CÂND ÎN VIAȚĂ VIN NECAZURI...

În lumea noastră este plăcut să te crezi independent, să te bizui doar pe sine însuși. “Eu sunt stăpânul soartei mele, căpitanul sufletului meu” – aceasta este deviza societății contemporane. Firea noastră păcătoasă ne impune să gândim precum lumea. Ne bizuim pe propria înțelegere a Bibliei, pe propria abilitate de a negocia, pe experiența noastră în slujire, chiar și pe propria facere de bine și morală. Aceasta este acea parte a firii noastre, pe care Domnul nu o poate lăsa fără supraveghere.

Iisus a zis: “…căci, despărţiţi de Mine, nu puteţi face nimic” (Ioan 15:5). Pentru ca să înțelegem acest lucru, Dumnezeu ne trece în viață prin diferite încercări. În întristări Dumnezeu dorește să ne învețe să ne bizuim pe El, ci nu pe noi înșine. Chiar și apostolul Pavel a trecut prin așa greutăți, încât a fost la capătul puterilor omenești, când a avut “sentință de moarte”. El a recunoscut în așa momente de criză din viața sa, că astfel de încercări au fost date, “…pentru ca să ne punem încrederea nu în noi înşine, ci în Dumnezeu, care înviază morţii” (2 Corinteni 1:9). Domnul a permis ca apostolul Pavel și cei care îl însoțeau, să aibă parte de așa împrejurări, care i-a făcut să gândească că trebuie să moară. Nu aveau de unde să aștepte ajutorul – doar de la Dumnezeu. Și obținând această experiență de smerire față de Domnul, ei au experimentat izbăvirea Sa. Dumnezeu i-a păzit viața lui Pavel și a celor care îl însoțeau, deoarece El – “Părintele îndurărilor şi Dumnezeul oricărei mângâieri” (2 Corinteni 1:3). Dumnezeu oferă harul Său celor ce se smeresc. “Dumnezeu stă împotriva celor mândri, dar dă har celor smeriţi. Supuneţi-vă dar lui Dumnezeu… Apropiaţi-vă de Dumnezeu şi El Se va apropia de voi…” (Iacov 4:6-8). Căci Domnul Îşi întinde privirile peste tot pământul ca să sprijine pe aceia a căror inimă este întreagă a Lui (2 Cronici 16:9).

Fie ca Domnul să-Și întindă privirile, pentru a vă sprijini! Despre aceasta mă rog.

Dacă Dumnezeu v-a dori să vă folosească, El v-a pune în calea voastră așa greutăți, care vă vor oferi experiența de a vă bizui doar pe El!

Orice s-ar întâmpla, indiferent de ce fel de sentință la moarte vom avea parte, dacă Domnul va voi, să ne bizuim nu pe noi înșine, ci pe Dumnezeu, Care înviază din morți!

Rugăciune:

Dragă Dumnezeu! Mă închin în fața îndurării tale de Tată și a mângâierii tale Dumnezeiești! Mă smeresc în fața puterii Tale asupra tuturor lucrurilor. Îți mulțumesc, că pot să-mi pun toată speranța vieții în Tine! Dăruiește-mi mila Ta și mângâierea Ta, pentru ca să nu fiu amărât, ci să mă predau pe deplin Ție. Fie ca privirea Ta să fie întinsă spre mine, pentru ca să mă sprijinești. Te rog aceasta în Numele Domnului și Salvatorului Iisus Hristos. Amin.

Traducere: Repalov Veaceslav

Pentru a experimenta puterea Lui Dumnezeu, trebuie să-ți recunoști slăbiciunea!