Natanael și Iacov
Ioan 1:43-51
A doua zi, Isus a vrut să Se ducă în Galileea și a găsit pe Filip. Și i-a zis: „Vino după Mine.” Filip era din Betsaida, cetatea lui Andrei și a lui Petru. Filip a găsit pe Natanael și i-a zis: „Noi am găsit pe Acela despre care au scris Moise, în Lege, și prorocii: pe Isus din Nazaret, fiul lui Iosif.” Natanael i-a zis: „Poate ieși ceva bun din Nazaret?” „Vino și vezi!” i-a răspuns Filip. Isus a văzut pe Natanael venind la El și a zis despre el: „Iată cu adevărat un israelit în care nu este vicleșug.” „De unde mă cunoști?” I-a zis Natanael. Drept răspuns, Isus i-a zis: „Te-am văzut mai înainte ca să te cheme Filip, când erai sub smochin.” Natanael I-a răspuns: „Rabbi, Tu ești Fiul lui Dumnezeu, Tu ești Împăratul lui Israel!” Drept răspuns, Isus i-a zis: „Pentru că ţi-am spus că te-am văzut sub smochin, crezi? Lucruri mai mari decât acestea vei vedea.” Apoi i-a zis: „Adevărat, adevărat vă spun că, de acum încolo, veţi vedea cerul deschis și pe îngerii lui Dumnezeu suindu-se și coborându-se peste Fiul omului.”
De câte ori citesc pasaje în care Domnul s-a întâlnit cu ucenicii Lui, și i-a chemat rând pe rând, nu pot decât să-I mulțumesc și să-L laud că m-a găsit și pe mine, m-a scos din întuneric și m-a așezat în Lumina Sa minunată, desăvârșită, mi-a dat o viață nouă, o chemare și mă călăuzește spre a-mi împlini destinul ales pentru mine din veșnicii. El este Dumnezeu care vede, El-Roi, Dumnezeu Atot-știutor, Minunat, Fiul lui Dumnezeu, Împăratul lui Israel, Fiul omului, Cel ce face minuni, Cel care m-a ales și m-a chemat, toată lauda, cinstea, onoarea și slava I se cuvine!
M-am întrebat ce legătură este între Natanael, ucenicul găsit de Isus și Iacov, fiindcă vedem că Domnul Isus face aluzie la Iacov când i se adresează lui Natanael pentru prima oară. Domnul Isus îl apreciază pe Natanael pentru inima sinceră care o are, în comparație cu Iacov, care era un înșelător și un mincinos atunci când a visat scara care ajungea pâna la cer. Stim că Iacov și-a cumpărat dreptul de întâi născut, cu o farfurie de supă de linte, profitând de foamea fratelui său, care și-a dat nesăbuit acordul, nesocotind atfel beneficiile spirituale și materiale viitoare pentru satifacerea pe moment a nevoilor carnale, apoi și-a înșelat tatăl dându-se Esau, ca să primească și binecuvântarea lui. Din această cauză, de frica fratelui său care a amenințat că-l va omorî, Iacov a fost nevoit să plece din casa părintească la Laban, fratele mamei lui să se căsătorească cu una din fetele lui.
Geneza 28:10-16
, , Iacov a plecat din Beer-Șeba și și-a luat drumul spre Haran. A ajuns într-un loc unde a rămas peste noapte, căci asfinţise soarele. A luat o piatră de acolo, a pus-o căpătâi și s-a culcat în locul acela. Și a visat o scară rezemată de pământ, al cărei vârf ajungea până la cer. Îngerii lui Dumnezeu se suiau și se coborau pe scara aceea. Și Domnul stătea deasupra ei și zicea: „Eu sunt Domnul Dumnezeul tatălui tău Avraam și Dumnezeul lui Isaac. Pământul pe care ești culcat ţi-l voi da ţie și seminţei tale. Sămânţa ta va fi ca pulberea pământului; te vei întinde la apus și la răsărit, la miazănoapte și la miazăzi și toate familiile pământului vor fi binecuvântate în tine și în sămânţa ta. Iată, Eu sunt cu tine; te voi păzi pretutindeni pe unde vei merge și te voi aduce înapoi în ţara aceasta, căci nu te voi părăsi până nu voi împlini ce-ţi spun.” Iacov s-a trezit din somn și a zis: „Cu adevărat, Domnul este în locul acesta, și eu n-am știut.”
Abordarea domnului Isus îl nedumerește pe Natanael, dar apoi este de-a drepul șocat când Isus îi spune ceva ce doar El și Dumnezeu știa, un secret din timpul intim de rugăciune pe care Natanael l-a avut la umbra unui smochin. Se poate ca Natanael să fi meditat în inima lui tocmai la acest pasaj din Geneza. Oare ce ar putea să ceară un evreu tânăr lui Dumnezeu decât o soție. propășire materială, protecție divină, exact ceea ce-i ceruse și Iacov la început. Acestea sunt binecuvântări mici, pământești în comparație cu binecuvântările cerești perfecte pe care le are pregătite Domnul pentru noi.
, , Iar a Celui ce prin puterea care lucrează în noi poate să facă nespus mai mult decât cerem sau gândim noi.”(Efeseni 3:20)
Smochinul în cultura evreiască reprezintă rugăciune, mulți evrei se rugau singuri, în intimitate cu Dumnezeu la umbra unui smochin, dar mai înseamnă si prosperitate, bunăstare.
Dumnezeu este Singurul care poate să cunoască tainele din inima unui om, Singurul care știe tot ce se petrece în viața lui, frământările, îngrijorările, pasiunile, întrebările, totul, de aceea Natanael L-a recunoscut pe Isus ca fiind Fiul lui Dumnezeu, Împăratul lui Israel. Natanael era un căutător de Dumnezeu și studia Scripturile, cunoștea profețiile despre Mesia.
Domnul Isus cunoștea inima lui Natanael și-l asigură că acesta este doar începutul a unei vieți supranaturale de care va avea parte, urmându-L pe El ca ucenic a Lui. Aceeași promisiune o au toți care plătesc prețul uceniciei și-L urmează cu toată inima pe Isus, miracolele vor fi la ele acasă, vor avea parte de cer deschis, vindecări, eliberări, învieri din morți, nașteri din nou, etc.
Revenim la Iacov care aflându-se pe drum, fugind de trecut spre un viitor incert, epuizat, își găsește un loc de odihnă peste noapte. Iacov a primit în acea noapte de la Domnul Dumnezeul promisiunea unei binecuvântări mărețe care se va întinde în timp și spațiu, la generațiile următoare, pe întreg globul pământului, dar și protecția necesară pentru a se împlini Cuvântul Lui. Iacov a dormit sub cer deschis, a văzut slujrea dinamică a îngerilor, angrenați sub comanda lui Dumnezeu pentru a veni în ajutorul celor chemați de El după planul Său, pe scara care rezemată de pământ până sus în ceruri, și pe Domnul la capătul ei, decretând voia Lui perfectă. Mirare mare pentru Iacov care crezuse că dacă a plecat din casa părintească, Dumnezeu a rămas acolo, însă Dumnezeu este peste tot și este cu el, nu este singur. Dar pentru a se împlini totul, Iacov va fi trebui să treacă printr-un proces de trasnsformare radicală a caracterului său. Acel loc constituie un punct de cotitură al vieții spirituale ale lui Iacov, este locul unde întâlnește pe Dumnezeu pe care el personal nu l-a cunoscut în acel moment. Iacov nu rămâne nepăsător de o asemenea întâlnire și consacră și denumește acel loc Betel, și îi face și el promisiuni lui Dumnezeu, asemănătoare celor făcute de bunicul său Avraam când s-a întâlnit cu Melhisedec.
Dumnezeu are binecuvântări pentru fiecare fiu și fiică de-a Lui, însă va trebui să se ocupe special de disciplinarea fiecărui copil de-al Său în parte. Scara pe care Iacov a visat-o Îl reprezintă pe Domnul Isus, singurul mijlocitor între oameni.
Lui Natanael Domnul îi spune că îngerii vor urca și vor coborî deasupra Fiului omului, adică deasupra Lui, de scară numai era, nevoie, deorece Dumnezeu Fiul care era scara a coborât din cer la oameni, Aleluia!
Sunt multe lucruri în comun între Iacov și Natanael. Isus îi mai spune lui Natanael: , , Iată un adevărat israelit, în care nu este viclenie!”, adică îl recunoaște ca unul dintre beneficiarii binecuvântării promise de Dumnezeu prin Avraam, Isac și pe urmă Iacov. Știm cu toții că lui Iacov Domnul i-a schimbat numele în Israel, dar l-a transformat într- o persoană cu totul nouă, sensibilă și integră, după toate suferințele îngădui-te de Dumnezeu în viața lui. Amândoi, atât Natanael cât și Iacov erau tineri la momentul întâlnirii lor cu Dumnezeu, erau în căutarea unui destin, amândoi aveau în față un viitor nesigur, amândoi aveau îngrijorări în inima lor, ambiții personale, mândrie, erau necizelați, erau tentați de a face lucruri pe cont propriu, sprijinindu-se pe tinerețea lor, pe puterile lor, și binențeles îsi doreau propășire materială, prosperitate, la urma urmei erau evrei.
Defectele de caracter erau evidente la Iacov, însă la Natanael sunt ascunse adânc in ființa lui, si pe acelea dorea Isus să le scoată subtil la suprafață, plin de dragoste și îngăduință răbdătoare, așa cum trebuie să ne raportăm și noi unii la alții. Pentru a intra în plinătatea binecuvântărilor decretate pentru fiecare om de Dumnezeu în călătoria intrării perfecte în destin, vor trebui suportate, acceptate și aplicate, disciplinarea în dragoste a unui Tată perfect care știe cel mai bine cum să se raporteze la fiecare copil de-al Său, în parte. Dumnezeu privește adânc în inimă, e singurul lucru ce Îl interesează la persoana fiecăruia. Natanael era cinic, sceptic, se credea superior, îndoielnic, toate acestea fiind atitudini ale mândriei și necredinței și trebuiau tratate de Dumnezeu.
Ioan 1:45-46
, , Filip a găsit pe Natanael și i-a zis: , , Noi L-am găsit Acela despre care au scris Moise în Lege și profeții: pe Isus din Nazaret, fiul lui Iosif! . Și Natanael i-a răspuns: , , Poate ieși ceva bun din Nazaret?”Filip i-a zis: , , Vino și vezi!”
Atât Iacov, cât și Natanael aveau nevoie urgentă de curățire, înnoire, transformare, amândoi se vor întâlni în următoarea etapă a vieții lor lucruri legate de apă. Apa este un simbol al curățirii, și al satisfacerii setei, al Cuvântului lui Dumnezeu. Interesant e faptul că următoarea destinație a fiecăruia a avut legătură cu apa. Iacov a ajuns la o fântână, iar Natanael la o nuntă în care apa se tranformă în vin.
Geneza 29:1-2
, , Iacov a pornit la drum și s-a dus în țara celor ce locuiesc la Răsărit. S-a uitat înainte și iată că pe câmp era o fântână; Și lângă ea erau trei turme de oi care se odihneau; căci la fântâna aceasta obișnuiau ciobanii să-și adape turmele. Și piatra de pe gura fântânii era mare.”
Cuvântul lui Dumnezeu spune în Isaia 12:3 că vom scoate apă cu bucurie din izvoarele salvării. Isus este apa vieții care mântuiește pe deplin, Cuvântul care curăță, eliberează, vindecă transformă. Iacov avea nevoie disperată de a-L cunoaște el însuși pe Dumnezeul părinților lui. Avraam L-a cunoscut, Isaac la fel, dar el nu. Fântâna este pentru cei însetați, este pentru a domoli nevoia profundă din interiorul fiecărui om. Trebuie doar să venim la fântână, să venim la Isus. Iacov trebuia să-L cunoască personal, nu din auzite pe Dumnezeu.
, , Voi toți cei însetați, veniți la ape, chiar și cel ce n-are bani! (Isaia 55:1a)”
Fântâna aceea va fi în scena în care Domnul Isus vorbește cu samariteanca, o femeie cu un trecut dubios stând în fața unei mântuiri eterne, fiindcă Isus a venit să caute și să salveze ce era pierdut, pentru că nu sănătoșii au nevoie de doctor, ci cei bolnavi. Domnul Isus cheamă la pocăință păcătoșii, nu neprihăniții.
, , Dar oricui va bea din apa pe care i-o voi da Eu în veac nu-va fi sete, ba încă apa pe care i-o voi da Eu se va preface în el într-un izvor de apă, care va țâșni în apă veșnică.”(Ioan 4:14)
Următoarea scenă relatată în evanghelia după Ioan, după discuția dintre Isus și Natanael se află in Cana Galileii, la nunta în care Domnul Isus a transformat apa în vin. Interesant este că Cana era localitatea natală a lui Natanael, după cum este relatat în Ioan 21:2.
In Cana a avut loc o nuntă unde era invitat și Isus cu ucenicii Lui. Mama lui Isus, care era deja acolo, L-a înștiințat pe Domnul că gazdelor li se terminase vinul. Isus nu a intenționat inițial să se amestece, la cererea făcută de mama Sa, de a le sări în ajutor tinerilor aflați în criză de aprovizionare, dar Dumnezeu a folosit această împrejurare să își arate Slava și ucenicii să creadă în Fiul Său și să le întărească credința. La momentul acela cu Domnul Isus erau doar o mână de ucenici, nu erau încă toți, tocmai de aceea Dumnezeu a găsit momentul optim de a-i ajuta pe acești ucenici, inclusiv pe Natanael din Cana Galileii să-și învingă îndoielile, nesiguranțele, temerile.
Ioan 2:1-11
, , A treia zi s-a făcut o nuntă în Cana din Galileea. Mama lui Isus era acolo. Și la nuntă a fost chemat și Isus cu ucenicii Lui. Când s-a isprăvit vinul, mama lui Isus I-a zis: „Nu mai au vin.” Isus i-a răspuns: „Femeie, ce am a face Eu cu tine? Nu Mi-a venit încă ceasul.” Mama lui a zis slugilor: „Să faceţi orice vă va zice.” Și acolo erau șase vase de piatră, puse după obiceiul de curăţire al iudeilor; și în fiecare vas încăpeau câte două sau trei vedre. Isus le-a zis: „Umpleţi vasele acestea cu apă.” Și le-au umplut până sus. „Scoateţi acum”, le-a zis El, „și aduceţi nunului.” Și i-au adus. Nunul, după ce a gustat apa făcută vin (el nu știa de unde vine vinul acesta, slugile însă, care scoseseră apa, știau), a chemat pe mire și i-a zis: „Orice om pune la masă întâi vinul cel bun și, după ce oamenii au băut bine, atunci pune pe cel mai puţin bun, dar tu ai ţinut vinul cel bun până acum.” Acest început al semnelor Lui l-a făcut Isus în Cana din Galileea. El Și-a arătat slava Sa, și ucenicii Lui au crezut în El.”
Natanael a trebuit să treacă și el, ca și fiecare dintre noi când venim la Isus, când suntem nou născuți în Impărăția Lui prin procesul de curățare obligatoriu, fiindcă inima are nevoie de schimbare, dintr-o inimă de piatră, într-una de carne! Și cuvântul scripturilor pe care Natanael le cerceta sârguincios trebuia transformat în vin nou, proaspăt, adică din Logos în Rhema. Aleluia! Până și cunoștința noastră teoretică trebuie să se tranforme într-una practică. Slova omoară, dar Duhul dă Viață! Amin!
