Ce spune Biblia despre vestimentaţia femeii?

Deci, ce spune Biblia despre vestimentaţia femeilor, cum este bine să se îmbrace femeia creştină?

Femeile să se îmbrace în chip cuviincios!

Apostolul Pavel a abordat subiectul vestimentaţiei femeilor şi a scris:

Vreau, de asemenea, ca femeile să se roage îmbrăcate în chip cuviincios, cu ruşine şi sfială; nu cu împletituri de păr, nici cu aur, nici cu mărgăritare, nici cu haine scumpe; ci cu fapte bune, cum se cuvinte femeilor care spun că sunt evlavioase. (1 Timotei 2: 9-10)

Pentru că în acele vremuri femeile erau mult mai puţin implicate în viaţa publică, ci se îngrijeau de treburile casei, pentru ele atunci când mergeau la rugăciune, era o posibilitate să se îmbrace frumos, sau aşa cum spunem noi „să iasă în lume”. Ca să nu se transforme orele de rugăciune într-o competiţie de demonstraţie a modei, Apostolul Pavel le-a scris femeilor aceste învăţături, arătându-le că este important să pună prioritate pe fapte bune, adică mai mult pe slujirea şi împlinirea nevoilor altora şi să nu exagereze în felul cum se îmbracă, făcând din aceasta un cult. Cum vedem, Apostolul Pavel nu le face reguli femeilor ce haine anume să îmbrace sau să nu îmbrace, cum au încercat să facă unii pe parcursul veacurilor. Apostolul doar le-a spus femeilor să se îmbrace în chip cuviincios, adică aşa cum este acceptabil şi ca să nu fie manifestare de indecenţă sau de fală. Şi apoi, nici nu putem face nişte reguli stricte în acest sens, pentru că ce este cuviincios la un popor, nu este la altul, şi invers.

Împodobirea sufletului trebuie să fie o prioritate!

Aşa a scris Apostolul Petru:

Tot astfel, nevestelor, fiţi supuse şi voi bărbaţilor voştri; pentru ca, dacă unii nu ascultă Cuvântul, să fie câştigaţi fără cuvânt, prin purtarea nevestelor lor, când vor vedea felul vostru de trai: curat şi în temere. Podoaba voastră să nu fie podoaba de afară, care stă în împletitura părului, în purtarea de scule de aur sau în îmbrăcarea hainelor; ci să fie omul ascuns al inimii, în curăţia nepieritoare a unui duh blând şi liniştit, care este de mare preţ înaintea lui Dumnezeu. Astfel se împodobeau odinioară sfintele femei, care nădăjduiau în Dumnezeu, şi erau supuse bărbaţilor lor; ca Sara, care asculta pe Avraam, şi-l numea „domnul ei”. Fiicele ei v-aţi făcut voi, dacă faceţi binele fără să vă temeţi de ceva. (1 Petru 3: 1-6)

Cu părere de rău, unii oameni s-au concentrat la acest pasaj doar ca la unul care ar interzice categoric purtarea obiectelor de aur şi nu este o interpretare corectă. Pentru că altfel, ar reieşi că femeile nu trebuie să-şi împletească categoric părul nicicum, şi, ceva încă mai grav, să nu îmbrace haine. Nicidecum nu este o interpretare corectă. Învăţătura contrastului folosit în acest pasaj este că o femeie evlavioasă va pune mai mult preţ pe împodobirea ei sufletească, iar în vestimentaţie, coafură şi bijuterii va avea o măsură, potrivit cu ce este cuviincios fără să provoace gânduri rele sau păreri greşite nici bărbaţilor, dar nici femeilor din jur. Împodobirea în omul dinlăuntru trebuie să fie o prioritate pentru toţi noi, bărbaţi şi femei.

De ce păstorii nu abordează acest subiect?

Eu cred că unii fac exces de abordare a subiectului şi chiar încearcă să facă pentru femei reguli, ce să poarte şi ce să nu poarte. Am auzit odată pe o doamnă care învăţa pe femei în biserică lucruri cu totul stranii cu privire la vestimentaţie. Am rămas uimit şi mi-am dat seama că şi ea, la rândul ei, a fost învăţată de cineva aşa.

Părerea mea este că aşa cum Apostolul Pavel nu a mers mai departe decât cele scrise în textele la care am făcut referinţă mai sus, nici noi, preoţii de azi, nu trebuie să facem alte reguli. Dacă sunt anumite cazuri când cineva se îmbracă indecent ca să trezească poftele bărbaţilor, atunci trebuie să abordăm persoana în particular. Dar, chiar şi atunci, cred că este mai bine să o facă o femeie şi nu un bărbat. Şi atunci când le vorbim soţiilor despre vestimentaţie, noi, bărbaţii, să ne conducem de învăţătura pe care o găsim în aceeaşi Epistolă I a lui Petru şi care spune:

Bărbaţilor, purtaţi-vă şi voi, la rândul vostru, cu înţelepciune cu nevestele voastre, dând cinste femeii ca unui vas mai slab, ca unele care vor moşteni împreună cu voi harul vieţii, ca să nu fie împiedicate rugăciunile voastre. (1 Petru 3: 7)

Să nu ne apucăm la vorbă şi să nu facem observare femeilor care abia au început să vină la biserică, chiar dacă sunt îmbrăcate altfel decât am dori să fie, pentru că în felul acesta am putea să le facem să se simtă respinse de noi şi chiar de Dumnezeu.

Să nu transformăm femeia în victimă a religiei!

Spre deosebire de celelalte religii ale lumii, creştinismul este o relaţie cu Dumnezeul cel viu, care îi iubeşte pe oameni, îi primeşte aşa cum sunt, le iartă păcatele şi le dă o viaţă nouă. În Hristos femeile nu sunt privite ca unele care ar avea o valoare mai mică decât cea pe care o au bărbaţii aşa cum scrie în Noul Testament:

Toţi care aţi fost botezaţi pentru Hristos, v-aţi îmbrăcat cu Hristos. Nu mai este nici Iudeu, nici Grec; nu mai este nici rob nici slobod; nu mai este nici parte bărbătească, nici parte femeiască, fiindcă toţi sunteţi una în Hristos Isus. (Galateni 3: 27-28)

Nu tot aşa este în celelalte religii ale lumii. De obicei, femeia este pusă într-o poziţie inferioară şi asuprită. Când au intrat în Kabul în Septembrie 1996, talibanii au anunţat prin Radio Sharia cele 16 decrete ale lor. Primul decret spunea:

1. Interzicerea cu privire la expunerea femeilor. Este interzis şoferilor să ia în maşină femei care nu poartă burka (bucata de materie care acoperă capul şi tot corpul femeii) şi cei care vor încălca această interdicţie vor fi arestaţi. Dacă astfel de femei sunt văzute în stradă, vor fi vizitate casele lor şi soţii vor fi pedepsiţi aspru. Dacă femeile poartă haine care incită sau sunt atractive, şi nu sunt însoţite de un bărbat care să le fie rudă apropiată, şoferul nu are dreptul să le dea voie să între în auto-vehicol. (The Bookseler of Kabul, Asne Seierstad, pag. 84)

Decretul 15 spunea:

15. Este interzis pentru croitori să coase haine femeieşti sau să ia măsurile de la femei. Dacă vor fi găsite în ateliere reviste de modă, croitorii vor fi băgaţi la închisoare. (The Bookseler of Kabul, Asne Seierstad, pag. 86)

Aceasta se făcea în numele religiei şi multe au fost femeile care au fost condamnate la moarte de acest regim groaznic. Este un mare rău când oamenii religioşi se leagă de femei ca să le impună religia inventată de ei ca unora mai slabe. Domnul Isus nu ne învaţă aceasta, ci să ne iubim unii pe alţii, să ne preţuim şi să ne purtăm cu o dragoste ca cea pe care a arătat-o El şi o arată faţă de fiecare din noi.