Tristetea Emausului

Categorie: schite de predici

Text: Luca 24:13-35

Introducere: 

Fiecare dintre noi avem Emausul nostru spre care ne indreptam tristi atunci cind suferim in credinta si nadejdea noastra. Boala credintei noastre are nevoie de acelasi doctor: Isus Hristos cel inviat! Remarcati faptul ca El nu le schimba realitatea pe care o stiu, ci le-o coloreaza in alte nuante ale sperantei. Starea noastra depinde de "ochii" cu care privim realitatea din jur. Dar de ce erau ochii lor impiedicati sa-L vada? Care a fost tratamentul aplicat de Domnul Isus? Ce le-a dat El?

(I.) Le-a explicat Scripturile. (v.25-27)

Ca intotdeauna, ne ratacim "pentru ca nu cunoastem nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu". Necunoasterea Bibliei produce multa suferinta, ingrijorare si chiar panica. Cunoasterea lor aduce temelia pe care poate zidi credinta.

(II.) Le-a semnalat lipsa de credinta. (v.25)

"O, nepriceputilor si zabavnici cu inima cind este vorba sa credeti tot ce au spus proorocii!"  Lipsa de credinta transforma ziua in noapte si lumina in intunerec: tresalte de bucurie, ei se lamenteaza.

(III.) Le-a oferit partasia Lui. (v.28)

Cit de delicat este Dumnezeu! "S-a facut ca vrea sa mearga mai departe". El nu da buzna, nu se invita singur. Ii lasa pe ei sa aleaga, asteapta ca ei sa-L invite.

Incheiere:

 "L-au cunoscut la fringerea piinii". Va puteti inchipui scena. Abea atunci au priceput Golgota. El se dusese sa moara in locul lor. El "trebuiese sa moara"! (v.26)

Fie ca Dumnezeu sa ne recupereze si pe noi din drumul spre Emausurile tristetilor noastre. "Iata Eu stau la usa si bat. ..."

sursa: https://www.roboam.com