Ce spune Biblia despre înfiere (adopţie)?

În acest articol vin să răspund la următorul mesaj scurt:

Foarte mult îmi doresc să citesc un articol în care să fie prezentat ce spune Biblia despre înfiere (adopţie), pentru că aceasta este o temă despre care nu se predică în biserici, dar care este foarte actuală în orice timp şi orice ţară.

Prin căderea lui Adam şi a Evei în păcat, acesta a trecut asupra tuturor oamenilor care astfel, prin păcat, au ajuns să fie vrăjmaşii lui Dumnezeu. El vrea să ne împace cu Sine şi să ne înfieze ca să avem parte de moştenirea Fiului Său Isus Hristos. Lucrul acesta este prezentat pe larg în Sfintele Scripturi, dar în acest articol mă voi opri asupra unui pasaj din capitolul 8 al Epistolei lui Pavel către Romani.

Cunosc un cuplu de creştini din Statele Unite ale Americii, care au venit odată în Ucraina la o tabără de copii. Acolo era şi un băiat de la orfelinat pentru care Dumnezeu le-a pus pe inimă o dragoste deosebită şi dorinţa să-l înfieze. Procesul de înfiere a fost foarte anevoios pentru ei şi uneori părea aproape imposibil. Astăzi băiatul este cu ei în urma unor mari, foarte mari eforturi. Cuplul respectiv locuia în Statele Unite ale Americii şi trebuiau să vină de multe ori cu acest prilej în Ucraina, dar pentru că nu puteau veni oricând, au avut nevoie de un agent al înfierii – cineva, un avocat, care i-a reprezentat în toate instanţele pe tot parcursul înfierii.

Noi, toţi creştinii, am fost robi ai păcatului şi am trăit în această robie. Când am auzit chemarea lui Dumnezeu la înfiere, prin Evanghelie, am crezut în Domnul Isus şi Dumnezeu a trimis la noi agentul înfierii noastre, care este Duhul Sfânt. Apostolul Pavel scrie aşa despre aceasta:

Căci toţi cei ce sunt călăuziţi de Duhul lui Dumnezeu sunt fii ai lui Dumnezeu. Şi voi n-aţi primit un duh de robie, ca să mai aveţi frică; ci aţi primit un duh de înfiere, care ne face să strigăm: „Ava! adică: Tată!” (Romani 8:14-15)

Duhul Sfânt care este prezent în viaţa şi în inima fiecărui creştin este cel care ne dă siguranţa înfierii noastre şi ne asigură zilnic despre aceasta, aşa cum scrie în continuare:

Însuşi Duhul adevereşte împreună cu duhul nostru că suntem copii ai lui Dumnezeu. (Romani 8:16)

Este greu să ne închipuim aceasta, dar Dumnezeu ne-a înfiat ca să ne facă împreună moştenitori cu Fiul Lui Isus Hristos, aşa cum spune:

Şi, dacă suntem copii, suntem şi moştenitori: moştenitori ai lui Dumnezeu, şi împreună moştenitori cu Hristos, dacă suferim cu adevărat împreună cu El, ca să fim şi proslăviţi împreună cu El. (Romani 8:17)

Noi suntem împreună moştenitori cu Isus Hristos şi vom avea parte de aceiaşi slavă cu El.

De aceea, Apostolul Pavel scrie:

Eu socotesc că suferinţele din vremea de cum nu sunt vrednice să fie puse alături cu slava viitoare, care are să fie descoperită faţă de noi. (Romani 8:18)

Firea noastră este acum supusă presiunii păcatului din lumea în care trăim şi doar prin ascultare de îndemnurile Duhului Sfânt noi, creştinii, reuşim să trăim o viaţă sfântă şi să nu mai fim robi ai păcatului. Iată de ce spune Cuvântul lui Dumnezeu astfel:

De asemenea, şi firea aşteaptă cu o dorinţă înfocată descoperirea fiilor lui Dumnezeu. Căci firea a fost supusă deşertăciunii – nu de voie, ci din pricina celui ce a supus-o – cu nădejdea însă, că şi ea va fi izbăvită din robia stricăciunii, ca să aibă parte de slobozenia slavei copiilor lui Dumnezeu. Dar ştim că până în ziua de azi, toată firea suspină şi suferă durerile naşterii. Şi nu numai ea, dar şi noi, care avem cele dintâi roade ale Duhului, suspinăm în noi, şi aşteptăm înfierea, adică răscumpărarea trupului nostru. (Romani 8:19-23)

La Romani 9:4, Apostolul Pavel vorbeşte despre poporul Evreu care „au înfierea”, dar au refuzat-o

… pentru că, întrucât n-au cunoscut neprihănirea pe care o dă Dumnezeu, au căutat să-şi pună înainte o neprihănire a lor, însuşi, şi nu s-au supus astfel neprihănirii, pe care o dă Dumnezeu. Căci Hristos este sfârşitul Legii, pentru ca oricine crede în El, să poată căpăta neprihănirea. (Romani 10:3-4)

Ce ai fi făcut în locul lor?

La începutului Evangheliei după Ioan, când este prezentată divinitatea Domnului Isus scrie:

El era în lume, şi lumea a fost făcută prin El, dar lumea nu L-a cunoscut. A venit la ai Săi, şi ai Săi nu L-au primit. Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu; născuţi nu din sânge, nici din voia firii lor, nici din voia vreunui om, ci din Dumnezeu. (Ev. Ioan 1:10-13)

Nu urma exemplul rău al celor care nu L-au primit. Crezi din toată inima ta în El ca şi Mântuitor şi dăruieşte-i Lui viaţa ta.

Am un prieten care împreună cu soţia au înfiat o fetiţă mică din România. La momentul înfierii, acea fetiţă era părăsită, suferea de mal-nutriţie şi nici nu o învăţase nimeni încă să vorbească. Arăta speriată şi foarte bolnăvicioasă. Prietenii noştri au arătat toată dragostea şi afecţiunea faţă de acest copil. Acum fetiţa are mai mult de 10 ani şi este o floare de copil şi mare bucurie pentru părinţi şi pentru toată lumea. Oricând mă întâlnesc cu prietenul şi îl întreb despre fetiţa lor, el vorbeşte cu multă încântare despre ea şi mulţumeşte lui Dumnezeu pentru onoarea care le-a dat-o să aibă acest copil şi prin înfierea ei să arate lumii o imagine a răscumpărării divine pe care o avem toţi în Isus Hristos.