Lecția 07 - Binecuvântați și nu blestemați

Principii sfinte

Lecţia 7

„BINECUVÂNTAŢI ŞI NU BLESTEMAŢI” (Romani 12:14)

INTRODUCERE

1. Binecuvântarea şi blestemul sunt două sisteme în care acţionează legea cauză/efect – ele au intervenit în urma consumului din pomul cunoştinţei binelui şi răului (Iacov 3:9-10)

2. Ambele sunt active, de aceea trebuie studiate (Deuteronom 30:19-20)

I. BINECUVÂNTAREA ŞI BLESTEMUL

A. Binecuvântarea

1. Un Dumnezeu care binecuvântează (Genesa 1:22,28; 2:3; Iov 1:10; Psalmul 128:4-6; Matei 5:44-45)

2. O binecuvântare ca răspuns (1 Cronici 29:10-13; Psalmul 103:1-2)

3. Un mod de raportare între oameni (Genesa 14:19-20; 24:31,60; Luca 2:28-35; Numeri 22:6; 23:8,20)

B. Blestemul

1. Blesteme rostite ca pedeapsă (Maleahi 2:2; 2 Petru 2:14):

a) de către Dumnezeu (Genesa 3:14,17; 4:11)

b) de către oameni (Iosua 6:26; 1 Împăraţi 16:34; 2 Împăraţi 2:23-24; Neemia 13:25; Numeri 5:21-22)

2. Blesteme rostite sub imbold demonic (Proverbe 26:2; 30:11):

a) răzbunări umane (Romani 3:14; Exodul 21:17; Proverbe 20:20; 2 Samuel 16:5-6; Psalmul 109:28)

b) scopul diavolului (Leviticul 24:10-16; Iov 1:11,21; 2:9-10; Leviticul 24:10-16)

II. BINECUVÂNTARE ŞI NU BLESTEM (Judecătorii 17:1-2; Psalmul 62:4; 2 Samuel 20:9-10)

A. Harul binecuvântării

1. Epoca harului (Deuteronom 28:1-2; Galateni 3:14; Genesa 12:2)

2. Blestemul funcţionează din oficiu, dar poate fi înlocuit cu binecuvântarea (Proverbe 3:33; Deuteronom 23:1-4; Isaia 56:3-7; Proverbe 3:33; Psalmul 65:4)

B. Oamenii binecuvântării (Ieremia 17:5-7)

1. Binecuvântări rostite de cei binecuvântaţi, care doresc, ca şi Dumnezeu binecuvântarea (Romani 12:14; Galateni 3:14; Genesa 12:2; Eclesiastul 10:20; Numeri 6:22-27)

2. Binecuvântări (Psalmul 1):

a) în viaţa aceasta (Genesa 24:1; 39:5)

b) în viaţa veşnică (1 Cronici 17:27; Matei 25:34)

ÎNCHEIERE

1. Cine are parte de binecuvântare trebuie să dea binecuvântare (1 Petru 3:9; Apocalipsa 22:3)

2. Binecuvântarea aduce viaţa; blestemul cauzează moartea (Evrei 6:7-8)