Cum să procedezi cu cerşetorii?

Cum trebuie să fie atitudinea faţă de cerşetori? Trebuie mereu să le dăm bani?

Întrebarea ce mi-a fost adresată este următoarea:

Adeseori am întâlnit în stradă cerşetori, unii mai bătrâni, alţii copii, unii de vârste medii. La o primă analiză, unora le-ai da un ban, pentru că chiar par să aibă nevoie, de exemplu, bătrânii şi copiii. Însă, unora nu le-ai da, întrucât îţi vine să le zici: „Mergi la muncă, că eşti om mare”. Care ar trebui să fie atitudinea noastră faţă de aceşti oameni?

Să ai milă de cel lipsit!

Oamenii au motive şi motive din care au ajuns să cerşească în stradă. Unii au suferit vreo nenorocire, alţii au fost părăsiţi de copii, nu au primit grija părintească, alţii sunt forţaţi să cerşească. Recent am privit filmul „Slumdog Millionaire” care prezintă bine împrejurările în care cineva se poate trezi în stradă în rol de cerşetor. Recomand cititorului să privească acest film.

Primul lucru care ni-l spune Dumnezeu cu privire la aceşti oameni este să nu profităm de starea lor grea, ci să avem milă de ei:

Cine asupreşte pe sărac, batjocoreşte pe Ziditorul său, dar cine are milă de cel lipsit, cinsteşte pe Ziditorul său. (Proverbele lui Solomon 14: 31)

Şi mai spune Dumnezeu:

Nu despuia pe sărac, pentru că este sărac, şi nu asupri pe nenorocitul care stă la poartă! Căci Domnul le va apăra pricina lor şi va despuia viaţa celor ce-i despoaie. (Proverbele lui Solomon 22: 22-23)

Nu te limita doar la bani!

Unii dau bani săracilor din fală, din aroganţă, ca să impresioneze pe alţii sau doar pentru ca să-şi liniştească conştiinţa că au făcut ceva pentru cei lipsiţi. Orice ajutor este binevenit, dar Dumnezeu ne învaţă în Biblie nu doar să dăm bani, ci să cercetăm situaţia lor şi să vedem în ce fel putem ajuta.

Religia curată şi neîntinată, înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, este să cercetăm pe orfani şi pe văduve în necazurile lor şi să ne păzim neîntinaţi de lume. (Iacov 1: 27)

Nu dispreţui cerşetorii!

Chiar şi ucenicii Domnului Isus au dispreţuit odată un cerşetor. Iată cum a fost:

Au ajuns la Ierihon. Şi pe când ieşea Isus din Ierihon cu ucenicii Săi şi cu o mare mulţime de oameni, fiul lui Timeu, Bartimeu, un cerşetor orb, şedea jos lângă drum şi cerea de milă. El a auzit că trece Isus din Nazaret şi a început să strige: „Isuse, Fiul lui David, ai milă de mine! ” Mulţi îl certau să tacă; dar el şi mai tare striga: „Fiul lui David, ai milă de mine! ” Isus S-a oprit şi a zis: „Chemaţi-l! ” Au chemat pe orb şi i-au zis: „Îndrăzneşte, scoală-te, căci te cheamă. ” Orbul şi-a aruncat haina; a sărit şi a venit la Isus. Isus a luat cuvântul şi i-a zis: „Ce vrei să-ţi fac? ” „Rabuni”, I-a răspuns orbul, „să capăt vederea. ” Şi Isus i-a zis: „Du-te, credinţa ta te-a mântuit. ” Îndată orbul şi-a căpătat vederea şi a mers pe drum după Isus. (Marcu 10: 46-52)

Domnul Isus, însă, nu l-a dispreţuit, ci l-a ascultat şi i-a împlinit nevoia şi dorinţa lui de vindecare.

Apreciază pe cei care fac ce pot!

Ieri am întâlnit în faţa Spitalului Clinic Republican din Moldova un bărbat de 30 de ani, pe nume Ruslan cu mâinile bolnave. El sta aşezat jos şi picta, iar lumea trecea pe alături şi cine dorea, îi lăsa ceva bani pentru el. M-am apropiat de el şi în discuţie am aflat mai multe. Când era mic, tatăl lui era un om abuziv şi, zice că, din spaimă, i-au rămas mâinile încovoiate. Acum stă cu sora lui mai mare, Tatiana, în Anenii Noi şi vine zilnic în faţa spitalului, se aşează jos şi pictează. Cine doreşte, lasă ce poate, iar când termină un desen, îl vinde trecătorilor. În felul acesta îşi câştigă pâinea lucrând.

Fii conştient că nu poţi îndeplini nevoile tuturor săracilor!

Nimeni din noi nu este în stare să împlinească nevoile tuturor săracilor, oricât de mult am dori aceasta. Iată de ce Dumnezeu a lăsat o ordine a priorităţilor în care trebuie să ajutăm pe alţii:

Să nu obosim în facerea binelui; căci, la vremea potrivită, vom secera, dacă nu vom cădea de oboseală. Aşadar, cât avem prilej, să facem bine la toţi, şi mai ales fraţilor în credinţă. (Galateni 6: 9-10)

Potrivit cu acest verset, Dumnezeu ne îndeamnă să facem bine şi să ajutăm atunci când avem prilej şi posibilitate, dar prioritate să le dăm fraţilor noştri în credinţă care sunt în nevoie.

Nu încuraja pe cei lenoşi!

Sunt un fel de oameni, care nu fac nimic, ci doar se ţin de nimicuri. Ei, de obicei, nu stau în stradă să cerşească (dar unii o fac), ci se dau mari, vajnici şi totdeauna „în căutare de lucru”, dar niciodată nu mai găsesc de lucru. Ei ştiu cum să se pună pe lângă alţii, cum să-i manipuleze şi să se linguşească ca să poată sta pe spatele lor. Poate ai şi tu chiar rude de acest fel. În biserica din Tesalonic erau oameni care se pretindeau a fi creştini, dar veneau la biserică doar ca să poată trăi ca trântorii pe socoteala altora. De aceea, Pavel le-a scris celorlalţi creştini din biserică cum să procedeze cu privire la ei:

În Numele Domnului nostru Isus Hristos, vă poruncim, fraţilor, să vă depărtaţi de orice frate care trăieşte în neorânduială, şi nu după învăţăturile pe care le-aţi primit de la noi. Voi înşivă ştiţi ce trebuie să faceţi ca să ne urmaţi; căci noi n-am trăit în neorânduială între voi. N-am mâncat de pomană pâinea nimănui; ci, lucrând şi ostenindu-ne, am muncit zi şi noapte, ca să nu fim povară nimănui dintre voi. Nu că n-am fi avut dreptul acesta, dar am vrut să vă dăm în noi înşine o pildă vrednică de urmat. Căci, când eram la voi, vă spuneam lămurit: „Cine nu vrea să lucreze nici să nu mănânce. ” Auzim însă că unii dintre voi trăiesc în neorânduială, nu lucrează nimic, ci se ţin de nimicuri. Îndemnăm pe oamenii aceştia şi-i sfătuim, în Domnul nostru Isus Hristos, să-şi mănânce pâinea lucrând în linişte. Voi, fraţilor, să nu osteniţi în facerea binelui. Şi, dacă n-ascultă cineva ce spunem noi în această epistolă, însemnaţi-vi-l şi să n-aveţi niciun fel de legături cu el, ca să-i fie ruşine. Să nu-l socotiţi ca pe un vrăjmaş, ci să-l mustraţi ca pe un frate. (2 Tesaloniceni 3: 6-15)

Un ultim gând important!

Unul din părinţii bisericii a spus odată că, atunci când eşti într-o dilemă şi nu ştii dacă trebuie să dai unui om sau să nu-i dai, este mai bine să-ţi pară rău că i-ai dat, decât să-ţi pară rău că nu i-ai dat ajutorul cerut.

Pune toate aceste învăţături din Scripturi împreună şi caută să le aplici cu înţelepciune la situaţiile şi persoanele care ţi le aduce înainte Dumnezeu şi care au ajuns să cerşească în stradă.