Asertivitatea sau Cum trebuie să răspundeţi fiecăruia ? Coloseni 4.2-6, Luca 20.27-40

Categorie: Studiu biblic

Cum trebuie să răspund oamenilor diferiţi cu care am de-a face ?

Credincioşilor din Colose, apostolul Pavel le-a scris :

„Vorbirea voastră să fie

• totdeauna cu har,
• dreasă cu sare, ca
• să ştiţi cum trebuie să răspundeţi fiecăruia”.
• (Coloseni 4 : 2 – 6)

Asertivitatea este o : „Caracteristică a unei persoane care îşi exprimă cu uşurinţă punctul de vedere şi interesele, fără anxietate, fără a le nega pe ale celorlalţi”. (Dex)

Cum a răspuns Domnul Isus, (aflat în situaţii diferite de viaţă), atunci când a trebuit să răspundă unor întrebări ?

„Unii din saduchei, care zic că nu este înviere, s-au apropiat şi au întrebat pe Isus : „Învăţătorule, iată ce ne-a scris Moise : „Dacă moare fratele cuiva, având nevastă, dar fără să aibă copii, fratele lui să ia pe nevasta lui şi să ridice urmaş fratelui său.”

Au fost, dar, şapte fraţi. Cel dintâi s-a însurat, şi a murit fără copii. Pe nevasta lui, a luat-o al doilea ; şi a murit şi el fără copii. A luat-o şi al treilea şi tot aşa toţi şapte ; şi au murit fără să lase copii. La urma tuturor, a murit şi femeia. Deci, la înviere, nevasta căruia dintre ei va fi femeia ? Fiindcă toţi şapte au avut-o de nevastă.”

Isus le-a răspuns : „Fiii veacului acestuia se însoară şi se mărită ; dar cei ce vor fi găsiţi vrednici să aibă parte de veacul viitor şi de învierea dintre cei morţi, nici nu se vor însura, nici nu se vor mărita.

Pentru că nici nu vor putea muri, căci vor fi ca îngerii. Şi vor fi fiii lui Dumnezeu, fiind fii ai învierii. Dar că morţii învie, a arătat însuşi Moise, în locul unde este vorba despre „Rug” când numeşte pe Domnul : „Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov.”

Dar Dumnezeu nu este un Dumnezeu al celor morţi, ci al celor vii, căci pentru El toţi sunt vii.” Unii din cărturari au luat cuvântul şi au zis : „Învăţătorule, bine ai zis.” Şi nu mai îndrăzneau să-I mai pună nicio întrebare”. (Luca 20 : 27 – 40)

Din acestă întâmplare putem observa cât contează :

• Părerea preconcepută ;
• Întrebarea (care vine din prisosul inimii) ;
• Răspunsul (dat în funcţie de om şi de atitudinea inimii lui).

Exemple de situaţii de viaţă şi de întrebări care I-au fost puse Domnului Isus

I. Domnul Isus a avut de-a face cu oameni diferiţi :

• unii care erau sinceri, (chiar nu ştiau anumite lucruri) :
  • Evanghelia după Matei 18 : 1 „În clipa aceea, ucenicii s-au apropiat de Isus şi L-au întrebat : „Cine este mai mare în Împărăţia cerurilor ?”
  • Evanghelia după Marcu 4 : 10 „Când a fost singur, cei ce erau în jurul Lui împreună cu cei doisprezece L-au întrebat despre pilde”.
  • Evanghelia după Marcu 9 : 28 „Când a intrat Isus în casă, ucenicii Lui L-au întrebat deoparte : „Noi de ce n-am putut să scoatem duhul acesta?”
  • Evanghelia după Marcu 10 : 10 – 12 „În casă, ucenicii L-au întrebat iarăşi asupra celor de mai sus. 11 El le-a zis: „Oricine îşi lasă nevasta şi ia pe alta de nevastă preacurveşte faţă de ea; 12 şi dacă o nevastă îşi lasă bărbatul şi ia pe altul de bărbat preacurveşte”. Nici ei nu ştiau dar L-au întrebat sinceri fiind, alţii Îi puseseră întrebarea doar pentru a-L ispiti ! (A se vedea Matei 19 : 3 – 16)
  • Exemplu din Evanghelia după Marcu 10:2 „Au venit la El fariseii; şi, ca să-L ispitească, L-au întrebat dacă este îngăduit unui bărbat să-şi lase nevasta”.
  • Evanghelia după Marcu 10 : 17 „Tocmai când era gata să pornească la drum, a alergat la El un om, care a îngenuncheat înaintea Lui şi L-a întrebat: „Bunule Învăţător, ce să fac ca să moştenesc viaţa veşnică?” … 21 Isus S-a uitat ţintă la el, l-a iubit şi i-a zis: „Îţi lipseşte un lucru; du-te de vinde tot ce ai, dă la săraci, şi vei avea o comoară în cer. Apoi vino, ia-ţi crucea şi urmează-Mă”.
• alţii erau vicleni, urmăreau scopuri ascunse. Credeau probabil că vrea să le ia locul. Alţii voiau să- L facă de râs în public  … A se vedea exemplul din acest text.
  • Evanghelia după Matei 21 : 23 – 24 „Isus S-a dus în Templu; şi, pe când învăţa norodul, au venit la El preoţii cei mai de seamă şi bătrânii norodului şi I-au zis: „Cu ce putere faci Tu lucrurile acestea şi cine Ţi-a dat puterea aceasta?” „Drept răspuns, Isus le-a zis: „Vă voi pune şi Eu o întrebare ; şi dacă-Mi veţi răspunde la ea, vă voi spune şi Eu cu ce putere fac aceste lucruri”.
• unii voiau să-L învinuiască : „Şi iată că în sinagogă era un om care avea o mână uscată. Ei, ca să poată învinui pe Isus, L-au întrebat: „Este îngăduit a vindeca în zilele de Sabat?” (Evanghelia după Matei 12 : 10)
• alţii voiau să-L prindă cu vorba, pentru a-L putea aresta :
  Există unele zile rele. În aceeaşi zi au fost toate întâmplările descrise în Evanghelia după Matei 21 – 26. Exemplul din Evanghelia după Matei 22 : 15 – 18 „Atunci fariseii s-au dus şi s-au sfătuit cum să prindă pe Isus cu vorba. Au trimis la El pe ucenicii lor împreună cu irodienii, care I-au zis: „Învăţătorule, ştim că eşti adevărat şi că înveţi pe oameni calea lui Dumnezeu în adevăr, fără să-Ţi pese de nimeni, pentru că nu cauţi la faţa oamenilor. Spune-ne, dar, ce crezi ? Se cade să plătim bir cezarului sau nu ?” Isus, care le cunoştea vicleşugul, a răspuns : „Pentru ce Mă ispitiţi, făţarnicilor ?”.
  Evanghelia după Matei 22 : 23 „În aceeaşi zi, au venit la Isus saducheii, care zic că nu este înviere. Ei I-au pus următoarea întrebare … ”.
• alţii voiau să-L ispitească. Este interesant de observat cum a procedat Domnul Isus în cazuri diferite având parte tot de ispititori.

II. Domnul Isus nu le-a răspuns la toţi la fel, nici celor care au venit la El ca să-L ispitească. La aceeaşi atitudine, Domnul a avut răspunsuri diferite, nu a avut acelaşi etalon pentru toţi …

1. Credinciosul care aparent nu ştie un anumit lucru

În Evanghelia după Matei 22 : 34 – 40 scrie :

„Când au auzit fariseii că Isus a astupat gura saducheilor, s-au strâns la un loc. Şi unul din ei, un învăţător al Legii, ca să-L ispitească, I-a pus întrebarea următoare : „Învăţătorule, care este cea mai mare poruncă din Lege ?” Isus i-a răspuns :

„Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu tot cugetul tău.” Aceasta este cea dintâi şi cea mai mare poruncă.

Iar a doua, asemenea ei, este : „Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.” În aceste două porunci se cuprinde toată Legea şi Prorocii”.

2. Cei care cer semne supranaturale

„Fariseii şi saducheii s-au apropiat de Isus şi, ca să-L ispitească, I-au cerut să le arate un semn din cer. 2. Drept răspuns, Isus le-a zis : „Când se înserează, voi ziceţi :

„Are să fie vreme frumoasă, căci cerul este roşu.” Şi dimineaţa, ziceţi : „Astăzi are să fie furtună, căci cerul este roşu-posomorât.”

Făţarnicilor, faţa cerului ştiţi s-o deosebiţi, şi semnele vremurilor nu le puteţi deosebi ? Un neam viclean şi preacurvar cere un semn ; nu i se va da alt semn decât semnul prorocului Iona.” Apoi i-a lăsat şi a plecat”. (Evanghelia după Matei 16 : 1 – 4)

3. Cei care vin cu divergenţe teologice

„Fariseii au venit la El şi, ca să-L ispitească, I-au zis : „Oare este îngăduit unui bărbat să-şi lase nevasta pentru orice pricină?” Drept răspuns, El le-a zis :

„Oare n-aţi citit că Ziditorul, de la început i-a făcut parte bărbătească şi parte femeiască şi a zis : „De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va lipi de nevasta sa, şi cei doi vor fi un singur trup”?

Aşa că nu mai sunt doi, ci un singur trup. Deci, ce a împreunat Dumnezeu, omul să nu despartă”. (Evanghelia după Matei 19 : 3 – 6)

4. Cei rău intenţionaţi

„Isus a scos dintr-un bolnav un drac care era mut. După ce a ieşit dracul, mutul a grăit, şi noroadele s-au mirat. Dar unii ziceau : „El scoate dracii cu Beelzebul, domnul dracilor.” Alţii, ca să-L ispitească, Îi cereau un semn din cer.

Isus le-a cunoscut gândurile şi le-a zis : „Orice împărăţie dezbinată împotriva ei este pustiită ; şi o casă dezbinată împotriva ei se prăbuşeşte peste alta. Deci, dacă Satana este dezbinat împotriva lui însuşi, cum va dăinui împărăţia lui, fiindcă ziceţi că Eu scot dracii cu Beelzebul ?

Şi dacă Eu scot dracii cu Beelzebul, fiii voştri cu cine îi scot ? De aceea ei înşişi vor fi judecătorii voştri. Dar, dacă Eu scot dracii cu degetul lui Dumnezeu, Împărăţia lui Dumnezeu a ajuns până la voi”. (Evanghelia după Luca 11 : 14 – 20)

5. Făţarnicii care cer dreptate

„Spuneau lucrul acesta ca să-L ispitească şi să-L poată învinui. Dar Isus S-a plecat în jos şi scria cu degetul pe pământ”. Spuneau lucrul acesta ca să-L ispitească şi să-L poată învinui. Dar Isus S-a plecat în jos şi scria cu degetul pe pământ.

Fiindcă ei nu încetau să-L întrebe, El S-a ridicat în sus şi le-a zis : „Cine dintre voi este fără păcat să arunce cel dintâi cu piatra în ea.” Apoi S-a plecat iarăşi şi scria cu degetul pe pământ.

Când au auzit ei cuvintele acestea, s-au simţit mustraţi de cugetul lor şi au ieşit afară, unul câte unul, începând de la cei mai bătrâni, până la cei din urmă. Şi Isus a rămas singur cu femeia, care stătea în mijloc”. (Evanghelia după Ioan 8 : 6 – 9)

III. De unde să ştiu cum trebuie să răspund fiecăruia ? Cum să deprind comportamentul asertiv ?

Oare nu este Domnul Isus în viaţa mea ? Ba da ! „ … nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine”. (Galateni 2 : 20) Nu contează foarte mult omul care vine (cât este de fals sau de sincer), ci contează relaţia mea cu Dumnezeu.

Accentul se pune pe răspuns : Cum trebuie să răspundeţi fiecăruia. Eu nu pot decide în dreptul omului respectiv, iar gura este slobodă să vorbească, contează să am ungerea Duhului pentru ca Domnul să-mi spună ce am de zis !

Domnul Isus a promis :

„Dar înainte de toate acestea, vor pune mâinile pe voi şi vă vor prigoni : vă vor da pe mâna sinagogilor, vă vor arunca în temniţe, vă vor târî înaintea împăraţilor şi înaintea dregătorilor, din pricina Numelui Meu. Aceste lucruri vi se vor întâmpla ca să fiţi mărturie.

Ţineţi bine minte să nu vă gândiţi mai dinainte ce veţi răspunde ; căci

• vă voi da o gură şi
• o înţelepciune
• căreia
  • nu-i vor putea răspunde,
  • nici sta împotrivă toţi potrivnicii voştri”. (Evanghelia după Luca 21 : 12 – 15)

Sursa: CEZAREEA