Categoria: Semnele timpului
Fiara – o fiinta infricosatoare, cruda si lipsita de mila. O fiinta care impune propriile legi in teritoriul peste care stapaneste, fara sa tina seama de dorintele, nevoile si vointa altor fiinte. Pentru fiara nu exista notiunea de libertate, de aceea ea nu suporta alte fiinte libere in jurul sau.
Fiara nu cunoaste ce inseamna empatia, toleranta si ingaduinta, iar singurul principiu dupa care se calauzeste este cel al fortei. Fiara ii intimideaza, dar si ii sfasie pe cei care i se opun. Cand e vorba de propriile interese, fiara nu se da inapoi de la nimic. Cat despre democratie, libertate de constiinta, egalitate si drepturile omului, toate acestea ii produc alergie. Dar si o manie aprinsa…
Pentru a fi credibila, fiara se imbraca adesea in blana de oaie. Da, fiara are multe fetze, unele din ele deosebit de atragatoare si amagitoare. Insa in strafundul fiintei sale, fiara tot fiara ramane. Si daca este ceea ce este, ea nu stie sa faca altceva decat sa sfasie. Pana la os…
De la caderea in pacat a omenirii si pana in secolul nostru post- modernist, istoria lumii a fost o istorie sfasiata de nenumarate fiare. Prima dintre ele a fost un simplu om – Cain, care si-a ucis fratele doar pentru ca nu i-a placut felul in care acesta se inchina lui Dumnezeu.
De atunci, de la portile Paradisului pierdut, “bata” lui Cain i-a lovit necontenit pe toti acei care au indraznit sa creada altfel decat majoritatea, sa gandeasca altfel decat majoritatea si sa se inchine lui Dumnezeu altfel decat majoritatea. Au aparut de atunci tot felul de fiare: imperii, institutii, guverne, ideologii ( oare si biserici ? ) care toate si-au adus contributia la sfasierea istoriei lumii prin violenta, razboaie si persecutii.
Dar oare acum, in era tehnologiilor avansate, mai exista “fiare” pe frumoasa noastra planeta albastra ? Acum, cand se vorbeste atat de mult de drepturile omului, mai exista pericolul ca acestea sa fie calcate in picioare de fortele ostile binelui ?
Biblia ne raspunde afirmativ la aceste intrebari. Dupa ce ne vorbeste, prin profetul Daniel, de cele patru fiare – simboluri ale celor patru imperii mondiale care au condus lumea ( Babilon, Medo-Persia, Grecia si Roma – vezi Daniel cap. 7 ), Biblia ne introduce in atmosfera timpului sfarsitului. Si ce vedem in scenele pe care ni le prezinta cartea Apocalipsei ? Alte doua fiare care apar pe scena istoriei in momente diferite si in conditii diferite, dar care ajung sa colaboreze pentru a domina lumea spre finalul istoriei sale.
Desigur, Biblia nu este o istorie profana oarecare. Unul din scopurile ei este acela de a ne prezenta istoria mantuirii omului. De aceea, Biblia nu ne vorbeste despre aparitia unor puteri politice sau religioase pe arena mondiala decat in momentul in care acestea vin in legatura cu poporul lui Dumnezeu, cu Biserica sa si cu istoria mantuirii omului. Asa se explica de ce Scripturile nu ne vorbesc despre marile imperii ale lumii ca cel chinez. mongol, incas si altele, puteri politice care nu au avut tangenta cu Biserica lui Dumnezeu de pe pamant.
Capitolul 13 din cartea Apocalipsei ne vorbeste despre doua fiare care, desi se deosebesc fundamental prin nasterea si natura lor, ajung sa colaboreze intr-un domeniu strans legat de istoria mantuirii si de Biserica lui Christos din vremea sfarsitului.
Prima dintre fiare este vazuta de profetul Ioan ca aparand din mare. Cea de-a doua apare din pamant si mult mai tarziu decat prima. Cine sunt cele doua fiare si ce se ascunde in spatele acestori simboluri ?
Criterii de identificare ale fiarei din mare
De-a lungul timpului, diferiti comentatori ai Bibliei au facut tot felul de supozitii cu privire la identitatea fiarei care este vazuta de Ioan ca ridicandu-se din mare. Unii au afirmat ca aceasta l-ar reprezenta pe Napoleon; altii au sustinut ca fiara din mare l-ar simboliza pe Hitler. Iar altii au vazut in aceasta fiara un simbol al unui urias computer aflat undeva in Europa.
Insa Biblia nu ne lasa in confuzie in aceasta privinta. O multime de criterii de identificare ale primei fiare ne stau la dispozitie pentru a nu da gres in interpretarea profetiei. Iata cateva din aceste criterii:
1) Fiara apare pe scena lumii ridicandu-se din mare ( vers. 1 ).
Ce simbolizeaza marea ? Cheia acestui simbol poate fi gasita tot in Apocalipsa: “Apele pe care le-ai vazut, pe care sade curva, sunt noroade, gloate, neamuri si limbi” ( Apocalipsa 17, 15 ). Faptul ca fiara iese din mare inseamna ca ea trebuia sa apara pe scena lumii in urma unor lupte, framantari si razboaie intre unele din natiunile pamantului.
Acest amanunt ne ajuta sa intelegem ca fiara din mare este o putere politica. In sprijinul acestei concluzii vine un alt amanunt important: fiara are zece coarne si sapte capete, iar pe coarne are zece cununi imparatesti ( vers. 1 ).
2) Balaurul i-a dat fiarei din mare puterea lui si scaunul sau de domnie ( vers. 2 ).
Pe cine simbolizeaza balaurul ? Cheia acestui simbol ne este oferita tot de cartea Apocalipsei: “Balaurul cel mare, sarpele cel vechi numit Diavolul si Satana, acela care inseala intreaga lume…” ( Apocalipsa 12,9 ). Insa nu doar Satana este simbolizat prin acest termen, ci si acele puteri si institutii omenesti care ii sunt supuse si ii implinesc planurile.
In sprijinul acestei afirmatii este intregul capitol 12 din aceeasi carte profetica. In primele versete se vorbeste despre femeia invaluita in soare, gata sa dea nastere unui copil. Profetul Ioan il vede apoi pe balaurul care sta gata sa-i rapeasca femeii pruncul imediat dupa nastere. Istoria Noului Testament incepe tocmai cu relatarea acestor fapte: Pruncul Iisus, abia nascut, este urmarit de Satana pentru a fi ucis inainte de a creste si a deveni Mantuitorul lumii. Insa Satana nu a actionat direct, ci prin intermediul unei puteri pamantesti pe care o controla la acea data: Roma pagana.
Asadar, cel de-al doilea criteriu de identificare ne arata ca fiara din mare trebuia sa primeasca puterea si domnia de la Roma pagana.
3) Fiara din mare primeste inchinare ( vers. 4 si 8).
Acest amanunt este deosebit de important deoarece ne arata ca fiara din mare nu este doar o putere politica, ci si una religioasa.
4) Fiara are o “stapanire mare” ( vers. 2 up. )
Profetul ne spune ca “i s-a dat stapanire peste orice semintie, peste orice norod, peste orice limba si peste orice neam” ( vers. 7 ), ceea ce inseamna ca aceasta putere politico-religioasa urma sa aiba o dominatie mondiala.
5) Fiara are pe capete ei “nume de hula” ( vers. 1 ), iar cu gura ei rostea “vorbe mari si hule” ( vers. 5 ).
Hula sau blasfemia este definita prin atribuirea de catre un om, o institutie sau o putere omeneasca a unor atribute sau prerogative care Ii apartin exclusiv lui Dumnezeu. In timpul activitatii Sale pamantesti, Insusi Mantuitorul a fost acuzat de hula ( blasfemie ) impotriva lui Dumnezeu.Iata doua exemple:
a) In Ioan 10, 32.33, ne este relatata scena in care iudeii au vrut sa-L omoare pe Iisus. De ce ? Motivul il aflam chiar de la ei: “Nu pentru o lucrare buna aruncam noi cu pietre in Tine, ci pentru o hula, pentru ca Tu, care esti om, Te faci Dumnezeu”. Asadar gestul unui om de a se considera pe sine Dumnezeu, atribuindu-si prerogativele divine, este o hula, o blasfemie.
b) In Marcu 2, 5-11 este relatata vindecarea paraliticului adus inaintea Mantuitorului de prietenii sai. Vazand marea lui nevoie sufleteasca de a fi impacat cu Dumnezeu, o nevoie infinit mai mare decat aceea de a fi vindecat fizic, Mantuitorul ii spune: “Fiule, pacatele iti sunt iertate.” Reactia iudeilor a fost promta: “Huleste ! Cine poate sa ierte pacatele decat numai Dumnezeu ?”
Si in acest caz, pretentia unui om sau a unei institutii de a ierta pacatele, prerogativ care ii apartine exclusiv lui Dumnezeu, este o hula, o blasfemie.
In concluzie, fiara care iese din mare are nume de hula deoarece are pretentia de a fi Dumnezeu pe pamant, dar ea rosteste si cuvinte de hula, pretinzand ca poate face pentru oameni ceea ce doar Creatorul poate face ( iertarea pacatelor ).
6) Fiara din mare urma sa domine lumea pentru o perioada de 42 de luni ( vers. 5 ).
42 de luni reprezinta echivalentul a 1260 de zile sau a unei perioade de trei ani si jumatate ( avand ca reper sistemul iudaic in care luna era de 30 de zile si anul de 360 de zile ). Deoarece in profetiile escatologice ( care privesc timpul sfarsitului ) se aplica principiul: o zi profetica = un an real ( cheia acestui principiu se gaseste in Numeri 14,34 si Ezechiel 4,6 ), dominatia fiarei urma sa fie mondiala, intinzandu-se pe o perioada de 1260 de ani.
7) In perioada de dominatie mondiala de 1260 de ani, fiara urma sa faca “razboi cu sfintii si sa-i biruiasca” ( vers. 7 ).
Acest criteriu de identificare ne arata ca fiara urma sa fie o putere persecutoare care nu va respecta drepturile fundamentale ale omului, in mod deosebit dreptul la libertatea de constiinta. “Sfintii”, adica cei loiali lui Dumnezeu, care au ales sa se inchine Lui dintr-o constiinta curata si in deplina ascultare de voia Sa, urmau sa fie persecutati in aceasta lunga perioada de dominatie a fiarei.
8) La sfarsitul perioadei de dominatie de 1260 de ani, fiara urma sa primeasca o lovitura mortala, insa fara ca ea sa fie ucisa. Rana de moarte urma sa se vindece si toti locuitorii pamantului urmau sa se mire se acest lucru ( vers. 3 ).
In istoria fiarei trebuie sa existe un eveniment dramatic care sa puna sub semnul intrebarii insasi supravietuirea ei.
9) Fiara are un semn al autoritatii ei, care va fi impus tuturor locuitorilor pamantului ( vers. 16.17 ).
Acum sa facem suma tuturor criteriilor de identificare:
– Fiara este o putere politico-religioasa aparuta pe scena lumii prin lupe si razboaie
– Fiara primeste puterea si tronul de la Roma pagana
– Fiara este o putere mondiala
– Fiara domina lumea timp de 1260 de ani
– In timpul dominatiei ei, fiara este o putere persecutoare
– Fiara este o putere care pretinde ca are prerogative divine
– La sfarsitul perioadei de dominatie de 1260 de ani, fiara primeste o lovitura mortala, insa rana se va vindeca spre surprinderea intregii lumi
Care este acea putere politico-religioasa mondiala care a primit tronul de la Roma pagana, care a domnit o perioada de peste un mileniu, persecutandu-i pe “sfintii’ lui Dumnezeu si care a primit o rana mortala care este in curs de vindecare ?
Idenficarea fiarei
Cautand in istoria crestinismului, o singura putere corespunde tuturor celor noua criterii de identificare: puterea papala. Sa observam cum s-au implinit cele noua criterii profetice de identificare a fiarei in aparitia, dezvoltarea si activitatea puterii papale.
1) Fiara urma sa apara in urma razboaielor ( fiara iese din “mare” ).
Asa a aparut papalitatea: in urma razboaielor din sanul fostului Imperiu Roman de Apus, destramat in anul 476 d.Chr. La inceputul secolului al VI-lea, imparatul Iustinian al Bizantului l-atrimis pe generalul Belizarie ( Belizarius ) ca sa elibereze Roma de stapanirea arienilor ( herulii, vandalii si ostrogotii ). In 538 d.Chr., Roma este eliberata de arieni, iar teritoriile lor sunt date Bisericii. Printr-un decret imperial ( dat inca din anul 533 d.Chr. ), episcopul Romei este numit “papa”, respectiv sef al Bisericii universale ( catolica ).
In acelasi an ( 538 ), episcopul de Roma este incoronat cu tripla coroana pe care o poarta si astazi, ca simbol al celor trei popoare ariene izgonite din Roma.
2) Fiara va primi puterea si tronul de la balaur.
Am vazut ca balaurul il reprezinta pe Satana care lucreaza prin puterile pamantesti care ii sunt aliate. Istoria consemneaza faptul ca papalitatea a primit puterea si tronul de la Roma pagana, fiind o prelungire a acesteia.
3) Fiara este o putere politica, aparand din mijlocul conflictelor, dar si o putere religioasa, deoarece primeste inchinare.
Puterea papala corespunde perfect acestui criteriu, ea fiind singura putere politica si religioasa in acelasi timp. Vaticanul este un stat care a trimis ambasadori in majoritatea statelor lumii, functionand ca orice alt stat. In acelasi timp, Vaticanul este si centrul de conducere al Bisericii Romano-Catolice.
4) Fiara are o stapanire mondiala.
Vaticanul nu este o putere politico-religioasa locala sau regionala, ci un adevarat imperiu spiritual cu aproximativ 1,2 miliarde de supusi, un imperiu care trece dincolo de granite, intinzandu-se in lumea intreaga.
5) Fiara are pe capete nume de hula si rosteste nume de hula.
Intr-o lucrare enciclopedica a lui Lucius Ferrarius ( Promta Bibliotheca ), teolog romano-catolic din secolul al XVII-lea, intalnim urmatoarele afirmatii:
– “Papa are o demnitate atat de mare si atat de inalta incat nu e un simplu om, ci e ca Dumnezeu, e vicarul lui Dumnezeu.”
Biblia ne invata ca adevaratul vicar al Domnului Christos este Duhul Sfant, nu un om ( vezi Ioan 14,16 ).
– “Papa este incoronat cu o coroana intreita ca imparat al cerului, al pamantului si al regatului infernului.”
Biblia ne invata ca Imparatul imparatilor este Domnul Christos, nu un om ( vezi Apocalipsa 19, 11-16 ).
– “Papa e ca Dumnezeu pe pamant, unicul suveran al credinciosilor lui Christos, capetenia imparatilor, avand plinatatea puterii, caruia i s-a incredintat de catre Atotputernicul Dumnezeu carmuirea nu numai a imparatiilor pamantesti, dar si a celei ceresti.”
Biblia ne invata ca Domnul Christos este “Capetenia si Desavarsirea credintei noastre” ( Evrei 12, 2 ), doar El este Domnul domnilor si Imparatul imparatilor ( Apocalipsa 19, 11-16 ).
– “Papa are o autoritatea atat de mare incat poate sa modifice, sa explice sau sa interpreteze chiar si legile divine”.
Biblia ne invata ca “omul faradelegii” se va aseza in templul lui Dumnezeu, dandu-se drept Dumnezeu ( 2 Tesaloniceni 2,3.4 ).
Pretentia institutiei papale de a ierta pacatele oamenilor prin practica spovedaniei si vanzarea indulgentelor se include in “vorbele de hula” ale fiarei din mare. In timpul Reformei din secolul al XVI-lea, pentru a aduce fonduri pentru construirea Catedralei Sfantu Petru din Roma, institutia papala a vandut indulgente nu doar pentru iertarea pacatelor savarsite in trecut, ci si pentru cele pe care omul intentiona sa le faca in viitor.
Cu cat un om avea mai multe posibilitati materiale, cu atat el isi permitea sa cumpere mai multe indulgente pentru a-si asigura iertarea pentru pacatele viitoare. Practica vanzarii indulgentelor i-a revoltat pe credinciosii sinceri, aceasta fiind scanteia care a aprins Reforma.
Cu privire la “numele de hula” de pe capetele fiarei, cateva paragrafe din lucrarile unor demnitari catolici, cu privire la titlurile si pozitia papei, sunt edificatoare:
– “Toate numele care sunt atribuite lui Christos in Scriptura, implicand suprematia Sa asupra Bisericii, sunt de asemenea atribuite papei.” ( 1 )
– “Tu esti pastorul, tu esti doctorul, tu esti conducatorul, tu esti cultivatul, in cele din urma tu esti un alt dumnezeu pe pamant.” ( 2 )
– “Iata, papa este incoronat cu o tripla coroana: ca imparat al cerului, al pamantului si al purgatoriului.” ( 3 )
6) Fiara va domina lumea timp de 42 de luni profetice
Cele 42 de luni profetice echivaleaza cu 1260 de zile sau trei ani si jumatate. Aceasta perioada profetica este intalnita de sapte ori pe paginile Bibliei ( Daniel 7,25; 12,7; Apocalipsa 11,2; 11,3; 12,6; 12,14; 13,5 ) si de fiecare data ea apare in legatura cu aceeasi putere care persecuta poporul lui Dumnezeu.
Cheia care deschide misterul despre acest timp profetic se afla in Numeri 14, 34 si Ezechiel 4,6, unde gasim principiul interpretarii perioadelor profetice: o zi profetica este egala cu un an literal. Folosind aceasta cheie, intelegem ca, fie ca se vorbeste de 42 de luni, fie de 1260 de zile, fie de 3 vremi si jumatate ( dupa Daniel 4, 3 ani si jumatate ), este vorba de una si aceeasi perioada de 1260 de ani reali ( dupa sistemul iudaic in care luna = 30 de zile, iar anul=360 de zile ).
Punctul de plecare al domniei de 1260 de ani ai fiarei este anul 538 d.Chr. Desi imparatul Iustinian daduse inca din anul 533 d.Chr. decretul prin care episcopul de Roma era desemnat drept “capetenia sfintelor biserici si capetenia tuturor sfintilor preoti ai lui Dumnezeu”, acest decret nu a intrat in vigoare decat cinci ani mai tarziu, in 538, anul in care ultimii arieni care aveau stapanire asupra Romei ( ostrogotii ) si care erau dusmani inversunati ai catolicilor, au fost inlaturati din Roma.
In 538, armatele lui Iustinian al Bizantului, conduse de generalul Belizarie, i-a infrant pe ostrogoti, eliberand Roma. Astfel, Roma ajunge in stapanirea deplina a papalitatii. Incepand cu acest an se deschide lunga perioada de dominatie papala, cunoscuta in istoria profana ca perioada Evului Mediu intunecat, perioada incheiata cu 1260 de ani mai tarziu, in 1798, cand papalitatea urma sa primeasca o lovitura mortala.
7) In cei 1260 de ani de dominatie, fiara urma sa faca razboi cu sfintii si sa-i biruiasca ( vers. 7 ).
Aceasta a fost perioada cea mai intunecata din istorie, caracterizata de intoleranta religioasa si obscurantism. Se estimeaza ca intre 50 si 80 de milioane de oameni au devenit victimele persecutiei din timpul celor 1260 de ani de intuneric spiritual. Supusi la cele mai groaznice torturi, taiati cu sabia, arsi pe rug, trimisi pe galere, exilati, batjocoriti, cu averile confiscate si urmariti pana in varfurile Alpilor ( valdenzii, albigenzii, catharii ), cei ce se inchinau lui Dumnezeu altfel decat le impunea papalitatea erau considerati eretici periculosi, oameni ai Diavolului, mai periculosi decat criminalii de rand.
Intr-o singura noapte, cunoscuta sub denumirea de “Noaptea Sfantului Bartolomeu” ( 23-24 august 1572 ), in Paris si imprejurimi au fost ucisi miseleste circa 30 000 de hughenoti ( protestanti ) din ordinul Caterinei de Medici, dupa ce in prealabil aceasta s-a inteles cu cardinalii papali.
Cand Filip al II-lea a urcat pe tronul Spaniei, una din tarile cu cele mai puternice Inchizitii din Europa, a dat o sentinta teribila, unica in istoria lumii. La 16 februarie 1568, Sfantul Oficiu ( Inchizitia ) i-a condamnat la moarte pe toti locuitorii Tarilor de Jos ( Olanda si posesiunile ei coloniale ) ca eretici. Populatia vizata de sentinta era de circa trei milioane de locuitori.
Zece zile mai tarziu, Filip al II-lea a confirmat acest decret al Inchizitiei, ordonand ca el sa fie executat indiferent de sex, varsta sau pozitie. Doar cateva persoane nominalizate erau exceptate de la aceasta teribila sentinta.
In Conciliul de la Toulouse din noiembrie 1229, conducatorii Bisericii au emis urmatoarea lege: “Noi interzicem posedarea de copii ale Vechiului si Noului Testament… Noi interzicem oamenilor cu cea mai mare severitate sa aiba cartile de mai sus in dialectul local. Lorzii districtelor sa caute pe eretici cu mare grija in locuinte, pesteri si paduri si chiar locurile lor de retragere subterane sa fie in totalitate controlate.” ( 4 )
Insa nu doar credinciosii au fost condamnati de papalitate, ci si societatile biblice aparute dupa Revolutia Franceza, fiind puse pe aceeasi treapta cu comunismul. Astfel, in 8 decembrie 1866, papa Pius al IX-lea, in lucrarea sa periodica Quanta Cura a facut urmatoarea declaratie: “Socialismul, comunismul, societatile clandestine si societatile biblice… paraziti de felul acesta trebuie sa fie distrusi cu desavarsire.”
Acestea sunt doar cateva exemple din nenumaratele momente ale “razboiului cu sfintii” pe care papalitatea l-a dus in lunga perioada de dominatie de 1260 de ani.
Dar astazi, s-a schimbat oare ceva in atitudinea papalitatii fatza de cei care au alta orientare religioasa, fatza de cei care se inchina lui Dumnezeu altfel decat spun catehismele catolice ? Se pare ca dupa Conciliul Vatican II din anii 1962-1965, papalitatea si-a schimbat atitudinea, recunoscand dreptul fiecarei fiinte omenesti la libertate de constiinta. Insa aparentele ne pot insela amarnic. Iata ce declara Alighiero Tondi, un fost membru al Ordinului Iezuit si preot catolic intre 1943 si 1952:
“Este folositor sa atrag atentia ca numerosi iezuiti cu care m-am intretinut asupra acestor probleme de-a lungul anilor mei de slujire bisericeasca atribuie bisericii dreptul imprescriptibil de a pedepsi cu moartea pe cei care gresec impotriva credintei. Unii adaugau ca daca aceasta nu se face astazi, este numai fiindca nu o permite conjunctura politica. Dar daca ea ar fi posibila, ea s-ar intampla.” ( 5 )
8) La sfarsitul celor 1260 de ani, fiara urma sa primeasca o lovitura mortala, insa rana de moarte se va vindeca ( vers. 3 ).
Papalitatea a primit o rana mortala in anul 1798, exact dupa 1260 de la aplicarea decretului lui Iustinian cu privire la primatul episcopului de Roma ( 538 d.Chr. ). Este o ironie a sortii faptul ca aceasta rana i-a fost pricinuita chiar de Franta, numita si “fiica cea mare a Romei”, bratul drept al papalitatii in decursul Evului Mediu.
Inca din 1797, Napoleon declara: “Este voia Directoratului ca papalitatea sa fie cu totul infranta si religia ei sa fie ingropata odata cu ea.” Pe data de 15 februarie 1798, generalul Berthier si-a facut intrarea triumfala in Roma, dupa care l-a facut prizonier pe papa Pius al VI-lea. La rugamintile acestuia de a fi lasat sa moara la Roma, Berthier i-a raspuns laconic: “Vous mourrez partout” ( “Puteti muri oriunde” ). Pe 20 februarie, papa Pius a plecat din Roma, pentru ca in anul urmator sa moara in prizonierat, in Franta.
Perioada care a urmat a fost cea mai tragica pentru papalitate. Rana de moarte era profunda si sangera din plin. Intre anii 1798 -1870, au fost alesi papi, insa ei nu aveau nicio putere. Erau imparati fara imparatie, caci statul papal fusese desfiintat, iar teritoriile lui fusesera confiscate.
In 1848, populatia Romei a luat cu asalt Vaticanul, silindu-l pe papa sa fuga. In 1869, regele Italiei a anexat statul papal, facand din Roma capitala tarii, in timp ce papa se inchidea de bunavoie in palatul sau din Vatican, unde va ramane intr-un domiciliu fortat pana in 1929, data inceputului vindecarii ranii de moarte.
Cel ce calatoreste la Vatican poate vedea pe zidul Catedralei Sfantu Petru din Roma gravate numele tuturor papilor de la inceput si pana in prezent. De retinut este faptul ca exista un spatiu gol, o pauza fara nume de papi, care corespunde exact cu perioada ranii de moarte dintre 1798-1929.
Vindecarea ranii de moarte s-a produs treptat. De necrezut, chiar in ceasul cel mai intunecat al istoriei si puterii sale, chiar in anul in care papei i se lua complet puterea, Conciliul Vatican I din 1870 a facut o miraculoasa transfuzie de sange care avea sa salveze papalitatea: in ciuda opozitiei si impotriva oricarei ratiuni, papalitatea si-a proclamat infailibilitatea.
Deposedata de puterea politica, papalitatea va supravietui ca putere spirituala pana in anul 1914, an in care papalitatea aduce servicii tuturor partilor aflate in conflict. Serviciile aduse de papalitate in Primul Razboi Mondial ambelor tabere i-au sporit prestigiul si au marcat inceputul insanatosirii sale.
In 1929, Mussolini, in calitate de sef al guvernului italian, a semnat impreuna cu reprezentatul Sfantului Scaun Tratatul de la Lateran prin care se recunostea independenta statului Vatican, caruia i s-au redat teritoriile confiscate anterior. Astfel, pe 9 martie 1929, papa putea declara: “Intreaga lume este cu noi.” Scriind despre actul semnat de Mussolini si papa, ziarul San Francisco Chronicle a publicat un articol pe prima sa pagina in care se afirma: “Mussolini si Gaspari semnand un pact istoric care vindeca o rana de multi ani.”
Dupa incheierea celui de-al Doilea Razboi Mondial, in care papalitatea nu a luat nicio atitudine clara fatza de atrocitatile nazismului, vindecarea ranii de moarte a continuat. In 1979, papa Ioan Paul al II-lea a vizitat SUA si a tinut un discurs in fatza Natiunilor Unite. Billy Graham, unul din cei mai mari evanghelisti ai lumii, a recunoscut ca papa Ioan Paul al II-lea a devenit in scurt timp “conducatorul spiritual al intregii lumi.”
Revista Sunday Telegraph din California scria cu ocazia acelei vizite: “Fie ca va place sau nu, viitorul Americii si al unei bune parti din lume depinde de papa.” Ajungand pe pamant american, cucerit de primii conchistadori in numele catolicismului, papa Ioan Paul al II-lea a rostit cateva cuvinte semnificative: “Motivul vizitei mele este acela de a va spune tuturor , in Numele lui Christos: “Veniti si urmati-ma !”
In procesul vindecarii ranii de moarte a papalitatii sunt importante si urmatoarele evenimente:
– 1984 – SUA recunosc Vaticanul si stabilesc relatii diplomatice cu el
– 1989 – Fosta URSS face acelasi lucru
– 1994 – Vaticanul stabileste relatii diplomatice cu statul Israel, eveniment considerat epocal, un eveniment care se intampla odata la doua mii de ani
Mai e nevoie de dovezi ca rana de moarte s-a vindecat ?
9) Fiara are un semn al autoritatii ei, semn care va fi impus tuturor locuitorilor pamantului ( vers. 16.17 ).
Ce poate sa insemne acest semn al fiarei ? Avem la dispozitie doua cai pentru a-l identifica:
1) Sa o intrebam pe fiara care este semnul ei
2) Sa aflam din Biblie care este adevaratul semn al lui Dumnezeu si, prin contrast, vom afla care este semnul fiarei
Sa pornim pe cea de-a doua cale, citind cateva pasaje biblice:
“Vorbeste copiilor lui Israel si spune-le: “Sa nu care cumva sa nu tineti Sabatele Mele, caci acesta va fi intre Mine si voi si urmasii vostri un semn dupa care se va cunoaste ca Eu sunt Domnul care va sfintesc.” ( Exodul 31, 13 )
“Aceasta va fi intre Mine si copiii lui Israel un semn vesnic: caci in sase zile a facut Domnul cerurile si pamantul, iar ziua a saptea S-a odihnit si a rasuflat.” ( Exodul 31,17 )
“Le-am dat si Sabatele Mele sa fie un semn intre Mine si ei, pentru ca sa stie ca Eu sunt Domnul care-i sfintesc.” ( Ezechiel 20, 12 )
“Sfintiti Sabatele Mele, caci ele sunt un semn intre Mine si voi, ca sa stiti ca Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru.” ( Ezechiel 20,20 )
Asadar, semnul intre Dumnezeul Creator si adevaratul Sau popor este Sabatul zilei a saptea, memorialul Creatiunii. Daca semnul lui Dumnezeu este pazirea adevaratei zile de odihna si inchinare, cea care aminteste de puterea Sa creatoare, atunci inseamna ca semnul fiarei trebuie sa fie de aceeasi natura: tot o zi de odihna, insa nu una poruncita de Dumnezeu, ci de autoritatea papala. Acest semn este sabatul fals: duminica.
Este important sa stim ca papalitatea recunoaste in mod deschis faptul ca a schimbat prin propria sa putere ziua de odihna, facand din ziua duminicii un semn al autoritatii ei. Iata o recunoastere oficiala a Bisericii Romano-Catolice in acest sens, facuta cu prilejul Conciliului din Trent din 18 ianuarie 1562. Cu acel prilej, Gaspar del Fosso, arhiepiscop de Reggio, a facuit urmatoarea declaratie in legatura cu autoritatea Bisericii:
“Oare nu Biserica a substituit duminica in locul Sabatului instituit de Insusi Dumnezeu ? … Pe temeiul autoritatii Bisericii, precepte ale Legii Domnului, cuprinse in Scriptura, au fost desfiintate. Sabatul, ziua mareata a Legii, a fost schimbat si pus in ziua de duminica. Schimbarile acestea nu au fost facute pe baza invataturilor lui Christos ( deoarece El a spus ca n-a venit sa desfiinteze Legea, ci s-o pazeasca ); ele s-au facut pe temeiul autoritatii Bisericii.”
Concluzii
Biblia ne ofera suficiente criterii pentru a identifica fiara din mare. Ea traieste si astazi, lucreaza si isi intinde influenta in lume, jucand un rol deosebit in viitorul foarte apropiat al lumii. Daca Biblia s-ar rezuma doar la acest aspect, am avea doar motive de ingrijorare, intrebandu-ne: “Cine se poate lupta cu fiara “ Cine o poate birui ?” Pentru a ne incuraja, imediat dupa incheierea capitolului 13 din Apocalipsa, ne este zugravit un tablou luminos:
“Apoi m-am uitat si iata ca Mielul statea pe muntele Sionului; si impreuna cu El stateau 144 000 care aveau scris pe frunte Numele Sau si Numele Tatalui Sau. Si am auzit venind din cer un glas ca un vuiet de ape mari, ca vuietul unui vant puternic; si glasul pe care l-am auzit era ca al celor ce canta cu alauta si cantau cu alautele lor.
Cantau o cantare noua inaintea scaunului de domnie, inaintea celor patru fapturi vii si inaintea batranilor. Si nimeni nu putea sa invete cantarea afara de cei 144 000, care fusesera rascumparati de pe pamant. Ei nu s-au intinat cu femei, caci sunt verguri si urmeaza pe Miel oriunde merge El. Au fost rascumparati dintre oameni ca cel dintai rod pentru Dumnezeu si pentru Miel. Si in gura lor nu s-a gasit minciuna, caci sunt fara vina inaintea scaunului de domnie al lui Dumnezeu.” ( Apocalipsa 14, 1-5 )
Exista speranta pentru cei ce vor sa ramana loiali lui Dumnezeu, inchinandu-se Lui dupa cum ii indeamna propria constiinta ? Da, exista speranta ! Cine sunt acesti biruitori ai fiarei de care aminteste cartea Apocalipsei ? Ei sunt cei ce se inchina Mielului lui Dumnezeu.
De fapt, in finalul istoriei acestei lumi, omenirea va fi polarizata. Nu vor exista decat doua categorii de oameni, oricat ar dori unii sa fie independenti sau liber-cugetatori: inchinatorii fiarei si inchinatorii Mielului lui Dumnezeu. Din care categorie vei face parte ? Stii din care ? Din aceea spre care tinzi astazi, zi de zi, in micile incercari si lupte ale vietii.
“Furtuna” se apropie, dar cine ia seama ? In anul 1938, un locuitor de pe Long Island, SUA, s-a gandit ca ar fi bine sa aiba un barometru care sa-i arate cum va fi vremea. Prin urmare, dl. Smith a facut o comanda la un magazin din New York. La scurt timp , coletul a sosit si, desfacandu-l, dl. Smith a constatat ca acul barometrului se afla sub cifra 29, acolo unde pe cadran se putea citi “uragane si furtuni”. A privit nedumerit la barometru, apoi la timpul frumos de afara si si-a zis: “Trebuie sa fie defect acest barometru…” Apoi l-a returnat magazinului.
In aceeasi zi insa, pe la ora doua si jumatate dupa-amiaza, in timp ce el se afla in oras, s-a dezlantuit uraganul. Vantul, avand viteza de 160 km/ora, si valurile inalte de 13 m au maturat mai multi kilometri in interiorul insulei. Multe locuinte, intre care si cea a d-lui Smith, au fost luate de ape. Vase si trenuri au fost facute bucati, iar pretutindeni se puteau vedea urmarile dezastrului.
Barometrul spusese adevarul, chiar daca vremea se arata frumoasa. Dl. Smith nu l-a crezut insa…Asa stau lucrurile cu profetiile apocaliptice ale Scripturii, un adevarat barometru care ne avertizeaza de apropierea furtunii. Dumnezeu sa ne fereasca sa repetam experienta domnului Smith, caci aici nu mai e vorba de pierderi materiale, ci de pierderea sau salvarea sufletului nostru. Pentru vesnicie…
sursa: https://www.loribalogh.ro/