Ce este aroganţa?

https: //moldovacrestina. md/aroganta-definitie-manifestare/

16 iulie 2009

Zilele acestea, când a trebuit să mustru un adolescent pentru purtarea lui arogantă a încercat să mă convingă în fel şi chip că nu este aşa, că alţii sunt vinovaţi, că nu-l înţeleg şi, până la urmă, a spus că el nici nu înţelege ce este aroganţa şi cum se manifestă. Mi s-a părut că mă întreabă destul de sincer şi chiar nu înţelege, pentru că au mai fost câteva cazuri înainte când a fost nevoie să confrunt alţi tineri cu privire la aroganţă şi mi-au spus să le explic ce este aceasta şi cum se manifestă. Să începem cu…

Dicţionarul Explicativ al Limbii Române dă următoarea definiţie:

AROGÁNŢĂ Atitudine exagerat de mândră şi de dispreţuitoare, pe care o ia cineva care se crede mai presus decât alţii, atribuindu-şi drepturi care nu i se cuvin; trufie insultătoare, obrăznicie, înfumurare.

Vechiul Testament a fost scris în limba Ebraică şi o mică porţiune în limba Aramaică. În limba Ebraică cel arogant este numit Ga’ayon şi în traducere înseamnă mândru sau trufaş. Iată un text unde este folosit cuvântul respectiv:

Ai milă de noi, Doamne, ai milă de noi, căci suntem sătui de dispreţ; ne este sătul sufletul de batjocurile celor îngâmfaţi, de dispreţul celor trufaşi. (Psalmul 123:3-4)

Deci, omul arogant este trufaş, îngâmfat şi batjocoreşte pe alţii cu dispreţ.

Chiar dacă unii oameni, mai ales tineri, se complac in atitudinea de aroganţă şi le pare că doar aşa se pot afirma în faţa altora, Dumnezeu spune că urăşte o astfel de atitudine. Iată textul Biblic:

Frica de Domnul este urârea răului; trufia şi mândria, purtarea rea şi gura mincinoasă, iată ce urăsc eu. (Proverbe 8:3)

Chiar dacă se trăgeau din aceeaşi patriarhi cu Israel, poporul Moab s-au purtat cu multă trufie şi aroganţă faţă de Israel. Proorocul Isaia a scris astfel despre Moab:

Auzim îngâmfarea mândrului Moab, fudulia şi fala lui, trufia şi lăudăroşia lui. (Isaia 16:6)

Alte manifestări ale aroganţei sunt îngâmfarea, fudulia, fala şi lăudăroşia.

În cartea proorocului Ezechiel, Dumnezeu spune astfel despre Împărăţia de nord a lui Israel:

Iată care a fost nelegiuirea surorii tale Sodoma: era îngâmfată, trăia în belşug şi într-o linişte nepăsătoare, ea şi fiicele ei, şi nu sprijinea mâna celui nenorocit şi celui lipsit. (Ezechiel 16:9)

Când odată a fost învinuit de faptul că ucenicii lui mănâncă cu mâinile nespălate, Domnul Isus i-a mustrat pe cei ce-L acuzau pentru religia lor făţarnică arătând că toate lucrurile le făceau doar de ochii lumii.

În urmă, a chemat din nou noroadele la Sine şi le-a zis: „Ascultaţi-Mă toţi şi înţelegeţi. Afară din om nu este nimic care, intrând în el, să-l poată spurca; dar ce iese din om aceea-l spurcă. Dacă are cineva urechi de auzit, să audă.” După ce a intrat în casă, pe când era departe de norod, ucenicii Lui L-au întrebat despre pilda aceasta. El le-a zis: „Şi voi sunteţi aşa de nepricepuţi? Nu înţelegeţi că nimic din ce intră în om de afară nu-l poate spurca? Fiindcă nu intră în inima lui, ci în pântece, şi apoi este dat afară în hazna.” A zis astfel, făcând toate bucatele curate. El le-a mai zis: „Ce iese din om aceea spurcă pe om. Căci dinăuntru, din inima oamenilor, ies gândurile rele, preacurviile, curviile, uciderile, furtişagurile, lăcomiile, vicleşugurile, înşelăciunile, faptele de ruşine, ochiul rău, hula, trufia, nebunia. Toate aceste lucruri rele ies dinăuntru şi spurcă pe om.” (Marcu 7:4-23)

Deci, împreună cu celelalte lucruri rele merge şi trufia, adică aroganţa, care spurcă pe om şi îi afectează întreaga lui viaţă şi relaţiile cu oamenii şi cu Dumnezeu.

În capitolul 1 din Epistola către Romani, Apostolul Pavel prezintă starea decăzută de păcat în care se află omenirea şi scrie:

Fiindcă n-au căutat să păstreze pe Dumnezeu în cunoştinţa lor, Dumnezeu i-a lăsat în voia minţii lor blestemate, ca să facă lucruri neîngăduite. Astfel, au ajuns plini de orice fel de nelegiuire, de curvie, de viclenie, de lăcomie, de răutate; plini de pizmă, de ucidere, de ceartă, de înşelăciune, de porniri răutăcioase; sunt şoptitori, bârfitori, urâtori de Dumnezeu, obraznici, trufaşi, lăudăroşi, născocitori de rele, neascultători de părinţi, fără pricepere, călcători de cuvânt, fără dragoste firească, neînduplecaţi, fără milă. Şi, măcar că ştiu hotărârea lui Dumnezeu, că cei ce fac asemenea lucruri sunt vrednici de moarte, totuşi, ei nu numai că le fac, dar şi găsesc de buni pe cei ce le fac. (Romani 1:8-32)

La începutul capitolul 3 din a II Epistolă către Timotei, Apostolul Pavel scrie despre calităţile celor care în zilele din urmă vor pretinde doar că sunt creştini şi zice:

Vreau să devin ucenic Mai am întrebări

Să ştii că în zilele din urmă vor fi vremuri grele. Căci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, lăudăroşi, trufaşi, hulitori, neascultători de părinţi, nemulţumitori, fără evlavie, fără dragoste firească, neînduplecaţi, clevetitori, neînfrânaţi, neîmblânziţi, neiubitori de bine, vânzători, obraznici, îngâmfaţi; iubitori mai mult de plăceri decât iubitori de Dumnezeu; având doar o formă de evlavie, dar tăgăduindu-i puterea. Depărtează-te de oamenii aceştia. (2 Timotei 3:1-5)

Mai scrie aici să ne depărtăm de oamenii aceştia, pentru că aroganţa lor ne poate afecta şi pe noi pentru că este o calitate rea şi molipsitoare.

Invit cititorul să scrie la comentarii exemple actuale sau biblice care arată ce este şi cum se manifestă aroganţa.