De ce a blestemat împăratul David?

Întrebare:

Pace! Mă preocupă o întrebare la care nu am reușit absolut deloc să găsesc un răspuns clar. Uitându-mă peste Psalmul 109, am întâlnit unul din psalmii denumiți în mod teologic „imprecatorii”. Ceea ce eu nu pot înțelege este cum putem împăca acest gen de texte de blestem cu iubirea și iertarea pe care Domnul Isus le învață în Noul Testament? În Vechiul Testament s-a permis evreilor să rostească astfel de blesteme, fiind în altă dispensație și nouă nu ni se mai permite? Chiar și în Psalmul 139: 19-22 spune David că îi urăște pe dușmani și dorește să fie uciși. Putea primi Dumnezeu o rugăciune ca aceasta din partea unui om „cu inima lui Dumnezeu”? Observ că nu doar în psalmi întâlnim astfel de rugăciuni, ci până și profetul Ieremia în Ieremia 18: 21-22 rostește un blestem peste ei. De asemenea, cum se face că în Apocalipsa 6: 10 (deci în Noul Testament) întâlnim oameni care cer judecata lui Dumnezeu peste cei răi? Vă mulțumesc anticipat și Dumnezeu să vă binecuvânteze!

Este adevărat că David a fost numit de Dumnezeu om după inima Lui, dar lucrurile acestea au fost nu pentru păcatele și greșelile pe care le-a făcut în viață, ci pentru felul cum a alergat în toate privințele la Dumnezeu și a fost total dependent de Cel Preaînalt. David a mai făcut și alte păcate grave pe care le cunoaștem bine, dar a venit și a plâns pentru ele și s-a pocăit cu adevărat. Nu așa a procedat Saul sau alții. Ei au căutat singuri să-și rezolve problemele și nu au venit la Dumnezeu în căderile lor.

Nu doar David, ci chiar și ucenicii Domnului Isus Hristos au fost ispitiți să ceară pedeapsă imediată asupra celor care le făceau rău. Iată o mărturie din Noul Testament:

Când s-a apropiat vremea în care avea să fie luat în cer, Isus Şi-a îndreptat faţa hotărât să meargă la Ierusalim. A trimis înainte nişte soli, care s-au dus şi au intrat într-un sat al samaritenilor, ca să-I pregătească un loc de găzduit. Dar ei nu L-au primit, pentru că Isus Se îndrepta să meargă spre Ierusalim. Ucenicii Săi, Iacov şi Ioan, când au văzut lucrul acesta, au zis: „Doamne, vrei să poruncim să se coboare foc din cer şi să-i mistuie, cum a făcut Ilie? ” Isus S-a întors spre ei, i-a certat şi le-a zis: „Nu ştiţi de ce duh sunteţi însufleţiţi! Căci Fiul omului a venit nu ca să piardă sufletele oamenilor, ci să le mântuiască. ” Şi au plecat într-alt sat. (Luca 9: 51–56)

David nu a fost botezat cu Duhul Sfânt. Nici ucenicii nu erau încă botezați cu Duhul Sfânt la momentul când au cerut să se pogoare foc din cer. După ce S-a înălțat la cer, Domnul Isus a trimis Duhul cel Sfânt și toți ucenicii Lui sunt botezați cu acest Duh și au putere să trăiască și să rămână totdeauna în dragoste ca să poată birui momentele grele din viață când suntem tentați să ne răzbunăm singuri sau să blestemăm. Puterea lui Dumnezeu prin care a fost înviat Domnul Isus Hristos acum este în noi și lucrează în noi, cei care avem Duhul Sfânt, de aceea noi putem împlini porunca din Scriptură să nu blestemăm pe nimeni, ci invers, să binecuvântăm.

Așa să ne ajute Dumnezeu să facem totdeauna.