CÂND ÎNCERCAREA SE FINALIZEAZĂ CU MOARTE?

“Nimeni, când este ispitit, să nu zică: „Sunt ispitit de Dumnezeu.” Căci Dumnezeu nu poate fi ispitit ca să facă rău şi El Însuşi nu ispiteşte pe nimeni.

Ci fiecare este ispitit când este atras de pofta lui însuşi şi momit.

Apoi pofta, când a zămislit, dă naştere păcatului; şi păcatul, odată făptuit, aduce moartea” (Iacov 1:13-15)

Încercarea, greutățile vieții, au ca scop, să ne curețe de orice nelegiuire, să ne ofere o tărie neclintită, și să ne desăvârșească pe deplin. Dar dacă nu vom răbda și nu vom învinge greutățile vieții prin încrederea în Domnul, atunci putem să coborâm la nivelul încrederii în firea noastră pământească și în poftele ei. Dar ispita de a păcătui și poftele rele duc la moarte. Păcatul aduce ca roadă moartea. Această cale este foarte periculoasă. Oare nu te afli pe o astfel de cale?

Una dintre ispite, care duc la moarte, după cum zice Iacov – SCUZELE PENTRU DORINȚELE PĂCĂTOASE!

“Nimeni, când este ispitit, să nu zică: „Sunt ispitit de Dumnezeu.” Căci Dumnezeu nu poate fi ispitit ca să facă rău şi El Însuşi nu ispiteşte pe nimeni” (versetul 13).

Cei care cădeau în păcate, aduceau niște scuze foarte simple: “Păcătuiesc, pentru că Domnul mă ispitește, El este mai puternic decât mine, nu pot să mă împotrivesc Lui, de aceea nu am o altă cale de scăpare. Nu am de ales, nu am alternative, decât doar să cad în ispită”. Tot astfel procedează și cel care se scuză cu dorința lui păcătoasă, învinuiește pentru căderea sa, împrejurările grele din viață, pe alți oameni, care îl provoacă, pe diavol și îngerii lui, pe faptul că nu poți trăi într-o lume plină de rele și să nu păcătuiești. Omul întotdeauna a fost un maestru de a da vina pe alții. Epistola lui Iacov ne interzice să facem aceasta, “Căci Dumnezeu nu poate fi ispitit, să facă rău şi El Însuşi nu ispiteşte pe nimeni”. Dumnezeu nu poate să fie sursa ispitei păcătoase, deoarece ea este împotriva Ființei sale, a naturii Sale. Iacov ne zice: “Ci fiecare este ispitit când este atras de pofta lui ÎNSUȘI şi momit”!

Deci încercarea, de a da vina pentru păcatul înfăptuit pe Domnul – autoînșelare, o scuză înșelătoare, a acelora, care au cedat în fața ispitei. Dacă vei începe să gândești că ispita prin care treci este mai puternică decât tine, este mai presus de puterile tale, atunci ești în drum spre păcatul, care te va duce la moarte.

Nu te afli pe un astfel de drum? Nu dați vina pe Domnul, pentru căderile și ispitele voastre?

Doamne, nu-mi permite să fug de răspundere, precum Adam, care a dat vina pe soția sa, și pe Tine, pentru păcatul său, zicând: “Femeia pe care mi-ai dat-o, mi-a dat să mănânc din pom, și am mâncat”. Doamne, merg la harul Tău, care doar el poate să mă facă curat și să mă păstreze curat! Îți mulțumesc, pentru acces liber la el, în chipul Domnului Iisus Hristos! În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh mă rog, amin.

Traducere: Repalov Veaceslav