Ce înseamnă expresia „femeia să înveţe în tăcere”? (1 Timotei 2:11-12)

Scopul pe care mi l-am propus la crearea acestui site a fost şi este să răspund la toate întrebările cu ce este scris în Biblie, nu cu păreri omeneşti şi fără să depăşesc ce este scris în Cuvântul lui Dumnezeu.

Contextul imediat!

Ca să înţelegem mai bine aceste două versete, este important să le privim în contextul lor imediat. Apostolul Pavel i-a scris ucenicului său Timotei această epistolă plină de instrucţiuni ca el să ştie cum să-i înveţe pe oamenii de toate categoriile din Biserică. Cu privire la femei i-a scris astfel:

Vreau, de asemenea, ca femeile să se roage îmbrăcate în chip cuviincios, cu ruşine şi sfială; nu cu împletituri de păr, nici cu aur, nici cu mărgăritare, nici cu haine scumpe, ci cu fapte bune, cum se cuvine femeilor care spun că sunt evlavioase. Femeia să înveţe în tăcere, cu toată supunerea. Femeii nu-i dau voie să înveţe pe alţii, nici să se ridice mai presus de bărbat, ci să stea în tăcere. Căci întâi a fost întocmit Adam, şi apoi Eva. Şi nu Adam a fost amăgit; ci femeia, fiind amăgită, s-a făcut vinovată de călcarea poruncii. Totuşi ea va fi mântuită prin naşterea de fii, dacă stăruie cu smerenie în credinţă, în dragoste şi în sfinţenie. (1 Timotei 2: 9-15)

Dacă nu luăm în consideraţie contextul întregii Epistole 1 a lui Pavel către Timotei şi a întregii Biblii, doar din acest pasaj pot fi deduse două concluzii greşite şi periculoase:

1. Femeile nu au voie categoric să vorbească în Biserică
2. Femeile nu au voie categoric să dea învățătură în Biserică
3. Femeile pot fi mântuite doar dacă dau naştere la copii. Deci, potrivit acestei interpretări rupte din context, femeile care nu au născut copiii şi fetele nu pot fi mântuite.

Categoric nu putem accepta o astfel de interpretare, de aceea, vom privi întreg pasajul în contextul cărţii, dar până atunci, să punctăm câteva lucruri care devin absolut clare din paragraful biblic care conţine versetele ce au provocat întrebarea şi anume:

• Se pune accentul pe un comportament cuviincios din partea femeilor
• Comportamentul acesta cuviincios trebuie să se manifeste în vestimentaţie şi în felul cum se raportează la ceilalţi oameni. De altfel, felul cum ne îmbrăcăm tot ţine de raportarea noastră la ceilalţi oameni.
• Comportamentul cuviincios se va manifesta în relaţia cu soţul şi anume, într-o atitudine de supunere.
• Faptul că este folosit exemplul lui Adam şi Eva indică la aceea că se vorbeşte despre supunere faţă de soţ.

Ce înseamnă “în tăcere”?

Cuvântul tradus în română “tăcere” este grecescul hesuhia şi are sensul de linişte, sau odihnă, dar mai ales este folosit ca şi opusul tulburării şi dezordinii. Când îi învăţa pe creştinii din Tesalonic cu privire la atitudinea corectă faţă de muncă şi faţă de cei ce trăiesc în neorânduială, adică nu lucrează nimic şi se ţin de nimicuri, Apostolul Pavel foloseşte cuvântul hesuhia şi le spune:

Îndemnăm pe oamenii aceştia şi-i sfătuim, în Domnul nostru Isus Hristos, să-şi mănânce pâinea lucrând în linişte. (2 Tesaloniceni 3: 12)

Evident că nu le spune să lucreze într-o totală tăcere, fără să deschidă gura, ci să nu creeze dezordine şi neorânduială.

Un alt exemplu este în Faptele Apostolilor, atunci când căpitanul roman a reuşit să-l scoată pe Apostolul Pavel din mâinile Iudeilor care aveau să-l omoare. Versetul ne spune:

După ce i-a dat voie căpitanul, Pavel a stat în picioare pe trepte şi a făcut semn norodului cu mâna. S-a făcut o mare tăcere, şi Pavel le-a vorbit în limba evreiască astfel: (Faptele apostolilor 21: 40)

Aici cuvântul “tăcere” este folosit în sens de încetare a zarvei şi dezordinii cu scop să asculte. Tot în acest sens scrie şi următorul verset unde cuvântul hesuhia este tradus cu “linişte”:

Când au auzit ei că le vorbeşte în limba evreiască, au ţinut şi mai multă linişte. Şi Pavel a zis: (Faptele apostolilor 22: 2)

Având în vedere toate cele scrise mai sus şi felul cum era folosit cuvântul hesuhia, când Apostolul Pavel zice: “Femeia să înveţe în tăcere” se referă la o atitudine de cumpătare, de supunere, fără să creeze dezordine şi tulburare şi nicicum la o muţenie totală pe care unii au încercat să le-o impună femeilor în Biserică.

Tot în acest context îşi găseşte înţelesul şi porunca lui Pavel: “Femeii nu-i dau voie să înveţe pe alţii”. Nu poate să înveţe pe alţii cineva care nu ştie să se poarte cuviincios, să asculte în linişte pe cei ce vorbesc şi să se supună autorităţii sub care l-a pus Dumnezeu. Adevărul acesta se aplică în aceeaşi măsură femeilor şi bărbaţilor.

Cine nu se califică nu poate învăţa pe alţii!

O altă problemă care exista în Efes, locul unde se afla Timotei când i-a scris Pavel Epistola I, era atitudinea unor văduve tinere, care tot făceau parte din Biserică şi despre care Apostolul scrie astfel:

Totodată se deprind să umble fără nicio treabă din casă în casă; şi nu numai că sunt leneşe, dar sunt şi limbute şi iscoditoare, şi vorbesc ce nu trebuie vorbit. (1 Timotei 5: 13)

Ce ar fi putut să înveţe pe alţii aceste văduve care nu se purtau cuviincios şi care vorbesc ce nu trebuie vorbit? Acelaşi lucru se aplică şi bărbaţilor şi oricui altuia, în aceeaşi măsură dacă vorbeşte ce nu trebuie vorbit. Nu poate să înveţe pe alţii un om care nu are un comportament potrivit cu învăţătura sănătoasă a Sfintelor Scripturi şi care vorbeşte ce nu trebuie vorbit. De altfel, tot în această primă epistolă către Timotei, Apostolul Pavel mai spune încă de la început:

După cum te-am rugat, la plecarea mea în Macedonia, să rămâi în Efes, ca să porunceşti unora să nu înveţe pe alţii altă învăţătură şi să nu se ţină de basme şi de înşirări de neamuri fără sfârşit, care dau naştere mai mult la certuri de vorbe decât fac să înainteze lucrul lui Dumnezeu prin credinţă, aşa fac şi acum. (1 Timotei 1: 3-4)

De data aceasta, cum vedem, porunca să nu înveţe pe alţii este aplicată tuturor (şi bărbaţilor) care nu se califică pentru aceasta.

Femeile duhovniceşti să înveţe pe alţii!

Dacă înţelegem contextul Bisericii din Efes şi al problemelor pe care le aveau când a spus Apostolul Pavel ca femeia să nu înveţe, vom înţelege că el nu a fost împotriva slujirii femeilor în calitate de învăţători în Trupul lui Hristos. Tot el a scris în Epistola către Tit astfel:

Spune că femeile în vârstă trebuie să aibă o purtare cuviincioasă, să nu fie nici clevetitoare, nici dedate la vin; să înveţe pe alţii ce este bine, ca să înveţe pe femeile mai tinere să-şi iubească bărbaţii şi copiii; să fie cumpătate, cu viaţa curată, să-şi vadă de treburile casei, să fie bune, supuse bărbaţilor lor, pentru ca să nu se vorbească de rău Cuvântul lui Dumnezeu. (Tit 2: 3-5)

Astfel, femeile duhovniceşti sunt îndemnate deopotrivă cu bărbaţii să înveţe poporul Domnului din Cuvântul Său.

Eu îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru felul cum le-a folosit pe două femei evlavioase ca să mă înveţe din Cuvântul Său. Kay Arthur este autoarea manualelor excepţionale de studiere a Bibliei după metoda inductivă, iar Mia Oglice, pe lângă faptul că a tradus aceste manuale împreună cu soţul ei Costel Oglice, m-ă învaţă învăţătura sănătoasă a Cuvântului lui Dumnezeu încă din vara anului 1992. Însoţind cuplul Oglice în călătoriile misionare, am avut privilegiul să urmăresc de aproape la sora Mia Oglice, un curaj şi o dedicare despre care am citit doar pe paginile Noului Testament. Sunt foarte recunoscător Domnului pentru harul care mi l-a dat să învăţ de la aceste femei sfinte.