DE CE DUMNEZEU ESTE DEPARTE DE MINE?

Mai târziu, sau mai devreme, la fiecare dintre noi se întâmplă situații neplăcute, mici, sau mari, chiar dacă trăim corect înaintea Domnului. Poți să suferi din cauza unei căsătorii nefericite, a copilului neascultător, care are o inimă rece, pierderea unui loc de muncă, din pricina bolii, ce nu se vindecă. Cineva nu este în apele sale, din cauza că nu s-au împlinit dorințele și speranțele sale. Afacerea merge rău, lucruri neplăcute s-au petrecut la serviciu. Cineva este umilit: de la el au plecat prietenii, nu-l apreciază la lucru, sau s-a întâmplat ceva mult mai rău... Necazurile și situațiile neplăcute ne aduc durere și îngrijorări, de care avem parte fiecare dintre noi la vremea potrivită. Uneori în așa momente ne simțim de parcă suntem părăsiți de Dumnezeu. “Unde este Dumnezeu? Nu-I pasă de ceea ce se întâmplă cu mine?” – spunem noi.

Ceva asemănător s-a întâmplat cu neprihănitul David, care a suferit mult. Citiți primele versete din Psalmul 22:

Un psalm al lui David

Dumnezeul meu! Dumnezeul meu! Pentru ce m-ai părăsit şi pentru ce Te depărtezi fără să-mi ajuţi şi fără s-asculţi plângerile mele?

Strig ziua, Dumnezeule, şi nu-mi răspunzi; strig şi noaptea, şi tot n-am odihnă.

Totuşi Tu eşti Cel Sfânt şi Tu locuieşti în mijlocul laudelor lui Israel.

În Tine se încredeau părinţii noştri; se încredeau şi-i izbăveai.

Strigau către Tine şi erau scăpaţi; se încredeau în Tine şi nu rămâneau de ruşine. (Psalmii 22:1-5)

Cuvintele neprihănitului, care suferea: “Te depărtezi de mine, nu-mi răspunzi” – arată “răcirea” relației sale cu Dumnezeu. De ce Domnul S-a depărtat și l-a părăsit? – iată, ce-l îngrijorează pe cel ce este în suferință. Iată ce ne îngrijorează și pe noi, când nu simțim nici noaptea și nici ziua prezența și puterea Sa.

Dar de la versetul 4 până la 6 se conține răspunsul la întrebarea data de la început. “Răceala” relației, ne arată cât de mult avem nevoie de Dumnezeu, de apropierea Sa și de pacea izvorâtă din prezența Sa! Cum dorești să te încrezi în El în timpul necazului? Plânsetul “Dumnezeul meu! Dumnezeul meu!” – confirmarea la aceasta.

De aceea, în primul rând Dumnezeu Se “depărtează”, pentru ca noi să înțelegem, cât de mare este afecțiunea noastră pentru El.

În al doilea rând, Dumnezeu uneori Se “depărtează”, pentru a-Și manifesta sfințenia Sa. “Tu eşti Cel Sfânt”, și-a dat seama David în momentul durerii. Prin “despărțire” Dumnezeu ne ridică la un nivel nou, al cunoștințelor și măreției Sale. Sfințenia Domnului ne spune, că Dumnezeul nostru nu este așa ca toți. El este excelent, El este altfel. Când în cer serafimii L-au identificat pe Dumnezeu, ei și-au deschis gura și “Strigau unul la altul şi ziceau: ‘Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul oştirilor! Tot pământul este plin de mărirea Lui!’” (Isaia 6:3). Cu alte cuvinte, “El – nu este așa cum noi toți” - au strigat ei.

Dar ce valoare practică are Sfințenia Domnului în necazurile noastre?

Aducându-Și aminte de istoria poporului său, neprihănitul, care suferea nu a găsit niciun moment, când părinții săi au nădăjduit în Dumnezeul Cel Sfânt și nu au primit izbăvirea Sa, când l-au chemat și nu au fost salvați de El, când și-au pus speranța în El și au rămas de rușine. Dumnezeu este Sfânt, El – nu este așa cum noi toți, El aude, El izbăvește și salvează. Toți cei ce nădăjduiesc în El nu vor rămâne de rușine! Toată istoria poporului Israel este o comfirmare. Această istorie este o mărturie și pentru noi.

Dumnezeu nu Se schimbă. Se schimbă vremurile, dar nu Dumnezeu și Sfințenia Sa. El este același, nu așa ca toți. Putem să ne bizuim pe El, când vin necazurile și ne umplu viața de suferință. Domnul Îi izbăvește pe cei, care Îl cheamă în ziua necazului. Observați ce scrie mai departe cântărețul de Psalmi în psalmul 22.

23 Cei ce vă temeţi de Domnul, lăudaţi-L! Voi toţi, sămânţa lui Iacov, slăviţi-L! Cutremuraţi-vă înaintea Lui, voi toţi, sămânţa lui Israel!

24 Căci El nici nu dispreţuieşte, nici nu urăşte necazurile celui nenorocit şi nu-Şi ascunde Faţa de el, ci îl ascultă când strigă către El.

Chiar dacă aveți parte de un moment în viața voastră, când Domnul Și-a „ascuns” Fața de la voi, să știți că aceasta este doar pentru o vreme. Când veți simți dependența totală față de măreția și bunătatea Sa, când după ce Îi veți cunoaște sfințenia, vă veți pune toată speranța în El și vă veți bizui doar pe El, El vă va asculta în timpul necazului vostru și nu vă va părăsi. El – Sfânt, El – nu este așa ca toți! Puteți în momentele disperate să vă bizuiți cu îndrăzneală pe El.

Dar dacă El va scos din necazul vostru, atunci lăudați-L cu siguranță pentru aceasta. Dumnezeu locuiește în mijlocul laudelor poporului Său. El este acolo unde pe El Îl laudă. Adresa Lui poștală – “Lauda”! Slăvindu-L, veți simți prezența și puterea Sa. Viața voastră din nou va căpăta sens și semnificație. Fie ca Dumnezeu să ne binecuvânteze pe noi toți în aceasta!

Rugăciune:

Doamne, Tu ești Sfânt! Și aceasta este pentru mine o mare încurajare. Tu – nu ești așa cum toți. Pot să mă bizui pe Tine în durerea mea și Tu nu mă vei neglija. Pot să mă încred în Tine și nu voi rămânea de rușine. Tu – Dumnezeul meu, în Tine nădăjduiesc și izbăvirea Ta o aștept. În numele Lui Iisus Hristos. Amin.

Traducere: Repalov Veaceslav

Autor: Igor Opincă