci este o altă cauză – să se arate în el lucrările lui Dumnezeu. Imediat în locul acela, ne spune Scriptura, că Domnul Isus…

După ce a zis aceste vorbe, a scuipat pe pământ şi a făcut tină din scuipat. Apoi a uns ochii orbului cu tina aceasta şi i-a zis: „Du-te de te spală în scăldătoarea Siloamului” (care tălmăcit înseamnă: Trimis). El s-a dus, s-a spălat şi s-a întors văzând bine. (Ioan 9:6-7)

Astfel, prin vindecarea acestui om s-a arătat puterea şi slava lui Dumnezeu. Scriptura nu ne spune vârsta lui, dar ne dăm seama că era matur şi că a suferit multă vreme de pe urma bolii sale.

Nu putem cunoaşte planul lui Dumnezeu pentru vindecarea persoanei despre care mi-aţi scris şi nu putem cunoaşte nici cauzele bolii ei, dar dacă este tot pentru arătarea lucrărilor lui Dumnezeu, poate că nu a venit încă vremea să se arate aceste lucrări.

În Epistola lui Iacov este scris:

Este vreunul printre voi bolnav? Să cheme pe prezbiterii bisericii; şi să se roage pentru el, după ce-l vor unge cu untdelemn în Numele Domnului. Rugăciunea făcută cu credinţă va mântui pe cel bolnav, şi Domnul îl va însănătoşi; şi, dacă a făcut păcate, îi vor fi iertate. Mărturisiţi-vă unii altora păcatele şi rugaţi-vă unii pentru alţii, ca să fiţi vindecaţi. Mare putere are rugăciunea fierbinte a celui neprihănit. (Iacov 5:14-16)

Dacă persoana bolnavă crede că păcatul ei personal este cauza bolii şi Dumnezeu îi arată prin Duhul Sfânt la păcate specifice, să urmeze sfatul Scripturii şi în primul rând să-şi mărturisească păcatele. Aceasta înseamnă că trebuie să recunoască înaintea lui Dumnezeu şi a oamenilor faţă de care a păcătuit şi să renunţe categoric la acel sau acele păcate ca să nu le mai repete nici odată în viaţa ei. Aceasta înseamnă mărturisire a păcatelor. Apoi, cu credinţă, să se roage şi să ceară vindecarea de la Dumnezeu şi să cheme pe prezbiterii bisericii ca să se roage pentru ea după ce o vor unge cu untdelemn.

Am văzut şi în pasajul biblic citat că o condiţie pentru vindecare şi în general, ca să ne fie ascultate rugăciunile, este ca să ne rugăm cu credinţă, să avem credinţă. Tot în Epistola lui Iacov mai scrie:

Dacă vreunuia dintre voi îi lipseşte înţelepciunea, s-o ceară de la Dumnezeu, care dă tuturor cu mână largă şi fără mustrare, şi ea îi va fi dată. Dar s-o ceară cu credinţă, fără să se îndoiască deloc: pentru că cine se îndoieşte seamănă cu valul mării, tulburat şi împins de vânt încoace şi încolo. Un astfel de om să nu se aştepte să primească ceva de la Domnul, căci este un om nehotărât şi nestatornic în toate căile sale. (Iacov 1:5-8)

Chiar dacă spune aici că înţelepciunea trebuie cerută cu credinţă, ne este relatat un adevăr care se aplică la rugăciunile pentru orice alte nevoi, inclusiv şi pentru vindecare. Trebuie să ceri cu credinţă şi să nu te îndoieşti de loc, pentru că cine se îndoieşte, seamănă cu valul mării purtat de vânt încoace şi încolo şi Dumnezeu nu răspunde la astfel de rugăciuni pentru că ele sunt întemeiate mai mult pe îndoială decât pe credinţă.

Apostolul Pavel a scris despre sine că Dumnezeu i-a pus un ţepuş în carne şi nu specifică ce anume a fost aceasta, dar, având în vedere că spune despre ţepuşul acesta că a fost pus “în carne”, mulţi cercetători ai Bibliei cred că se referă la o boală pe care a avut-o şi care posibil să fi fost o boală a ochilor pentru că în Epistola către Galateni, când vorbeşte despre dragostea pe care au arătat-o creştinii din bisericile Galatiei faţă de el a scris:

Unde este, dar, fericirea voastră? Căci vă mărturisesc că, dacă ar fi fost cu putinţă, v-aţi fi scos până şi ochii şi mi i-aţi fi dat. (Galateni 4:15)

Iată ce a scris Apostolul Pavel în Epistola II către Corinteni despre ţepuşul pe care îl avea în carne şi care posibil era o boală, dar chiar dacă şi nu ar fi fost o boală, principiul spiritual din acest pasaj este aplicabil şi cu privire la boli:

Şi, ca să nu mă umflu de mândrie din pricina strălucirii acestor descoperiri, mi-a fost pus un ţepuş în carne, un sol al Satanei, ca să mă pălmuiască şi să mă împiedice să mă îngâmf. De trei ori am rugat pe Domnul să mi-l ia. Şi El mi-a zis: „Harul Meu îţi este de ajuns; căci puterea Mea în slăbiciune este făcută desăvârşită.” Deci mă voi lăuda mult mai bucuros cu slăbiciunile mele, pentru ca puterea lui Hristos să rămână în mine. (2 Corinteni 12:7-9)

Deci, scopul acestui ţepuş, cum vorbeşte Apostolul la figurat, era să-l protejeze de mândrie şi îngâmfare şi ca în slăbiciunea lui să se manifeste puterea lui Dumnezeu. Pavel zice că s-a rugat la Dumnezeu de trei ori să fie eliberat de acest ţepuş, dar a primit un răspuns să nu mai privească la slăbiciunile lui, ci la harul lui Dumnezeu care este în el şi prin care lucrează puterea lui Hristos.

Va primi o mare eliberare orice creştin care suferă de boală când va începe să privească la harul lui Dumnezeu care este în ea şi va da voie acestei mari puteri a lui Dumnezeu se desfăşoare.

Şi eu, cel ce scriu acest articol, sufăr de mai multe boli. Cu vreo 10 ani în urmă fiind în misiune într-o ţară îndepărtată am luat hepatita C şi salmonelă în acelaşi timp şi de atunci încoace, am o durere constantă în partea stângă a cărui pricină nici până în ziua de azi nu au putut să o identifice medicii. Apoi, am avut o operaţie complicată la spate şi acum chiar mi s-au acutizat durerile aşa încât trebuie să mă scol după 15-20 minute şi să fac puţină mişcare şi apoi iar mă aşez ca să pot încheia acest articol. Dar, am ales să nu privesc la bolile de care îmi este afectat trupul, ci la harul lui Dumnezeu care este în mine şi la puterea lui Hristos care vreau să se manifeste şi să vestesc Evanghelia Lui ca să fie mântuiţi cât mai mulţi.

De altfel, şi Timotei, ucenicul preaiubit al lui Pavel, tot a suferit şi el de o boală cronică şi aceasta aflăm din îndemnul pe care i l-a dat Apostolul când a scris:

Să nu mai bei numai apă, ci să iei şi câte puţin vin, din pricina stomacului tău şi din pricina deselor tale îmbolnăviri. (1 Timotei 5:23)

Va zice cineva: Cum? Apostolul Pavel, care vindeca atât de mulţi oameni în mod miraculos, n-a putut să vindece şi pe Timotei, pe fiul lui preaiubit în credinţă? Nu, nu l-a putut vindeca… Pentru că aşa cum se arăta puterea lui Dumnezeu prin vindecările făcute de Pavel, tot aşa s-a arătat puterea lui Dumnezeu, sau poate şi mai mult, prin slăbiciunile lui Timotei, care indiferent de bolile care îl făceau să sufere, a fost un foarte dedicat şi neobosit slujitor în Evanghelie.

O mare eliberare va primi orice creştin care, fiind bolnav, va realiza acest mare adevăr şi va lăsa pe Dumnezeu să-şi manifeste puterea în slăbiciunile şi boala lui sau a ei.

Mai există un motiv pentru care întârzie vindecarea de la Dumnezeu, sau pentru care poate să nu vină niciodată şi acesta este relatat tot în Epistola lui Iacov, care în acest articol am citat-o des:

Fraţii mei, să priviţi ca o mare bucurie când treceţi prin felurite încercări, ca unii care ştiţi că încercarea credinţei voastre lucrează răbdare. Dar răbdarea trebuie să-şi facă desăvârşit lucrarea, ca să fiţi desăvârşiţi, întregi şi să nu duceţi lipsă de nimic. (Iacov 1:2-4)

Boala este suferinţă şi este un fel din acel spectru larg de felurite încercări. Dumnezeu ne învaţă în Scripturi să privim ca o mare bucurie când trecem prin felurite încercări, deci, şi prin boală, pentru că aceste încercări lucrează răbdare, adică, ridică calitatea caracterelor noastre, pentru că ne fac desăvârşiţi, întregi şi ca să nu ducem lipsă de nimic.

Cercetează-te în lumina acestor adevăruri şi vezi care din cauzele acestea ţi se potrivesc situaţiei tale. Vezi de ce întârzie vindecarea în viaţa ta? Ai tu o atitudine creştinească în boala de care suferi? Poate mai mult suferi din pricina atitudinilor greşite decât din pricina bolii fizice? Dacă este aşa, schimbă-ţi atitudinea şi pocăieşte-te ca să te poţi bucura de harul lui Dumnezeu şi să dai voie puterii măreţe a lui Hristos să se desfăşoare în tine şi prin tine în vieţile altor oameni ca şi ei să fie mântuiţi.