Ce este în inima ta!

  ² Adu-ţi aminte de tot drumul pe care te-a călăuzit Domnul, Dumnezeul tău, în timpul acestor patruzeci de ani în pustie, ca să te smerească şi să te încerce, ca să-ţi cunoască pornirile inimii şi să vadă dacă ai să păzeşti sau nu poruncile Lui.

  ⁵ Recunoaşte dar în inima ta că Domnul, Dumnezeul tău, te mustră cum mustră un om pe copilul lui. ( Deuteronomul  8:2,5)

   În viaţă noi ne întîlnim cu diverse circumstanţe, şi  într-un fel, sau altul reacţionăm la ele. Dar ce trebuie să ţinem minte? Cel mai important lucru, nu este situaţia, dar felul cum reacţionăm la ea. Circumstanţele prin care trecem, nu creează emoţiile noastre, ci ne arată emoţiile, care există.

   Pliculeţele de ceai nu vor oferi aroma, pînă ce nu vor fi introduse în apă fierbinte, aşa este şi în viaţa noastră , felul cum noi reacţionăm la circumstanţele vieţii, ne arată ce este în inima noastră... Eşti  gata să te înveţi smerirea, cînd Dumnezeu te învaţă? Ai dorinţa să păzeşti poruncile Lui Dumnezeu? Siguranţă: eu pot trece peste tot prin Isus, Care îmi dă putere? Sau murmur în nevoi, mormăială, nemulţumire că nu este satietate, abundenţă, prosperitate? Învinuire la adresa Lui Dumnezeu, oamenilor?

    Noi decidem dacă se merită să ne supărăm, să ne gîndim ceva rău despre cineva, să ne încredem în cineva, sau să nu facem asta, dacă vom susţine stăruinţele cuiva, sau le vom distruge, să avem prieteni, sau să rămînem cu noi înşine, şi cu ambiţiile noastre. Noi decidem dacă voim să ne smerim, să păzim poruncile Lui Dumnezeu, să învăţăm de la Dumnezeu, sau nu.

    Să ne gîndim ce este înăuntrul “pliculeţului nostru de ceai” înăuntrul sufletului nostru. Ce se manifestă cînd el ajunge în “apa fierbinte” circumstanţe …?  Ce “aromă” se elimină?  Aceasta este ceea ce Tatăl Ceresc aşteaptă de la mine? Văd în aceste greutăţi ceva care lucrează spre binele meu? În ce constă? Ce învăţătură Domnul mi-a predat? Ce am învăţat? Ce nu este bun în inima mea? Dar ce este bun în inima mea?

   Să ţinem minte că Dumnezeul nostru ne învaţă, precum un tată îşi învaţă fiul!

    Să lăsăm ca greutăţile din viaţa noastră  să se transforme în mărturia noastră, precum a fost şi în viaţa lui David.  ⁷¹ Este spre binele meu că m-ai smerit, ca să învăţ orânduirile Tale.                          ( Psalmul 119:71)!

-        Dumnezeul şi Stăpînul meu, Îţi mulţumesc pentru Domnul nostru Isus Hristos, Care îmi dă putere, cînd Tu mă smereşti şi mă înveţi să mă supun! Ajută-mă să-L las pe Isus să lucreze în mine şi prin mine în tot timpul cînd mă înveţi!

   Lasă ca greutăţile din viaţa mea să fie o mărturie, că Tu eşti plin de bunătate faţă de mine! În Numele Domnului nostru Isus Hristos m-am rugat. Amin.