Ce spune Biblia despre fecundarea artificială ”in vitro”?

Fecundarea “in vitro” este fecundarea ovulului în afara organismului şi este cea mai folosită metodă în cazul infertilităţii. În traducere din limba latină “in vitro” înseamnă “în sticlă” şi se referă la eprubetele din sticlă în care sunt fecundate ovulele femeii. Prima dată au folosit această metodă medicii din Anglia în anul 1978. Astfel, prin laparoscopie, se prevalează ovulul de la femeie. Sperma se obţine de la bărbat, dar în multe cazuri, de la băncile de spermă unde sămânţa bărbatului se păstrează congelată. Medicii crează un mediu pe care îl numesc “teren de cultură” şi acolo provoacă fecundarea ovulului de către spermatozoizi. Zigotul uman se păstrează la germinat şi în termenii de la 36 la 56 de ore de la fecuncare, va fi transferat în uterul femeii în nădejdea că va supravieţui. Ce spune Biblia despre fecundarea artificială? În mod direct nimic, pentru că nimeni nu a folosit o astfel de metodă în vremurile când a fost înregistrată revelaţia lui Dumnezeu. Dar Biblia abordează foarte mult subiectul valorii vieţii umane şi, privind la tot ce scrie Sfânta Scriptură, ne putem face concluzii clare în ce priveşte fecundarea “in vitro”.

Fecundarea artificială aduce mai multă moarte decât viaţă

Doar în perioada 1998-1999, doar timp de doi ani, în Marea Britanie 70. 000 embrioni umani au murit pe parcursul aplicării metodei de fertilizare “in vitro” pe când 8. 300 copiii au ajuns să se nască. De la momentul când spermatozoidul fecundează ovulul, de când apare zigotul uman, avem de a face cu o un om a cărui viaţă are exact aceeaşi valoare pe care o are viaţa fiecărui din noi, cei care am ajuns să ne naştem şi să trăim pe acest pământ. Iată o lege din Sfintele Scripturi care ne arată valoarea fetusului:

Dacă se ceartă doi oameni, şi lovesc pe o femeie însărcinată, şi o fac doar să nască înainte de vreme, fără altă nenorocire, să fie pedepsiţi cu o gloabă, pusă de bărbatul femeii, şi pe care o vor plăti după hotărârea judecătorilor. Dar dacă se întâmplă o nenorocire, vei da viaţă pentru viaţă, ochi pentru ochi, dinte pentru dinte, mână pentru mână, picior pentru pircior, arsură pentru arsură, rană pentru rană, vânătaie pentru vânătaie. (Exodul 21: 22-25)

Atât medicii cât şi bărbaţii şi femeile care apelează la ajutorul acestei metode sunt conştienţi din start că merg la conceperea copiilor din care cei mai mulţi vor fi omorâţi. Sunt ei oare conştinenţi şi de faptul că urmează să dea socoteala pentru vieţile copiilor proprii omorâţi?

Fecundarea artificială implică omorul copiilor prin avort

Când se face fecundarea în afara organismului, sunt creaţi mai mulţi embrioni în eprubetă. Astfel, medicii aplică conceperea a mai mulţi embrioni (copiii) “de rezervă”, având în vedere că va supravieţui 1 sau cel mult 2 din 10, adică vor ajunge vii până la naştere. Apoi, mai mulţi embrioni sunt transferaţi în uterul mamei, în speranţa că cel puţin unul din ei se va implanta reuşit. În rezultat, de cele mai multe ori apar sarcini multiple şi apoi medicii recurg la aşa numită “reducţia embrionară” ceea ce înseamnă că o parte din embrioni(copii) sunt eliminaţi (omorâţi), ca să dea şanse de supravieţuire unui sau a doi embrioni. Eliminarea embrionilor din organism este avort şi este omor.

Fecundarea artificială implică tratament antiuman faţă de copiii proprii prin condamnare la închisoare

Ce om normal ar accepta să-şi trimită copilul la închisoare? Nici nu poate cuiva să-i treacă prin cap acest lucru. În pregătire pentru însămânţarea artificială, medicii caută să obţină un număr mare de embrioni. Apoi, aceşti embrioni (oameni care au viaţă) o parte mică sunt transferaţi în uterul mamei, iar o altă parte vor fi păstraţi ca şi rezervă pentru un viitor tratament sau experienţă. Aceşti embrioni sunt păstraţi în stare congelată şi pot fi ţinuţi aşa pentru o lungă perioadă.

Fecundarea artificială este o încercare de a schimba planul lui Dumnezeu

În Biblie este scris că Dumnezeu este cel ce face pe o femeie să nască sau să fie stearpă, adică să nu poată naşte copii. Acelaşi lucru se aplică şi bărbaţilor. De aceea, este bine să realizăm lucrul acesta şi să primim atât copii cât şi imposibilitatea de a avea proprii copii ca pe un lucru ce vine de la Dumnezeu. Apoi, tot în Biblie este relatat despre multe femei care au fost sterile pentru o perioadă de viaţă şi apoi Dumnezeu le-a dat copii, aşa cum scrie în Cartea Psalmilor:

El dă o casă celei ce era stearpă, face din ea o mamă veselă în mijlocul copiilor ei. Lăudaţi pe Domnul! (Psalmul 113: 9)

Când oamenii au aşteptat cu răbdare până Dumnezeu a lucrat în vieţile lor şi le-a dat copii, au avut doar bucurii şi binecuvântări. Aşa a fost în viaţa Rahelei, Anei, Elizabetei, etc.

Biblia ne relatează însă şi cazuri când cineva a vrut să ajute pe Dumnezeu şi au recurs la o metodă de concepere a copilului în afara corpului femeii care făcea parte din legământul de căsătorie, ceva similar fecundării “in vitro” şi aceasta le-a adus suferinţe mari. Aşa a procedat Sara, care era sterilă şi căreia Dumnezeu i-a făgăduit că va avea un fiu. Iată ce a făcut ea:

Şi Sarai a zis lui Avram: “Iată, Domnul m-a făcut stearpă; intră, te rog, la roaba mea, poate că voi avea copii de la ea. ” Avram a ascultat cele spuse de Sarai. Atunci Sarai, nevasta lui Avram, a luat pe Egipteanca Agar, roaba ei, şi a dat-o de nevastă bărbatului său Avram, după ce Avram locuise ca străin zece ani în ţara Canaan. El a intrat la Agar, şi ea a rămas însărcinată. Când s-a văzut ea însărcinată, a privit cu dispreţipe stăpână-sa. (Genesa 16: 2-4)

Acesta a fost doar inceputul problemelor. Mai târziu au venit multe alte probleme şi de la Agar, şi de la Ismael care s-a născut şi problemele de atunci s-au extins până în ziua de azi asupra poporului Israel. Totdeauna când vrem să-L ajutăm pe Dumnezeu cu “invenţiile” noastre, vom avea de suferit mult. Dumnezeu însă şi-a ţinut promisiunea şi Sarai a născut un copil al ei, din trupul ei, care a moştenit făgăduinţele lui Dumnezeu. În cazul Sarei însă, ea nu a omorât pe nici unul din copiii ei.

Când oamenii în disperare după copii acceptă pentru a avea unul să-şi omoare mulţi alţi copii ai lor, păcatele acestea nu vor rămâne nepedepsite. Iar însămânţarea artificială nu poate fi făcută fără a aplica aceste omoruri ale propriilor copiii care sunt în stare de embrioni.

Fecundarea artificială implică cel mai sălbatic genocid

În Marea Britanie, în perioada 1991-1998, din cei 750. 000 de embrioni care au fost creaţi prin fertilizare artificială, 237. 000 au fost distruşi, iar 48. 000 au fost donaţi pentru cercetare. Sunt cunoscute cazurile când embrionii ce erau în surplus au fost folosiţi pentru obţinerea produselor cosmetice. Când i-am spus soţiei mele aceasta, ea a spus: “Nici fasciştii nu au procedat în felul acesta…”. De altfel, este bine cunoscut că fasciştii în lagărele de concentrare căutau să folosească totul în economia lor: cenuşa oamenior arşi o foloseau ca şi îngrăşăminte minerale pentru a creşte varză, părul îl foloseau pentru a face perne, din piele de oameni făceau mănuşi şi din grăsimea lor săpun. Am văzut aceste produse la muzeul războiului din Kiev. Cum poate cineva care a recurs la fecundarea artificială să doarmă liniştit când ştie că o parte din copii lui vor fi congelaţi sau distruşi, sau donaţi pentru cercetări, sau utilizaţi pentru obţinerea produselor cosmetice?

Dumnezeu va cere socoteala de la toţi cei vinovaţi de crima “in vitro”

Cea mai cunoscută de oameni din cele zece porunci este “Să nu ucizi! ”. Dumnezeu mai spune despre valoarea vieţilor acelor copii care au fost omorâţi ca şi rezultat al experimentului fecundării “in vitro”:

Căci voi cere înapoi sângele vieţilor voastre; îl voi cere înapoi de la orice dobitoc; şi voi cere înapoi viaţa omului din mâna omului, din mâna oricărui om, care este fratele lui. Dacă varsă cineva sângele omului, şi sângele lui să fie vărsat de om; căci Dumnezeu a făcut pe om după chipul Lui. (Genesa 9: 5-6)

În Republica Moldova procedura de însămânţare artificială se efectuază cum pretind specialiştii “cu succes” de 10 ani şi cuplurile plătesc pentru aceasta 1500 dolari SUA. Sunt oare conştienţi medicii şi părinţii care apelează la această metodă despre valoarea vieţii copiilor proprii pe care îi supun la experimente şi apoi îi omoară? Sunt ei oare conştienţi de faptul că vor da socoteala înaintea lui Dumnezeu? Precum Dumnezeu în Biblie, tot aşa şi Biserica condamnă această practică a morţii.

Şi care este soluţia pentru cuplurile ce nu pot avea copii?

Să înfieze copiii orfani. Astfel vor salva vieţile şi viitorul orfanilor şi nu vor da naştere copiilor proprii pentru a-i omorâ pe cei mai mulţi. Iată ce spune Scriptura despre aceasta:

Religiunea curată şi neîntinată, înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, este să cercetăm pe orfani şi pe văduve în necazurile lor, şi să ne păzim neîntinaţi de lume. (Iacov 1: 27)

A cerceta în acest context înseamnă a fi implicat deplin în viaţa cuiva care are nevoie să fie sprijinit, să fie ajutat. Primul în această listă este trecut orfanul şi cel ce are milă de orfan şi îl ajută, îl sprijină, îl ridică, dă dovadă de o adevărată credinţă în Dumnezeu. O foarte frumoasă mărturie vor avea înaintea lui Dumnezeu şi înaintea oamenilor cei ce au milă de orfani, care îi înfiază şi apoi le dau un viitor şi o nădejde. Dumnezeu să ne ajute să privim la valoarea vieţii umane tot aşa cum o priveşte El.